Dragostea nu moare
Scris de Cristina Teodorescu • 21 February 2008 • in categoria Biografii/Memorii, Cristina Teodorescu
Autor: Maitreyi Devi
Rating: 
Fiecare dintre noi a citit ori cel puţin auzit de romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade. Unii dintre noi am avut şansa să-l şi studiem în liceu. Şi nu pot uita ceea ce ni s-a spus în momentul imediat lecturării romanului - există un răspuns, Maitreyi a existat cu adevărat, iar aceasta a vorbit despre cealaltă faţă a dragostei dintre ea şi Allan (Mircea). Astfel am aflat pentru prima dată de romanul Dragostea nu moare de Maitreyi Devi.
Romanul poate fi privit ca o oglindă a naraţiunii din Maitreyi şi asta pentru că personajele principale sunt Amrita şi Mircea Euclid (spre deosebire de romanului lui Eliade unde aceştia erau Maitreyi şi Allan). Şi care a fost prima impresie după ce am terminat romanul lui Devi? A fost aceea a unui roman autobiografic, care transcende cu mult naraţiunea şi ficţiunea în care s-a îngropat Mircea Eliade. Astfel, Dragostea nu moare este nu numai viaţa lui Maitreyi Devi, este şi viaţa celor din jurul acesteia, sentimentele, trăirile şi, nu în ultimul rând, dorinţele unei femei.
Ceea ce m-a surprins de la bun început a fost faptul că romanul a fost scris în 1972, la 40 de ani de la apariţia romanului Maitreyi. Dacă mulţi cititori au privit Dragostea nu moare drept un răspuns la cartea lui Eliade - ei bine, nu pot să nu trec dincolo de această opinie şi să văd de fapt o mărturie a unei vieţi, a unei femei din India care a avut curajul să scrie despre ceea ce a fost şi este.
Recunosc! Am căutat referinţe cu privire la romanului lui Devi tocmai pentru a vedea cum a fost primit acest roman în India. Şi asta pentru că am pornit de la premisa greşită că în India se trăieşte sub povara unor tradiţii conservatoare. Dar m-am înşelat amarnic întrucât Dragostea nu moare a fost primit foarte bine de către public, câştigând chiar Premiul Academiei Indiene.
Şi care sunt paşii urmaţi cu teamă de Maitreyi Devi înspre trecut? Aceasta, aşa cum mărturiseşte în roman, se întâlneşte cu un român în 1972 care îi trezeşte amintiri legate de un om pe care l-a iubit foarte mult şi cu toate acestea nu l-a uitat: Mircea Euclid, care nu este altul decât Mircea Eliade. Din primele pagini, Maitreyi Devi nu neagă iubirea acesteia pentru europeanul slăbănog cu ochelari, ba, dimpotrivă, o recunoaşte.
Mai mult decât atât, Maitreyi vorbeşte despre mustrările de conştiinţă pe care le are faţă de soţul ei pe care-l respectă şi-l iubeşte pentru viaţa fericită pe care i-a oferit-o. Iar aceasta se simte neputincioasă în faţa amintirilor ce năvălesc asupra ei, 1972 devenind 1930, femeia matură redevenind o tânără fată de 16 ani îndrăgostită.
Ce m-a uimit în permanenţă, parcurgând paginile una după alta? Cred că a fost tocmai înfiriparea iubirii între doi tineri, modalităţile atât de diferite de a privi viaţa, cruzimea unui autor care a putut să se prezinte într-alt mod decât cel adevărat. Şi cu toate acestea nu putem să îi judecăm pe niciunul dintre autorii celor două romane: pentru că secretul acestora este dus în mormânt cu ei, pentru că niciodată nu vom ştii ce i-a legat şi ce i-a dezlegat cu adevărat. Va trebui să ne mulţumim cu ceea ce ne oferă aceştia prin romanele lor.
Este extrem de interesantă scrierea lui Devi şi asta pentru că autoarea nu vorbeşte doar despre iubirea ei care apare ca un boboc pentru Mircea, aceasta prezintă totodată o lume pe care am putut-o cunoaşte şi din paginile romanului lui Eliade, India anilor 1930 sub dominaţie colonială britanică. Am putut vedea dincolo de caste, dincolo de tradiţii, direct în interiorul unei familii de intelectuali care se schimbă potrivit vremurilor, care se mulează timpurilor acelea.
