Răul
Scris de Ana-Maria Petritan • 14 January 2009 • in categoria Biografii/Memorii, Lit. contemporana
Autor: Jan Guillou
Rating: 
Răul.
Încercaţi să închideţi ochii şi să vă imaginaţi ce înseamnă răul pentru voi. Ce imagini vă copleşesc mintea? Vedeţi privirile reci ale oamenilor de pe stradă? Vă amintiţi de sângele ce curge din arcada spartă a unui coleg de liceu? Revedeţi imaginile de la ştiri despre oamenii nevinovaţi ucisi de un război stupid? Simţiţi durerea unui pumn care vă taie respiraţia? Sau vedeţi răul în imaterialitatea unor spirite infernale?
De fapt răul sălăşluieşte în fiecare dintre noi. Avem în noi doze diverse de răutate (acceptate sau nu), pe care le revărsăm în funcţie de situaţie. Probabil astăzi voi aţi fost oamenii grăbiti de pe stradă, cei care aruncau în jur priviri încruntate şi reci. Probabil voi aţi lovit cândva un coleg şi aţi savurat victoria asupra unui biet însângerat. Probabil, dacă viaţa s-ar răsuci şi soarta s-ar schimba, veţi putea chiar să apăsaţi butoanele care trimit bombe peste casele unor oameni fără apărare.
Şi atunci, îndrăznesc să mă întreb, răul nu suntem chiar noi?
Suedia, Stockholm, anii "™50. Erik Ponti, un puşti de 14 ani, îşi primeşte bătaia ritualică de după cină. Bătaie cruntă, cu obiecte de tortură inventive şi atent selecţionate de un tată vitreg decis să educe doar prin pedepse preventive.
Erik este răul. Erik, un elev cu o inteligenţă vie şi o excepţională rezistenţă fizică, este totuşi şi conducătorul bătăuşilor din şcoală. Îşi asigură locul în ierarhia liceului prin puterea pumnului şi tactica infailibilă de a aplica mereu cele mai reuşite lovituri. Erik sfidează orice autoritate. Iar sistemul de învăţământ obtuz decide în cele din urmă să se descotorosească de un caz atat de dificil şi îl exmatriculează.
Ajuns la o renumită şcoală privată, loc de educare şi formare a progeniturilor înaltei societăţi suedeze, departe de tată, departe şi de gaşca din şcoală, Erik speră să fi lăsat în urma violenţa. Dar celebra şcoală este condusă după principii cazone şi fasciste de micul grup de studenţi din ultimul an, este un fel de stat în stat unde nu se aplică legile lumii din afară şi totul se ghidează după directivele subiective ale Consiliului Studenţilor.
Erik se trezeşte într-o lume a aparenţelor, unde tortura şi spaima continuă sunt surse de amuzament pentru câţiva studenţi favorizaţi.
Într-un roman despre bătaie şi violenţă, învăţăm că puterea cea mai mare o are cel care ştie să manipuleze. Cel care ştie că dincolo de puterea pumnului stă puterea fricii. Cel care cunoaşte răul, nu se teme de el şi ştie cum să-l transforme în bine. Erik, puştiul care descoperă cum să-şi controleze durerea, este tânărul care ştie să găsească fisura în platoşa cu blazon şi să toarne cu precizie ameninţări acide care erodează şi cea mai strălucitoare armură.
Despre Răul nu se poate vorbi decât în termeni simpli şi descriptivi. A te aventura într-o analiză a textului este ca şi cum te-ai lua la trântă cu teama din sufletul fiecărui om: o încercare invazivă, indecentă şi sortită eşecului. Chiar şi romanul este construit în aşa manieră încât, deşi istoriseşte într-un stil narativ aparent simplist, te pune faţă în faţă cu cele mai ascunse şi întunecate colţuri ale propriei imaginaţii şi percepţii. Răul devine concret şi palpabil. Îl poţi prinde în căuşul palmelor şi să-l modelezi după dorinţa ta. În armă sau scut.
Scrisă de Ana-Maria Petriţan
Citeste cele 19 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Mihaela Butnaru spune:
De curînd am citit o carte despre acelaşi mare şi inevitabil rău din oameni, recenzia ta mi-a readus-o în minte. Mă gîndesc că depinde mult cum este ambalat răul: dacă apare în stare brută, descris de autor fără adaosuri lacrimogene sau sarcastice, te poate trimite pe marginile groazei-disperării. Dacă e trăit, cu atît mai mult. Dar cred că mai este şi teroarea subtilă, precum dependenţa unei persoane de alta, sau situaţii în care persoana simte că ea este răul şi încearcă să divorţeze de sine prin diferite mijloace. Ori răutăţile zilnice, sunt oameni care fac un adevărat joc de societate din a-i ofensa şi umili pe ceilalţi.
-
ancuţa giura spune:
ştiţi că se tot vorbeşte azi de spiritul de echipă..el se simte mai ales atunci când colegii te tratează drăguţ dar laş,Am fost răutăcioasă,ştiu,dar îmi permit luxul de a spune lucrurilor pe nume..în plus tocmai am experimentat cum este să încasezi un rău din greşeală,venit de la nişte colegi.Sigur că voi citi această carte …ex ossibus ultor.
-
mariuca macovei spune:
Erik e raul fara voia sa, este victima Raului si devine Rau atunci cand alege sa raspunda la Violenta cu Violenta. Si asta e de aseenea discutabil pentru ca pilda mesianica de a intoarce si celalalt obraz, de a raspunde la violenta cu non-violenta e greu de transpus in viata cotidiana. Nu toti sunt nascuti martiri. Spre final autorul ne lasa sa intrevedem un traseu mai bun pentru Erik, care face eforturi serioase de corijare a pornirilor violente. Si descoperim ca in sinea sa, Erik nu are un caracter violent, dimpotriva. Este extrem de calculat, rational, capabil. Raul era mentalitatea ca violenta e “rupta din rai” care e in cele din urma institutionalizata. Eu am vazut altfel cartea:)
http://maccumac.blogspot.com/2008/01/rau-cu-rau-dar-mai-rau-e-fara-rau.html -
ama spune:
@Gia – Erik nimereste intr-un mediu violent si asta il educa intr-un mod neasteptat. Fiecare raspunde altfel la violenta, Erik este un caz fascinant care se situeaza intre “intoarce si celalalt obraz” si raspunsul cu violenta la violenta: el invata sa exploateza frica.
@Mihaela – cred ca am fi naivi sa credem ca nu are fiecare dintre noi doze de rautate. Cand zic asta multa lume se gandeste la spiritul malefic profund, dar este o trasatura mult mai superficiala si cotidiana de atat. Iar formle in care se manifesta sunt infinite.
@Ancuta – te incurajez sa citesti cartea. sunt multe scene “dragute” despre olegialitate.
@ mariuca – Ondskan (titlul in original al romanului) semnifica raul ca forma supranaturala, aproape mitologica, mult mai puternic decat simplul rau al raspunsului la violenta cu violenta. Este ura care escaladeaza pana la insuportabilitate, teama, dezgustul.
@Amilcar – si sa vorbim in termeni violenti: cartea e ca o palma care te mai scoate din comoditatea de a crede ca violenta institutionalizata nu exista!
-
mariuca macovei spune:
Ama-tocmai, iar tu ai spus ca “Erik este Raul” si ca “Raul salasluiestein fiecare dintre noi”. Nu sunt de acord. Erik nu era Raul, cu majuscula si nici nu era ca sa vorbim in procente 100% rau. Iar Raul exista in lume de acord, dar in noi doar in masura in care permitem asta. IN noi salasluieste Binele, de principiu. De la Cel de Sus. Cel de-al doilea paragraf al recenziei tale parca anunta Apocalipsa, nu sunt de acord cu nimic din ce ai scris in el. Cum sa spui “Raul suntem chiar noi”. E absurd. Chiar tu spui in replica la comentariul meu ca e “forma supranaturala”, o forta, o energie cum vrei sa o numesti. te contrazici singura. ori suntem noi raul, ori e in noi in proportii variabile, ori e o forta exterioara, supranaturala. Trebuie sa te hotarasti:)
-
ama spune:
@Mariuca – sa recapitulam.
