Micuta vanzatoare de proza
Scris de Raluca Alexe • 14 March 2007 • in categoria Comedie/Satira
Autor: Daniel Pennac
Rating: 
Nu stiu ce as putea spune mai degraba despre acest roman. Cred ca cel mai potrivit ar fi faptul ca este un amalgam - un amalgam de comedie delicioasa (in mare parte a timpului) cu drama (pe alocuri), de bucurii cu tristeti, evenimente banale si evenimente importante, descrieri aproape lungi si evenimente ce se succed cu rapiditate, un amalgam de voci narative, rasturnari de situatie si personaje cu personalitati puternice ca o stanca.
Abia dupa ce am citit cartea (venita cu recomandarea "m-am distrat copios") am aflat ca de fapt este a treia parte din cele patru care constituie povestea familiei Malaussene (La capcaunii veseli, Zana carabina, Micuta vanzatoare de proza, Fructele pasiunii), aspect care insa nu este un impediment in calea savurarii romanului.
Familia Malaussene este de-a dreptul ciudata, iar fiecare personaj este un deliciu. Mama a fost prezenta numai in momentele in care s-au nascut copiii, plecand mereu sa isi refaca fericirea cu cate cineva. Benjamin, personajul central, este cel mai mare si capul familiei, avand grija de toti ceilalti. Louna isi petrece luna de miere citind un fel de Coelho impreuna cu sotul ei. Therese este laconica, sobra, cu picioarele pe pamant, dar cu capul in stele - la propriu, pentru ca prezice viitorul - neinselandu-se decat de doua ori in viata. Clara este un inger, iubeste frumosul si urmeaza sa se casatoreasca cu fondatorul si directorul unei inchisori cat se poate de iesite din comun (pe care il cheama Clarence). Jeremy este adolescentul revoltat si piroman, care ar fi in stare sa ucida, la propriu din dragoste pentru fratii sai (bine totusi ca nu o face). Piciul are cosmaruri care devin intotdeauna realitate, iar atunci cand se trezeste plangand din ele trebuie sa aiba ochelarii la indemana pentru a se linisti. Iar cea din urma este Verdun, care seamana leit cu faimoasa batalie, cu privire apriga si dusmanoasa, desi inca nici nu poate merge, gata mereu sa "sara in aer", si care nu poate fi "manevrata" decat de o singura persoana. Nu in ultimul rand, este Julie, iubita lui Benjamin, personajul central a un sfert din roman.
"Familia" familiei Malaussene sunt vechile lor cunostinte din cartier: Yasmina, araboaica ce le-a tinut loc de mama, care inca il mai spala pe Benjamin cand se simte pierdut, sotul ei Amar, birtasul cartierului si fiul lor, Haduch Beb Tayeb, prietenul din copilarie al lui Benjamin si "nasul de strada" al Clarei. Negrul Mo si Simon Algerianul, umbrele lui Haduch, parte din familie. Si nu in ultimul rand, batranul politist Thian, singurul pe care il accepta Verdun, caruia ii devine un fel de atas.
Micuta vanzatoare de proza este Isabel, sau regina Zabo, asa cum ii spune Benjamin, directoarea editurii la care acesta este angajat "tap ispasitor", care sa tina piept nemultumitilor. Este o femeie mica, incercata in copilarie, cu un tata criminal, abila, care recunoaste toate tipurile de cerneala, vechi si noi, dupa miros, si poate spune cand au fost folosite prima oara, putand proceda la fel si in cazul diferitelor tipuri de hartie pe care le recunoaste la un simplu pipait. Insa in contextul in care romanul este parte dintr-o saga, nu e de mirare ca este personaj principal intr-un singur capitol.
Probabil ca batranul Thian ar fi personajul ideal de la care ar putea porni o privire de ansamblu asupra actiunii romanului. Thian este primit in familie cand unchiul fratilor intra la puscarie din cauza ca da arme unor batranele. El este unul din anchetatori, care il cunoaste deja pe Benjamin, pentru ca s-a mai "impiedicat" de el in alte doua-trei anchete, Benjamin fiind genul de persoana care intra mereu in bucluc, fara sa fie vinovat de ceva. Unchiul ajunge la inchisoarea lui Clarence, de care se indragosteste Clara intr-o vizita. Inchisoarea este una model, fara gratii, fara usi securizate, in care este scos la lumina talentul artistic al detinutilor, care sunt de fapt neintelesi.
Printre ei se afla si un scriitor, a carui opera este furata de ministrul Chabotte, care o publica sub pseudonimul "J.L.B." la editura unde lucreaza Benjamin. Pe J.L.B. nu il cunoaste nimeni in afara de regina Zabo, iar cand primul se hotaraste ca ar fi cazul sa iasa la lumina, alege, din motive pe care restul personajelor le afla pe parcurs, sa il angajeze pe Benjamin sa fie "J.L.B.". Problema este ca detinutul "vinovat" de succesul enorm al cartilor lui J.L.B. primeste de la Clara unul din romanele publicate, il omoara pe Clarence, evadeaza (adica iese pe usa inchisorii), si pleaca sa se razbune. Il impusca pe Benjamin in cap (dar, foarte curios, nu mortal), Julie porneste in cautarea adevarului".
Inutil" mai bine cititi romanul, insa nu uitati sa respirati.
O recenzie de: Raluca Alexe
Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Strider spune:
De fapt sunt inca 3 din care am citit 2: “Des Chretienes et des Maures” scurtutza, ceva intre un roman si o povestire mai lunga si “Monsieur Malaussene” care e volumul ce incheie ciclul. Mai exista un volumas care nu stiu exact unde sa-l pozitionez cronologic care se numeste “Monsieur Malaussene au theatre” dar pe acesta nu l-am citit.
Am mai citit in schimb de el un alt roman “in stilul” ciclului Malaussene: “Messieurs les enfants” un fel de fabula moderna foarte simpatica…
-
vio spune:
eu n-am nici o vina ca nu-mi cititi recomandarile, ca am scris eu in blog probabil prin decembrie ordinea in care ar trebui citite:) (ma dau putin in spectacol, na)
raluca, dragut, m-am bucurat sa-mi actualizez cunostintele despre familia asta. ti-a scapat o mica greseala, tipul din inchisoare pe care il viziteaza ei, traducatorul operelor nu stiu carui horatiu sau vergilius or in fine in iugoslava:) sirbo-croata mai exact (cred) nu e unchiul lor, e adoptat ca unchi, asa cum se mai intimpla pe parcurs in clanul asta.
strider, eu zic ca Monsieur Malaussene vine pe locul 4 in serie, (dintre chestiile mai grosute), dupa el e carticica cu mariajul lui Therese.o fi belleville-ul important si personaj colectiv central blabla, dar cum eu nu-l cunosc in mod deosebit, nu-l leg decit de familia asta, care mi s-a parut geniala si m-a cucerit:)
-
Strider spune:
Adevar graiesti :) Scuzele mele. