Ce-am citit în 2010
Scris de Mihaela Butnaru • 22 December 2010 • in categoria Articole Speciale
Mai e timp pînă facem bilanțul și planurile pentru noul an, însă ne-am gîndit că recomandările de mai jos v-ar putea ajuta pentru ultimele cadouri, dacă sunteți încă în căutare. Așadar, iată ce-am citit și ne-a plăcut în 2010:
Luka şi Focul Vieţii, Salman Rushdie. Continuare a romanului Harun şi Marea de Poveşti, cea mai recentă carte a lui Salman Rushdie ne reintroduce în Lumea Magică prin ochii lui Luka, fratele mai mic al lui Harun. Însă, fie că timpul nu stă în loc pentru niciuna dintre lumi, fie că Luka reprezintă, în aproape toate privinţele, opusul fratelui său, Lumea Magică este de nerecunoscut.
Azazel, îngerul răului a fost o apariție controversată pentru anul 2010, întrucât a îndrăznit să atace un subiect-tabu al omenirii: religia. Încă din titlul care stârnește fără îndoială curiozitatea și imaginația, îți poți da seama de profunzimile pe care le ascunde romanul lui Youssef Ziedan, roman ce îl poartă pe călugărul egiptean Hypa într-o călătorie pe tărâmurile neprimitoare ale Alexandriei, către ușile deschise ale schitului din Alep pentru a face o trecere subtilă către profunzimile unei călătorii interioare. Hypa scrie jurnalul călătoriei sale pentru a se vindeca și a-și împăca vocile scindate ale rațiunii, pasiunii și credinței, sub apăsarea umbrei lui Azazel, dar și a unui sine bolnav. Un roman aproape șocant de sincer despre cenzură, nevoi și credințe, profilat pe fundalul istoric al marilor controverse în domeniul dogmelor creștine.
Ultimul Culianu, Horia Roman-Patapievici (Ed. Humanitas, 2010) - un studiu necesar despre ultimul epistemolog şi istoric al religiilor, aparţinând culturii române. Un rafinat eseu despre identitatea noastră culturală.
Rădăcina de bucsau, O. Nimigean (Ed. Polirom, 2010) un roman dintre cele mai semnificative ale ultimului deceniu de proză românească. O ficţiune de un naturalism esenţializat până la a deveni simbolic despre complexa singurătate a oricărei fiinţei umane când aceasta devine martoră a destrămărilor fiziologice.
Amor intellectualis, Ion Vianu. Scrisă cu respect față de memoria tatălui său și față de o epocă pierdută, cartea este istoria unei educații alese. Se adresează atît nostalgiei, cît și speranței într-o lume în care talentul, munca dedicată și onestitatea sunt valorile apreciate. De citit cînd vă simțiți învinși de grosolănia din jur, cînd credeți că nu mai există speranță și că viitorul e sumbru.
Dulce ca mierea e glonțul patriei, Petru Popescu. Pe de-o parte, acesta este un cîntec de înmormîntare - pentru o lume distrusă de război și de „pacea” comunistă de după. Pe de altă parte, este o carte despre ritmul de neoprit al tinereții - halucinant, ca un vis care se desfășoară în timul treaz al zilei.
Gândește de Simon Blackburn este o scurtă istorie a filosofiei, dintr-o perspectivă relaxată, binevoitoare. Ne arată că, în continuare, mintea este cel mai complex și mai rafinat organ de care dispunem și că, dacă am fi mai atenți la asta, ne-am aprecia mai mult.
Cimitirul de piane, Jose Luis Peixoto. Dacă aveați îndoieli că mai există literatură bună în secolul internetului, Jose Luis Peixoto vi le infirmă. Cel de-al doilea roman al său are în centru istoria familiei Lazaro din Lisabona, așa cum o vede fiul lui Francisco Lazaro. Amestec de amintiri și fictiune, fapte și sentimente, această cronică de familie ilustrează o relație tată-fiu simetrică. Fiecare rol poate aparține pe rînd protagoniștilor, legătura dintre ei fiind nu doar una de sînge. E una construită pe suferința în tăcere, întrebările și fantezia fiului. Peixoto creează un universal al cuvintelor, care nu mai sunt doar „mijloc de transmitere a informațiilor”, ci chiar realitatea. Cimitirul de piane deține, desigur, locul său în poveste, pe care il veți descoperi. S-ar putea ca un astfel de cimitir să aibă fiecare în suflet.
Toţi oamenii sunt muritori. Simone de Beauvoir. Ea este o actriţă ce caută nemurirea în privirile tuturor; el este deja un nemuritor plictisit de viaţă, care ar da orice pentru a avea din nou dreptul să moară. Un roman care arată strânsa legătură dintre fericire şi sfârşit, imortalitate şi artă, filosofie şi viaţă.
Magicianul, John Fowles. De la o viaţă normală, Nicholas Urfe e prins în Grecia într-un labirint al minţii, format din jocuri şi nuanţe, care-i schimbă întreaga viaţă.
Suflete moarte, N.V. Gogol. Cicikov, obsedat de copeică, porneşte cu energie la drum pentru a cumpăra şi a primi sufletele ţăranilor morţi. O carte cu un simţ al umorului acut şi realist.
Kafka pe malul mării, Haruki Murakami. Kafka este un tânăr care fuge de acasă pentru a-şi căuta mama şi sora şi de a se feri de o profeţie. Viaţa lui este legată de cea a bătrânului Nakata, capabil să vorbească cu pisici şi care are de îndeplinit o misiune. Roman suprarealist, care explorează căutarea unei identităţi.
Frankenstein, Mary W. Shelley. Un tânăr plin de entuziasm, pasionat de ştiinţele naturale, reuşeşte să creeze un monstru hidos pe care, speriat, îl abandonează. Acestă decizie nu doar că îi va schimba cursul întregii vieţi, dar îi va distruge şi familia, totul presărat cu elementele romantice specifice genului.
Roşu şi negru, Stendhal. Fiul unui chiristigiu de la ţară, ambiţios şi inteligent, reuşește să promoveze pe scara socială a Franţei secolului al nouăsprezecelea. Idilele amoroase cu femei cu o oarecare influenţă îl ajută aproape la fel de mult ca şi propria inteligenţă, Totuşi greşelile sale vor fi cele care îi vor hotărî destinul.
Igiena Asasinului, Amelie Nothomb - pentru jocul dual si demonic al geniului lipsit de autenticitate, pentru ilustrarea unei societati a aparentelor si pentru lipsa de profunzime a valorilor actuale, in care nebunia si grotescul domina prin confuzie si cinism.
Paddy Clarke ha,ha,ha de Roddy Doyle e itinerarul unui sentiment îmbuteliat într-o „humă de om”, de la pudic la obscen, de la ignoranţă la importanţă. Trăirea unui copil trezit în faţa crudităţilor vieţii datorită cărora e nevoit să reacţioneze cu responsabilitate şi tărie de caracter. O maturizare prematură plină de întâmplări morale premergătoare acesteia. E ca un fel de film european în care cu cât plouă mai des cu atât cerul e mai senin. Petreci amintirile pline de umor negru, realism izbitor şi simplitate emoţională ale lui Patrick cu o uşurinţă uimitoare, astfel încât finalul e cât o palmă şi o trezire în singurătatea sălii de cinema.
Acestea au fost alegerile echipei bookblog pentru 2010. Dar ale voastre? Ce cărți extraordinare ați întîlnit anul ăsta?
Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Frmoasă listă, Iulia! Îmi permit să o aplaud cu admirație.
-
Multumesc mult!
-
-
Si eu am reusit sa pun mana nu demult pe Kobo Abe – Chip strain, foarte interesanta, mai am cred inca o zi si o termin.
Merita.-
Si mie mi`a placut foarte mult. Mi`a placut si portretul lui dorian gray… in fine, sunt multe carti frumoase si, sincer, nu cred ca o sa imi ajunga timpul sa citesc tot ce mi`am propus, mai ales ca, zilnic, mai adaug cate ceva. Momentan, ma multumesc sa citesc tot ce imi propun in fiecare luna.