1 Da, raul este in fiecare dintre noi. Te incurajez sa citesti Konrad Lorenz pentru a intelege mai exact la care parte a naturii umane m-am referit.
Este vorba de instinct, de ceea ce inabusi in tine prin latura buna de care pomeneai sau ca raspuns la o presiune exterioara sociala.
(aici inca un exemplu graitor ar fi Imparatul Mustelor)2 Nu ma contrazic singura.
In primele paragrafe ale recenziei am vorbit de samburele de rautate din fiecare om (este ok sa avem opinii diferite despre asta :)), iar in comentariu ti-am explicat semnificatia titlului in original, care se se refera la un rau de proportii supranaturale.PS ti se pare ca am descris Apocalipsa pentru ca am vorbit de rautatea ce zace in oameni? Iti mai fac o recomandare: Vecini de Jan T. Gross – exterminarea comunitatii evreiesti din Jedwabne
-
Winston spune:
Cristi, dar tu personal, ce ai facut? Daca tot ti-a pulcat ce a facut Marie-Jeanne?Ca de criticat ce fac altii am vazut ca o faci. Tuturor ne place sa fie, sa se faca, sa gaseasca, dar cu ce ai schimbat tu ceva ce te deranjeaza?Paralela facuta de tine cu sobolanii este puerila si copilareasca in conditiile in care exista copii desfigurati de sobolani, boli transmisibile la om de acestia, etc. La fel problema tiganilor iti doresc sa te muti la prietenii tai lezati de comentariul autoarei si sa ai parte din plin de contributiile etniei la cresterea morala a societatii Si eu imi doresc adaposturi si servicii de ecarisaj macar la un nivel decent, dar pentru ca nu eu hotarasc acestea, si pentru ca imi doresc sa nu se mai intample niciodata ca un om sa fie muscat de un comunitar, ii culeg frumos de pe strada si ii duc la medic pentru control si castrare. Atat pot eu face momentan. Si nu uit ca problema comunitarilor a pornit de la oameni ce i-au abandonat pe strada. Si au devenit o problema ce trebuie rezolvata tot de oameni. Nu este vina mea ca s-a ajuns aici. Dar va fi si vina mea daca nu fac ceva sa rezolv problema.
-
-
movieaddicted spune:
Si eu cred ca raul exista in fiecare dintre noi. Noi suntem si cei care alegem daca sau cand iese la suprafata. Nu exista un om bun in totalitate.
-
radu spune:
dupa citirea cartii va recomand si ecranizarea, care mi s-a parut excelenta (“Ondskan”).
-
G. spune:
Îmi poate spune cineva de unde pot procura această carte? Încerc de mai bine de un an să o găsesc, însă nu am reușit nici până în prezent.. nici măcar în anticariate nu mai este disponibilă. Mulțumesc anticipat!
Gia spune:
14 January 2009 | 3:20 pm
Uau, asta da poveste despre o carte, foarte frumos, e o dezbatere care o sa ma puna pe ganduri ceva timp de acum si sigur ma va indemna sa iau cartea de pe raft cand o voi vedea :)
Erik este rau pentru ca tatal lui vitreg a fost rau cu el. Si totusi tu spui ca raul este in fiecare dintre noi. Oare nu sunt si oameni care n-au fost victime ale raului si astfel, n-au de ce sa fie rai cu ceilalti?
Hmm.. Mai revin si cu alte ganduri… :)
Multumesc, e un subiect la care ma gandesc de ceva timp, o sa citesc, macar sa ma calesc putin.