Autor: George Orwell
Rating:

Pretul platit de Orwell pentru faima lui 1984 si a Fermei animalelor e aruncarea in penumbra a celorlalte opere, nu atat de cizelate, nu atat de izbitoare, dar in mod sigur interesante prin descoperirea "cautarilor" lui din tinerete.

Pentru un cititor care a degustat mai intai romanele de mai sus, lectura amintirilor lui Orwell inseamna o prabusire din inaltele universuri mental-utopice in mijlocul celor mai triste si mai mizerabile locuri ale realitatii dure (si niciodata pure). Subliniez ca in Vagabond" este vorba de realitate, si nu de realism, asa cum decreta confuz un editor roman al cartii. Bineinteles, mai e si supriza de a afla ca Orwell, atat de admirat azi, botezat si atatea ori "profet al dezastrelor ideologice", Orwell al carui nume parca obliga la folosirea neconditionata a majusculelor si semnelor de exclamare, a dormit nopti in sir in compania gandacilor, prin aziluri, pe banca sub cerul liber, a muncit cate 16 ore pe zi ca plongeur (ajutor multifunctional la bucatarie) intr-un hotel din Paris, ba chiar a pescuit, sleit de foame, folosindu-se de " albastrele in loc de momeala.

Confratii-vagabonzi, atat de numerosi, nu sunt nici idealizati, luminosi si plini de speranta ca la Maxim Gorki, nici anatemizati aprioric (ca mai totdeauna in lumea noastra). Priviti pur si simplu ca niste oameni, ei devin normali - firi diferite cu destine asemanatoare : uneori au farmec, alteori sunt dezgustatori, plini de haz sau bizari, de-a dreptul natarai, stupizi sau cu oarecare talente.

Interesant este ca, in ciuda fetidei lumi descrise, lectura cartii e lejera, ba chiar antrenanta pe alocuri. Una din explicatii e in mod sigur umorul sec, percutant, cat se poate de englezesc, cu care Orwell se detaseaza de relele lumii (de altfel, cred sincer ca umorul asta l-a si salvat de la plafonare ori sinucidere). Va ofer cateva mostre:

- inventarul locurilor in care poti dormi in Londra cand ai mai putin de 7 pence in buzunar;
- englezul zapacit care bea in Franta 4 litri de vin in fiecare zi, in afara de sambata, cand bea 6 litri;
- "descoperi ca un om care traieste o saptamana numai cu paine si margarina nu mai e om, ci numai o burta cu cateva organe-anexe";
- "Boris ["] visa neincetat sa se intoarca in armata, dar fusese prea mult timp chelner si acum avea figura de chelner";
- "Furex avea o ciudatenie: treaz era un comunist inversunat, beat devenea un patriot violent. La inceputul serii vorbea despre principii comuniste, dar dupa 4-5 litri de vin se transforma intr-un sovin turbat - denunta spioni, provoca strainii la bataie si arunca cu sticla daca nu era impiedicat de cineva".

Si mai interesant din partea autorului e ca, desi confruntat cu lumea asta chinuita, nu ii cauta cauzele in stilul discursurilor marxist-cleioase (foarte la moda in 1933, cand si-a publicat cartea), ci doar se intreaba, pe un ton natural, daca si de ce e nevoie sa existe atatea mii de cersetori, de nenorociti, de oameni exploatati pana la abrutizare (chiar are drept raspuns o teorie, solida dupa parerea mea). Abrutizare din care a scapat, dovada aceasta carte de luciditate, de nedisperare. De lupta, in definitiv.

O recenzie de: Silviu Man