Maitreyi este o tânără care scrie poezii, o fată cu un potenţial deosebit şi care îşi cunoaşte aceste calităţi, motiv pentru care totuşi nu face abuz de ele. Îşi respectă părinţii, şi, cu toate acestea, după 40 de ani de la iubirea sa neîmplinită nu se sfiieşte să privească adevărul în faţă şi să vorbească despre problemele din interiorul familiei sale, de la părinţi până la rude apropiate. Şi da, Maitreyi a iubit întâi un copac, iar relaţia acesteia cu Tagore este una extrem de subtilă, ca de la învăţăcel la învăţat.
Un alt lucru care m-a impresionat a fost atitudinea lui Devi faţă de oamenii care poate i-au pus piedici în drumul ei înspre iubire, înspre dragostea lui Mircea. Aceasta, deşi recunoaşte vina tatălui său, inclusiv greşeala acestuia de a-şi părăsi nevasta şi copii, nu îl blamează în final şi îi acceptă calităţile şi defectele. Totodată, Maitreyi nu încearcă să îşi mascheze firea umană pozând doar în imaginea unei femei iertătoare, aceasta mărturiseşte fiecare moment de slăbiciune şi de tristeţe, chiar şi de supărare pe care le-a trăit.
Şi totuşi, fiecare cititor al romanului lui Eliade se întreabă: s-au mai întâlnit odată Maitreyi şi Mircea? Răspunsul este dat în cartea lui Devi: da, cei doi s-au mai întâlnit în 1972, când aceasta merge să-l viziteze şi, în ciuda anilor care au trecut, la vederea acestuia, Maitreyi va şti că Dragostea nu moare. Cu toate acestea, femeia este împăcată cu soarta ei, este mulţumită de viaţa pe care a dus-o şi pentru aceasta nu va blama pe nimeni. Pentru aceasta ea va scrie un roman autobiografic excelent pe care vă invit să-l citiţi şi dumneavoastră. Poate numai aşa vom putea înţelege cu adevărat iubirea aceasta pe care ne-au învăţat-o atât Mircea Eliade, cât şi Maitreyi Devi.
Scrisă de Cristina Teodorescu
Citeste cele 27 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Woodisor spune:
Candid, nu pot decat sa-ti multumesc pentru semnul lasat pe aceasta recenzie. Am incercat sa nu dezvalui prea multe din aceasta carte biografica pentru a nu-i strica farmecul. Si cred ca si daca as fi stat sa fi comentat prea mult asupra actiunii narate, chiar si atunci aceasta carte ar mai fi avut posibilitati de a deschide noi si noi orizonturi.
Te mai astept,
Cristina T.
-
meropi spune:
“cruzimea unui autor care a putut să se prezinte într-alt mod decât cel adevărat.”
Propozitia asta suna absolut redundant, in asta consta maiestria unui autor, de povesti chestii inventate. In cazul cartii Maitreyi totusi nu cred ca poate fi vorba de maiestrie, mi se pare de departe cel mai slab roman al lui Eliade, pe care l-a scris in primul rand pentru bani, la tinerete. “Raspunsul” si originalul se anuleaza reciproc, parerea mea. Maitreyi Devi se plange ca Eliade nu a inteles mentalitatea indiana cand ea intelege si mai putin din mentalitatea occidentala. Iar cartea a aparut asa de tarziu pentru ca Maitreyi habar nu a avut de existenta celeilalte. Si nu as zice ca e vorba de impacare cu situatia in cazul ei, avand in vedere ca i-a cerut expres lui Eliade ca sa interzica traducerea cartii in engleza atata timp cat unul din ei mai este in viata. -
Woodisor spune:
Meropi, parerile difera de la cititor la cititor. Mie una mi-a placut Maitreyi atunci cand am citit-o. Acum am avut posibilitatea sa citesc Dragostea nu moare. Amandoua, puse una langa alta alcatuiesc un tablou. Ca se anuleaza romanele unele pe altele, asta este parerea ta. Eu consider ca se completeaza. Intotdeauna orice informatie in plus conteaza, fie ca este buna, fie ca nu este buna.
Da, posibil ca Maitreyi sa nu fi inteles mentalitatea occidentala. Asa cum nici Elide sa nu fi putut sa patrunda toate tainele celei indiene. Si asta pentru ca nu avem cum sa facem acest lucru intr-o viata intreaga.
