Primul meu calculator
Scris de Raluca Alexe • 19 November 2010 • in categoria Articole Speciale
Ştiu că s-ar putea să îmi creez un renume de tocilară după mărturisirea asta, pentru care nici măcar nu intru în concursul pentru un Toshiba Folio 100, însă văzând tema cărţii compilate de Toshiba mi-am adus aminte că de fapt prima mea experienţă cu calculatorul se leagă tot de cărţi. Şi cum aici mai tot ce facem are legătură cu cărţile m-am gândit să risc şi să vă povestesc totuşi cum am făcut eu cunoştinţă cu calculatorul.
Deşi mai văzusem până atunci şi chiar mai schimbasem câte un wallpaper, am primit primul meu calculator în ziua în care am împlinit 13 ani (la sfârşitul lui noiembrie). A venit echipat cu o imprimantă, pe care nu m-am îndurat să o arunc nici până azi, şi însoţit de un domn drăguţ care mi-a explicat cum se umblă pe acolo. Mi-a arătat unde este Word-ul, cum se printeaza, cum să desenez în Paint, unde găsesc Solitaire şi cum pot înregistra la microfon un cântecel pe care mai apoi să îl fac să sune în tot felul de moduri haioase.
Pot spune că m-am descurcat de-a dreptul onorabil cât timp m-a supravegheat el, jucându-mă cam cu toate programele pe care mi le arătase. Însă imediat după ce a plecat am deschis Word-ul, mi-am luat caietul de rezumate şi am început să scriu.
Şi am scris... câteva ore bune de tot. Rezumatul la Coliba unchiului Tom, Cuore, În casa bunicilor, Cartea junglei, Fram, Singur pe lume, Robinson Crusoe, Nada Florilor... Cam tot ce citisem în vacanţa de vară şi fusesem somaţi să rezumăm pe hârtie. Ni se spusese că va trebui să predăm caietele în vacanţa de iarnă şi cum eu eram foarte mândră de tot ce citisem şi deloc de scrisul meu nu m-am lăsat până nu am copiat în calculator toate rezumatele.
Inutil să vă spun că am primit un mare 10 şi recunoaşterea meritelor în faţa clasei. Util totuşi să vă atrag atenţia că dacă vreţi să învăţaţi un copil să lucreze pe calculator să îi spuneţi şi cum ajunge la mesajul cu “It’s now safe to turn off your computer”- nu de alta dar în caz contrar bietul copil va sta cel puţin o oră să îşi dea seama cum se stinge calculatorul în mod safe. După care va apăsa direct pe buton pentru că îi este prea somn :) .
*Din păcate eu nu câştig nici un Toshiba Folio 100 şi nici o cameră video Camileo cu povestea mea. Însă o puteţi face voi, dacă ne spuneţi care a fost prima voastră experienţă cu calculatorul. Găsiţi mai multe detalii aici.
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
mihoc stefan spune:
Era o retea de vreo 10-12 pc-uri cu procesor 286 cu monitoare monocrom depasite moral chiar si pentru acele vremuri cand varful de lance era minunatul 486 cu monitor color (vazusem unul cu cateva zile mai devreme prin usa intredeschisa a cabinetului unui profesor). “Puteti deschide acum calculatoarele” a zis profa, dupa ce a asteptat sa porneasca serverul. Eram pentru prima data in viata la o distanta mai mica de un metru de un monitor. Unitatea de sub el avea butonul de on/off in partea dreapta si se pornea prin culisarea acestuia spre sus. L-am atins si l-am ridicat; acela a fost momentul in care a inceput lunga prietenie cu calculatorul de care sunt si astazi nedespartit si petrecem o buna parte din zi impreuna.
Nerabdarea de a scrie ceva m-a impins sa dau comenzi pe care batranul DOS nu le recunostea; profa ma enerva ca vorbea mult, dar cine o asculta? De frustrare am inceput sa scriu cuvinte obscene la adresa ei apoi Enter, dar DOS-ul imi tot afisa iar si iar mesajul de “bad command or file name” . Mi se pare cat se poate de normal.
“Voi trece pe la fiecare sa vad ce ati facut…” a zis la un moment dat profa’. Am inghetat… monitorul meu era plin de mesaje la adresa ei. Am incercat sa le sterg dar nu mergea nimic. Disperarea ca voi fi prins crestea cu fiecare centimetru cu care era mai aproape de mine. Mainile imi transpirau, pupilele mi se marisera; cautam cu disperare o solutie salvatoare. Solutia nu, dar profa venea incet dar sigur. Pana la mine mai avea doar un pas. Mi-am dat seama ca eram depasit de situatie si am lasat privirea in jos infrant… si atunci am vazut mirificul buton salvator de on/off…
“Din greseala”, a fost explicatia mea la nemultumirea profei ca n-aveam nici o dovada a ce-am facut eu toata ora… dar eu stiam cel mai bine. -
Anka spune:
Nici eu nu voi castiga nimic, dar atat de mandra am fost de primul meu calculator ca l-am primit tocmai de Craciun si atat de mult l-am iubit ca inca si acum il am pe balcon. Intr-adevar este neutilizat de cativa ani buni, dar nu imi vine nici acum sa imi iau ramas bun si tai tai de la el.
Adrian spune:
19 November 2010 | 5:57 pm
Scuze, dar de unde si pana unde tocilara?! Si chiar ce incarcatura negativa ar avea termenul respectiv in special cand vorbim despre carti?! In definitiv in ziua de astazi “simbioza” dintre tehnologii si om este realitate, o lume fara telefonul mobil, calculator si internet fiind de neimaginat pentru multi!
Presupun ca este o incercare de a face reclama concursului, dar si de a relata un moment important din viata pe tema concursului (chiar daca nu participi). Cred ca poti mai mult decat atat. Imi lipseste in special pasiunea, chiar daca poate fi oarecum dedusa, sau nu poate fi vorba de pasiune? Te rog nu o lua ca pe o critica negativa, si in plus nici eu nu sunt mai breaz ;), spuneam doar ce imi lipseste.
Fascinatia dintre om si calculator… ceva deosebit dar atat de rece. Om si masina, un viitor in care masinile sunt predestinate sa inlocuiasca un volum important din munca omului, pe cand previziunile SF par sa fie mult mai pesimiste din aceasta perspectiva.
PS: Folio 100 e un dispozitiv super de citit numai ca duc lipsa unor functionalitati de editare gen copy-paste sau formatare de text, sau de toggle intre aplicatii.
Ideea concursului nu este atat de rea, si nici textul mai de sus, in toate este un inceput. Mult noroc concurentilor!