-
-
-
Yes Man- Danny Wallace
toata colectia Jurnalele Vampirilor
Nunta in cer-Mircea Eliade
Maitreyi – Mircea Eliade
Invitatie la vals- Mihail Drumes
Torturati-l pe artist- Joey Goebel
E cineva acolo?-Marian Keyes
Fata cu portocale – Jostein Gaarder
Cronicarul sportiv – Richard Ford
Adam si Eva – Liviu Rebreanu
si asa mai departe… -
Din ce ai enumerat tu am citit rosu si negru, frankenstein si magicianul si toate mi-au placut mult
din ce am mai citit anul asta mi se par foarte frumoase :
Viata si optiunile lui Tristam Shandy – Gentleman – Laurence Sterne
Dama cu Camelii – Al. Dumas fiul
Decameronul – Boccaccio
Divina Commedia – Dante
Jane Eyre – Charlotte Bronte
Nebunii in Brooklyn – Paul Auster
Iarna Vrajbei Noastre – Steinbeck
Cel mai iubit dintre pamanteni – Marin Preda -
Cele mai pe sufletul meu dintre cărţile citite în 2010 ar fi: Zilele Regelui de Filip Florian, Cimitirul pianelor de Jose Luis Peixoto, Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago, Jurnalul Oanei Pellea…şi ar mai fi…prea multe cărţi faine anul ăsta! :)
Impresii despre toate cărţile citite în 2010, mai multe detalii aici:
http://www.rontziki.ro/search/label/C%C4%83r%C5%A3i%202010 -
Andrenergic, de S.Corn, …si la sfarsit a mai ramas Cosmarul, de O.Craznic, Cantec de gheata si foc, de G.R.R.Martin, Brigazile-fantoma, de J.Scalzi, Dracula Mortul Viu, de nepotul lui Stoker, Vampirii Sudului de Ch. Harris. Ar mai fi si altele, dar acum pe acestea mi le amintesc…
-
Eu va recomand doua carti despre Thailand: “The Occidentals” de Caron Eastgate James si “The Beach” de Alex Garland.
Plus “The Rule of Four” de Ian Caldwell si Dustin Thomas, o carte intre ceva scris de M. Crichton si Dan Brown.
-
Solutia Schopenhauer
Plansul lui Nietzsche
Orasul si cainii
Ora albastra
Umbra vantului
Dimineata pierduta
Provizorat
Sot si sotie
Thera
trilogia Millenium+ Stieg Larson
Biblia- o istorie vizuala
Nu te misca
Venit pe lume
Poveste despre dragoste si intuneric
Budda din suburbie
iulia spune:
22 December 2010 | 3:58 pm
Ce`am citit anul acesta:
Salvador Dali – “Jurnalul unui geniu”
Heinrich Boll – “Opiniile unui clovn”
A. Parlange, V. Lestrehan – “Macii batranetii.Sade la ospiciu”
Marquez – “Ochi de caine albastru”
Chuck Palahniuk – “Sufocare”
Richard Dawkins – “Gena egoista”
Nietzsche – “Amurgul idolilor”
Kobo Abe – “Chip strain”
Livius Ciocarlie – “Batranete si moarte in mileniul trei”
Rushdie – “Versetele satanice”
Dan Puric – “Despre omul frumos”, “Cine suntem”
Daniel Cristea-Enache – “Convorbiri cu Octavian Paler”
Marquez – “Povestea tarfelor mele triste”, “Toamna patriarhului”
D.M. Thomas – “Ultimul vis al lui Freud”
Gabriel Liiceanu – “Despre minciuna”, “Declaratie de iubire”
Le Clezio – “Urania”
Jean Dominique Bauby – “Scafandrul si fluturele”
Umberto Ecco – “Pendulul lui Foucault”
Neagu Djuvara – “Amintiri si povesti mai deocheate”
Llosa – “Conversatie la catedrala”, “Matusa Julia si condeierul”
Zully Mustafa – “Strugurii s`au copt in lipsa ei”
Irvin D. Yalom – “Plansul lui Nietzsche”
etc