Da, Maitreyi zice ca nu a stiut de continutul acestei carti, dar a auzit de existenta ei. Eu am vazut-o ca pe o impacare, o acceptare a vietii pe care a dus-o, o viata frumoasa si plina de bucurii, chiar daca a fost fara Mircea Eliade. Nu tin minte sa fii citit pe undeva prin romanul ei despre aceasta interzicere de a traduce romanul in engleza, poate mi-a scapat, poate am uitat.Salut!
-
Andrei Rosca spune:
meropi: exista fiction si non-fiction. La ce crezi ca se refera non-fiction-ul? La maiestria unui autor de a povesti chestii inventate? Intreb si eu.
-
Alina spune:
Mi-am propus sa citesc “Dragostea nu moare ” inca de cand am terminat “Maitreyi”, si totusi nu am apucat inca. Mi se pare extrem de interesant cum ea a terminat de zugravit tabloul lui, sau poate e alta pictura? Oricum, sunt curioasa daca mai exista in literatura o astfel de poveste de dragoste privita din ambele perspective si materializata in 2 romane diferite.
-
ana spune:
chiar interesanta abordarea, in conditiile in care am auzit cum ca ”dragostea nu moare” ar fi net mai slaba decat cartea lui eliade. desigur, cred ca succesul lui Maitreyi Devi este umbrit, cel putin in romania, glorie patriotismului, de personalitatea marelui (incerc sa gasesc un termen care sa inglobeze ceea ce a fost eliade, si nu gasesc altul decat, surpinzator, ”eliade”).
-
Woodisor spune:
Alina, sincer nu am auzit ca o poveste de dragoste, fie ea impregata de fictiune si lirism, sa fie povestita de doi autori diferiti, care la randul lor sa fie chiar protagonistii romanelor.
Ana, multumesc pentru ca ti se pare interesanta abordarea. Nu stiu daca neaparat patriotismul a facut ca succesul cartii lui Maitreyi Devi sa fie umbrit… pur si simplu, cred ca aparitia acesteia in anii 1970 la care se adauga anii care i-au trebuit ca sa fie tradusa au ingreunat accesul ei la cititori. Pe langa acest lucru, de obicei lumea nu este incantata sa citeasca acelasi lucru de doua ori, asta avand in vedere faptul ca, asa cum am zis in recenzie, cand am auzit ca exista un raspuns la romanul Maitreyi a lui Eliade am crezut ca este aceeasi poveste spusa de o femeie, doar ca poate in alt registru. Apoi sa nu uitam ca totusi… din pacate, cititul desi nu dauneaza deloc sanatatii, este (fara a incerca sa jignesc pe nimeni) doar o modalitate de delectare a celor putini. Cred totusi ca romanul Dragostea nu moare are valoarea sa incontestabila, restul? nu stiu… imi amintesc de un scriitor care mi-a spus ca “treaba” lui s-a incheiat in momentul cand a pus ultimul punct… un scriitor nu trebuie niciodata sa se explice in adevaratul sens al cuvantului. Poate asa, nici Maitreyi Devi nu trebuie neaparat propavaduita in devafoarea lui Eliade, noi suntem cei care trebuie sa o descopere. Sa speram ca scopul Bookblog isi va atinge tinta: aceea de a va face sa descoperiti o alta lume prin carti.
Toate cele bune!
-
Ela spune:
Pe mine Dragostea nu moare m-a captivat mai putin decat Maitreyi. Nu mi s-a parut atat de buna ca si Maitreyi dar, bineinteles, parerile sunt impartite. Fiecare carte, cum s-a mai zis, trateaza acelasi subiect, dar privit din perspectiva a 2 oameni f diferiti: omul occidental si omul oriental, femeia si barbatul. Niciunul n-a inteles pe deplin lumea celuilalt. Insa, cum a zis si Woodisor, cele 2 carti se completeaza si mi se pare interesant sa citesti 2 carti care trateaza acelasi subiect.
Referitor la succesul acestei carti comparativ cu cea al lui Eliade, eu ma gandesc ca insusi cartea Maitreyi a adus acestei carti un anume renume deoarece sunt persoane care, dupa ce termina de citit cartea lui Eliade si aud ca exista o carte “reply”, sa zic asa, scrisa chiar de Maitreyi insusi, interesul si curiozitatea pt cartea ei creste. -
aida spune:
mi-au placut ambele…
daca e sa vezi unde-i adevarul…as spune ca e undeva la mijloc…dar nu cred k asa trebuie privite cele 2 romane…nu asa…fiecare are farmecul ei..si sunt fte diferite chiar dk vb de acelasi lucru
poti sa iei un eveniment sa vezi cum apare la ea..cum il prezinta el…sa vezi care e mai convingator(sau mai stiu eu ce..) dar pur si simplu nu cred k nici unul din cele 2 romane nu a fost scris cu acets scop… -
ENACHE MIHAELA spune:
buna!eu am tot intrat pe site-uri sa gasesc cartea “Dragostea nu moare”, de Maitreyi Devi on line si free dar nu o gasesc pe nicaieri. Daca o are cineva sau stie unde ma pot uita sa ma ajute. astept raspuns pe adresa [email protected] cineva sa ma ajute?
Multumesc!
-
Adriana spune:
Sunt eleva la liceu si am citit Maitreyi la indicatia profesoarei dar pot spune ca este sigura carte care m-a fascinat dintre cele inpuse la scoala. Acuma citesc Dragostea nu moare si mie se pare foarte interesant sa citesti o carte despre aceiasi poveste de dragoste dar povestita de alt autor care este chiar protagonista acestei carti.Maitreyi la fel ca si Dragostea nu moare mi se par cele mai reusite carti atat din literatura romana cat si cea universala.Abordarea Cristinei mi se pare destul de reusita si cred ca ma ajutat sa inteleg mai bn cartea
-
Mocanita spune:
Felicitari, Cristina! Nu cred sa mai fi citit un articol atat de echilibrat, dar in acelasi timp sensibil si inteligent. E minunat faptul ca, urmare a sfatului tau, cei care scriu ocolesc capcana compararii calitative a celor doua romane. Eu am citit foarte multe despre povestea asta, m-a pasionat existenta a 2 romane pe aceeasi tema, una de dragoste! Va recomand cartea Indoglinda, de Adelina Patrichi, si Eliade – Hermeneutica spectacolului, de Cristina Scarlat, sau documentarul Dragoste sau foc de paie, pe care mi-l amintesc ca prin ceata, eram cam mica atunci cand l-a difuzat TVRul. Acolo am aflat o sumedenie de lucruri noi despre contextul indian al cartilor, iar Adelina Patrichi are interviuri cu Chabu, cu fiul lui Maitreyi si cu nora ei, cea din carte. Din pacate interviul cu fiul nu am reusit sa mi-l procur, dar am dat sfoara in tara. Meropi spune ca Maitreyi se plange de Eliade, ca n-a inteles mentalitatea indiana, dar ea intelege si mai putin din mentalitatea occidentala. Mi se pare ciudat, in definitiv Eliade s-a dus la ea in tara, nu ea la el… Din cate stiu, ea a trait si a scris toata viata in India, despre India, deci n-a tins spre intelegerea culturii occidentale, decat poate atata cat cere o dragoste pt un occidental. Nu este nevoie sa ne placa cele 2 carti, deja este fascinanta povestea DESPRE ele.
-
Mahi spune:
Da, M a cerut sa nu se publice cartea in engleza cat traieste ea, nu e normal? In societatea bengaleza de atunci ca o fata atat de varsta ei sa ajunga atat de departe cu un strain era moarte curata. Iar greseala lui Eliade este ca nu a schimbat numele persinajului principal. Astazi ar ajunge prin tribunale, pt asta! Acum totul a trecut si ramanem cu o poveste tragica si exotica… Cititi interviul cu Chabu si veti vedea cat de complicata e treaba! Ce carte e aia cu Hermeneutica? Nu o gasesc nicaieri! Am in schimb India Picanta de Adelina Patrichi si, surpriza, anunta pe coperta interioara ca autoarea pregateste o carte despre Adevarata Maitreyi, unde or sa apara interviurile cu fiul si nora lui Maitreyi. Indoglinda n-am mai gasit-o in nici o librarie. O are cineva?
