bookblog.ro

---

Marturisitorul prigonit

Scris de • 9 September 2007 • in categoria Biografii/Memorii

Autor: Parintele Gheorghe Calciu
Rating: Parintele Gheorghe Calciu - Marturisitorul prigonit rating - recenzii carti

Parintele Gheorghe Calciu - Marturisitorul prigonit - recenzie cartiOricat as incerca, nu pot descoperi nici un destin la fel de uluitor ca al Parintelui Gheorghe Calciu. Sigur, e absurd si inutil sa faci comparatie intre vietile oamenilor, sa te lasi purtat de mania ierarhizarii implacabile de tipul "cel mai bun", "cel mai mare", sa alegi indubitabil intre zbaterile lui Leonardo sau Michelangelo, Mozart sau Bach, Chaplin sau Buster Keaton, Eminescu sau Caragiale, Goma sau Calciu. O scurta descriere biografica va face mai mult decat orice panegiric: se naste la 23 noiembrie 1925 la Mahmudia, Tulcea, urmeaza Medicina la Bucuresti, pana in anul II cand e arestat si inchis pentru 15 ani la Jilava, Aiud si Pitesti. Eliberat in 1964, urmeaza Teologia si Filologia, ajungand profesor la Seminar. Este arestat din nou in 1979, pentru opozitia fatisa fata de demolarea Bisericii Enei si predicile din ciclul Sapte cuvinte pentru tineri (reunite in acest volum) tinute la Biserica Radu-Voda.

"Parintele Calciu a fost incarcerat, incepand din septembrie 1979, in ceea ce trebuie numit sectia de exterminare a inchisorii de la Aiud, sinistra Zarca, singur intr-o celula umeda, fara lumina, fara incalzire si avand drept vesminte doar o camasa si o pereche de pantaloni. Este obligat sa stea in picioare de la orele 5 ale diminetii pana la orele 23, iar ratia sa de mancare este fixata la 100 de grame de paine la doua zile. Este privat de asistenta medicala, de plimbare, de pachete, de vorbitor, fara incetare supus amenintarilor." (Eugen Ionescu)

"De Pastele lui 1981, eram la inchisoarea Aiud. Dimineata, cand garda se schimba, incalcand toate regulamentele draconice ale inchisorii, i-am spus gardianului (unul dintre cei mai cruzi): "Hristos a inviat!". A ezitat cateva clipe, in care, ca intr-o strafulgerare, am vazut perindandu-se pe chipul lui inocenta copilariei cand mama sau bunica te ducea de mana la biserica si cand auzea glasul ca de inger al preotului spunand: "Hristos a inviat!". Dupa aceasta clipa de ezitare, mi-a raspuns in soapta: "Adevarat a inviat!". A fost pentru mine cea mai sigura dovada ca nu ma inselasem niciodata in aceasta privinta: cel care ma tortura imi confirma invierea Domnului! Am plans in tacere, cu lacrimi de bucurie."

Ca urmare a presiunii internationale, este eliberat in 1984, cand i se fixeaza domiciliu obligatoriu - "in sensul ca [Securitatea] mi-a alocat cu generozitate circa 40 de agenti, politisti si caini si, la un moment dat, chiar ostasi in termen care sa ma pazeasca de furia clasei muncitoare, foarte revoltata ca fusesem eliberat, cum spunea cu un umor negru seful securitatii, Vasile Gheorghe." Paraseste ulterior Romania, se stabileste in SUA, la Washington, de unde protesteaza neincetat la radio impotriva regimului comunist, unde e primit de 3 ori in audienta la Congresul American, organizeaza demonstratii in fata Casei Albe si e primit de Ronald Reagan si George H.W. Bush. Fondeaza Romfest, revine deseori in Romania dupa 1989. A decedat anul trecut, pe 21 noiembrie.

