Autor: Gheorghe Stan
Rating:

De fiecare data cand imi mai arunc privirea prin mica mea biblioteca personala, constituita din carti pe care mi le-am cumparat sigura, ma opresc la doua carti: Novecento si Unchiul Sam la el Acasa (Dumas, Dostoievsky, Tolstoi si alti autori "grei" ma asteapta cuminti in nesfarsita biblioteca a buncilor mei). Cartile astea doua le-as reciti oricand, uneori chiar simt nevoia sa o fac. Literatura perfecta e aceea la care revii oricand cu placere. E chiar atat de simplu.

Cartea despre care povestesc azi, al carei titlu ascunde in mod destul de evident initialele U.S.A, este scrisa de un fost profesor de liceu, liceul la care am invatat si eu, in Iasi. E singura carte "scolara" despre care mi-a parut bine ca mi-a fost bagata pe gat, stiti voi practica mult raspandita in scoli. Domnul Stan a fost un profesor la schimb, un fel de exchange in randul cadrelor didactice. Adica el a locuit un an in America predand engleza, iar in locul lui a venit o profesoara la Iasi.

Deja, cunoscand circumstantele, parca iti vine sa ridici o spranceana circumspect: ce carte putea sa scoata un profesor roman? Ei bine, prejudecatile se dovedesc, ca in multe alte dati, nejustificate si - pur si simplu - false. Pentru ca Unchiul Sam la el Acasa povesteste despre Taramul Fagaduintei intr-un mod atat de simplu, direct si realist, incat America iti pare mult mai aproape decat credeai. Afli de la un om care chiar a trait acolo, despre obiceiuri zilnice, credinte, realitati sociale, religie, sanatate si democratie. Deja SUA nu mai e un tablou idealist prezentat in filme, la care unii viseaza sau pe care altii il condamna de falsitate. Nu poti sa nu il crezi pe cuvant pe autor, cand iti povesteste cum, atunci cand a ajuns in casa profesoarei cu care a facut schimb (chiar si de locuinte), a gasit usa descuiata. In suburbii, oamenii nu obisnuiesc sa incuie usile. Pe langa asta, nu au draperii sau storuri. Nu au nimic de ascuns, se pare.

Daca citesti si mai departe si treci de primele pagini in care istoria Americii e prezentata succint, dar scolareste totusi - probabil defect profesional, ajungi sa descoperi lucruri din ce in ce mai interesante. Americanii sunt in general individualisti, insa profesorul pune accent mai ales pe partile pozitive: lupta pentru ceea ce isi doresc, au ambitii, sunt independenti de la varste fragede, stiu sa fie toleranti si chiar sa iti ofere ajutor, in anumite situatii. Parca auzisesi asta pe undeva, insa acum, venind de la fata locului, par mai reale.

Ce mi-a placut mie mai mult sa aflu? Ca tinerii muncesc inca din adolescenta, ca multe persoane fac munca voluntara, ca scoala e foarte diferita fata de cea de aici, mai ales in ceea ce priveste relatiile profesor-elev, ca exista preocupare pentru reciclare si alte probleme de mediu, ca multi locuiesc in case si se imbraca simplu, normal in blugi si tricouri. Si nu in ultimul rand, mi s-a confirmat din nou ceva care stiam ca la noi nu exista inca: servicii ireprosabile la restaurant, magazin s.a.m.d.

Sa nu va las impresia ca profesorul era cu capul in nori si nu a contientizat realitatile negative. A vorbit si despre faptul ca individualismul si goana dupa bani ii face mai putin oameni, mai putin prietenosi, a vorbit despre crimele si faptele ilegale din randul adolescentilor, despre multitudinea de masini si drumuri, despre orasele mari in care e periculos chiar sa deschizi usa camerei de hotel - cine stie cine iti face vizite.

Pana la urma cartea e o imagine detaliata si oarecum subiectiva a Americii din filme. Si tine de fiecare sa puna in balanta partea negativa cu cea pozitiva, sa isi faca o parere. Mie nu mi-ar displacea sa locuiesc peste Ocean o vreme. Cartea insa, primeste 3 stele. E buna, insa stilul profesorului aduce destul de mult a dascal, desi mai americanizat poate.

O recenzie de: Anca Cristina