-
Lore spune:
Si eu sunt liceeana,am citit “Maitreyi”,mi-a placut extrem de mult,e cartea mea preferata cu toate ca nu-mi plac finalurile triste,m-am resemnat la gandul ca nu e adevarata cand am aflat contrariul am inceput sa plang si eram trista,greu am iesit din starea asta,as vrea sa citesc si “Dragostea nu moare” dar sper ca n-o sa ma afecteze cum a facut-o romanul “Matreyi”
-
Lore spune:
Si…Cristina multumesc pentru articol…ai facut o treaba buna…sigur o sa citesc si Dragostea nu moare,pare foarte interesanta
-
Lola spune:
da..si eu am cautat o gramada pe net unde sa pot citi cartea asta stii unde as puteao gasi?? pt k no gasesc nicaieri:| multimesc anticipat:)
-
Transgeniq spune:
am citit Eliade, am citit si Maitreyi…sincer?!?! ma asteptam la o iubire mai intensa din partea lui, m-a cam dezamagit din acest punct de vedere… Speram si eu sa gasesc cartea “reply”, ca sa pot intui cum a tratat aceasta iubire o fata de 16 ani ce a putut rupe “lanturile” neputintei si ale indraznelii….ceea ce nici chiar Eliade n-a putut. O sa revin cu comentariile…Poate!
-
Ulmstar spune:
Salut. Togmai ce am terminat de citit Maitreyi pe tel, si ma bantuie o stare de tristete… Si eu am plans… Mi s-a parut o oarecare lasitate din partea lui Eliade, cred ca putea face mai mult, daka totusi o iubea asa cum spunea in roman… Am reusit sa gasesc Dragostea nu moare, dar in format pdf. Nu-mi citeste telefonul… Cautati cu google DOWNLOAD DRAGOSTEA NU MOARE.PDF asa o gasiti. Imi pare asa de rau k nu o pot citi…
-
Iulia spune:
Am citit ambele carti la o distanta de un an. Dupa ce am citit Maitryi am intrat intr-o depresie, ceva ce nu ma caracterizeaza.. Tot timpul ma intrebam de ce Mircea a facut asta,de ce..citind Dragostea nu moare aceste sentimente sau intors.. Simteam cum sufer de parca toate mi sar fi intimplat mie. Speram din tot sufletul ca denumirea sa fie cu un pic de sarcasm si la sfirsig sa spuna ca sentimentele au trecut la ambii.. Insa cind am citit ultemele pagini si am inteles ca atit maitryi cit si mircea toata viata se iubeau.. Si cind miam dat seama cit de mult a suferit eliade am izbucnit in plins..urasc lucrul acesta.. Nici o alta carte sau un film sau orice alt eveniment numi provoaca asa emotii
-
maria spune:
Sunt ft frumoase ambele carti,abia le am terminat de citit….ma regsesc in ambele,mi-au trezit amintiri de mult apuse,adevarul e ca at.cand traiesti o dragoste adevarata,cand pui suflet,e ft greu sa uiti
-
Anamaria spune:
Mi-a placut foarte mult articolul tau Cristina.Este pentru prima data cand intalnesc o alta perspectiva a romanului “Dragostea nu moare”.Am citit ambele carti si trebuie sa recunosc faptul ca in prima faza nu m-am gandit care este mai buna,ci am fost fascinata de tabloul complet al iubirii dintre cei doi scriitori de exceptie.Ceea ce m-a impresionat si ma impresioneaza este ca exact cum ai spus si tu” în ciuda anilor care au trecut, la vederea acestuia, Maitreyi va şti că Dragostea nu moare”.Povestea lor nu a avut un final sau poate ca a avut si noi nu ne putem da seama.Ceea ce stiu cu siguranta este ca aceasta iubire face parte din categoria povestilor nemuritoare,pe care toata lumea le cunoaste si le apreciaza.Putini ajung sa cunoasca sentimentul iubirii adevarate asa cum protagonistii au cunoscut-o,iubirea adevarata care a trecut prin suferinta si transcede dincolo de moarte.Desi au fost despartiti atatia ani,Maitreyi Devi si Mircea Eliade nu au uitat niciodata legatura pe care au avut-o si ma refer acum la partea sufleteasca,la iubirea care i-a unit.Chiar si suparea Maitreyiei este inca o dovada a iubirii care nu a murit.O apreciez pentru faptul ca nu a nega nicio clipa existenta acestui simtamant.cat despre Eliade,a iubit-o pana la moarte si am citit undeva ca a murit cu sentimentul ca este indian,desi s-a nascut roman.Cred ca pana la urma adevarul a murit odata cu ei,dar noi stim macar de existenta unei asemenea iubiri si ne fascineaza chiar si dupa atata timp.
-
Anamaria spune:
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie,dar am scris foarte repede si am fost foarte concentrata.
candid spune:
21 February 2008 | 2:36 pm
CRistina, mi-a placut compunerea si perspectiva abordarii. COnsider ca ai reusit sa subliniezi in tuse fine, iubirea, in toate nuantele sale.