Autor: Ernesto Sábato
Rating:

Despre Ernesto Sabato nu auzisem nimic in afara de nume; astfel ca, trecand pe langa cateva din cartile sale, am inceput sa le rasfoiesc intrigata. Am fost cucerita, pot spune, si m-am oprit asupra a doua dintre ele: romanul Tunelul si, ceea ce autorul insusi numeste "marturie, epilog sau testament spiritual, dedicat acelor fete si baieti dezorientati si timizi sau celor care cauta o scandura in largul marii dupa un naufragiu", cartea-eseu Inainte de tacere.

Cu toate ca autobiografia unui autor ar trebui citita dupa ce i-ai parcurs macar o parte din opera, am vrut sa-l cunosc pe omul din spatele autorului, am vrut sa stiu mai mult decat ceea ce razbeste dintre randurile unui roman, astfel ca am inceput sa citesc Inainte de tacere, cu setea provocata de regasirea propriilor ganduri in cuvintele acestui om care este de pretudindeni, care a facut totul, si care a trait totul.

Primele lucruri care te "izbesc" sunt dezamagirea in fata valorilor lumii de azi, dragostea pentru ceea ce inseamna fiinta, si increderea nemasurata in tinerii pe care toata lumea i-a uitat. Nu cred ca as putea descrie deziluzia care inunda randuri asemanatoare celor ce urmeaza:

"In interiorul Timpurilor Moderne, laudate cu atata ardoare, se nastea un monstru cu trei capete: rationalismul, materialismul si individualismul."

"Se pare ca nu conteaza ca suntem in pragul distrugerii fizice a planetei, atat de puternice sunt individualismul si lacomia."

"Un copil moare de foame la fiecare doua secunde. Criminal este faptul ca doar cu 50% din cheltuielile pentru armament, s-ar putea rezolva problema alimentatiei in intreaga lume."

Spuneam ca Sabato este un om care a facut totul si a trait totul. Prin asta ma refeream la faptul ca in tinerete a facut parte din grupuri de comunisti, apoi de anarhisti; dezamagit de doctrinele lor, s-a refugiat in matematica si in fizica, in aceasta din urma dandu-si si doctoratul. A lucrat in domeniul fizicii nucleare, pana cand a renuntat la tot si s-a indreptat spre literatura, publicand (cu greu, si ajutat de Camus) romanul Tunelul, caruia i-au urmat alte doua romane si carti-eseu; "iar acum, cand vederea mea subreda m-a impiedicat sa citesc si sa scriu, m-am intors, spre sfarsitul existentei, la cealalta pasiune, pictura." Pentru ca, da, Ernesto Sabato este si pictor, ale carui lucrari pot fi admirate in galerii...

Toate alegerile facute, toate trairile provocate de aceste alegeri, ca si motivele care le-au determinat, persoanele care i-au fost alaturi, care l-au ajutat, si regretele fata de disparitia multora dintre ele, se regasesc in ceea ce apare ca fiind cartea de capatai a multor tineri.

Nu as putea spune mai mult despre acest om trist si incercat de valurile vietii insa plin de speranta; si nici macar nu as avea vreun sfarsit remarcabil de dezvaluit; Inainte de tacere este o carte pe care o citesti repede, ajungand sa il indragesti pe autor, sau o lasi din mana dupa primele pagini, dovedindu-te a fi robotul resemnat si blazat despre care se vorbeste.

Rating-ul nu este motivat numai de faptul ca m-am regasit in temerile exprimate de Sabato ci si de faptul ca este primul autor pe care il intalnesc, care scrie deschis despre problemele umanitatii, despre greselile pe care le fac guvernele tuturor tarilor, si care isi "striga" increderea si speranta in tineri.

In loc de sfarsit, un indemn: "Trebuie sa ne deschidem in fata lumii, sa nu credem ca dezastrul e in afara noastra, ci ca arde ca un foc in sufrageria din casele noastre."

O recenzie de: Raluca Alexe