Ma intrebam inainte de a citi Marturisitorul prigonit ar putea scrie si vorbi un astfel de om, ce fel de timbru ar putea folosi. Lectura cartii nu m-a mirat: in Sapte cuvinte pentru tineri este pe cat de intelegator si uman si cald pe cat e de dezlantuit in articole si "eseuri" impotriva ereziilor si ispitelor vremii :

"'Polii existentei noastre sunt nasterea si moartea', afirma orice conceptie materialista. Tu, omule, esti sortit sa te nasti si sa mori printr-un capriciu al naturii sau printr-un simplu joc al libidoului. Tu nu ai un destin. Tu urmezi legea necesitatii si a cantitatii care, ca prin miracol, devine calitate - si trebuie sa accepti ca aceasta este ceea ce-ti guverneaza viata si moartea. Inseamna ca tu esti cea mai nefericita fiinta de pe pamant, caci nici plantele, nici animalele nu au constiinta vietii si a mortii. Dar tu stii! Tu esti constient ca traiesti si, mai ales, esti constient ca vei muri. ["] Civilizatia si moartea, tragici cavaleri ai Apocalipsei, bantuie de un secol aceasta lume. Si nici un inger al invierii nu se arata la orizont, nici un arhanghel al dreptatii nu brazdeaza cerul si nu striga cu glas tunator ingrozitorilor cavaleri: 'Opriti-va! In numele Domnului opriti-va!' Pe cerul materialismului ateist scrie cu litere funebre : 'Nu exista decat viata si moarte'. Si apoi o strasnica interdictie: 'Este oprit sa crezi in inviere!'"

Cu o voce in care parca tuna la unison Parintele Cleopa, Soljenitan, Dante si Dostoievski, Parintele Calciu separa decisiv adevarurile crestine de fraudele ideologice de tip materialist, comunist, sectant sau umanist, zugraveste fara bravada lugubra realitate a inchisorii si cheama la luciditate. Ceea ce nu il impiedica sa impleteasca duios amintiri din Delta Dunarii si legende de-ale locului, sa cheme neobosit la pacea dintre oameni si biserici si, mai ales, sa nadajduiasca. In pagini gasim nu rareori aforisme care "tradeaza" o constiinta nu doar religioasa, dar si metafizica, morala sau filosofica:

"Daca ne-am nascut sa fim robii materiei, ba inca printr-o justificare filosofica, atunci finalitatea vietii este sclavia."

"A iubi o fiinta inseamna a-i spune : 'Tu nu vei muri!'"

"Numai cine are o doza buna de nebunie, numai acela poate intelege putin ["] Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptica."

Uneori, forta cuvantului Parintelui Calciu pericliteaza claritatea mesajului, cu precadere in articole: nu intotdeauna atacurile sunt precise, replica este uneori prea taioasa, iar ideile nu au mereu ordinea si dozajul optime in argumentatie, inadvertente explicabile prin nivelul de consum psihic si fizic la care traia. Va fi insa suficienta lecturarea "in spirit", si nu "in litera" a unor pasaje pentru evitarea unor interpretari eronate.

Referitor la actul predicii, trebuie spus ca Parintele Calciu savarseste un fapt minunat - o reabiliteaza. O revitalizeaza, o elibereaza de defectele de forma des intalnite la alti predicatori. Cuvantul nu e rostit banal, previzibil, in rece si coercitiva maniera pedagogica sau cu exces jenant de piosenie, ci se materializeaza in rostire prietenoasa, mangaietoare, plina de intelegere si nu mai putin inteleapta. Refuzand o izolare in adevaruri generale, predica acestui Parinte este lucida, adusa la zi, la prezentul critic, este vestitoare de pace si bucuria adevarata, sentimente despre care ne place in general sa credem ca nu avem asa multa nevoie.

O recenzie de: Silviu Man

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristir spune:

    Preot,traitor al ortodoxiei,luptator impotriva comunismului,Parintele Calciu merita tot respectul nostru.

    Un om care aluptat atat impotriva ciumei rosii (comunismul),care a luptat si impotriva ereziei ecumeniste,care se raspandeste tot mai mult in aceasta lume secularizata,cu toate acestyea Parintele Calciu a fost prigonit chiar si dupa 1989.

    raspunde

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Pana unde merge tupeul masoneriei?

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro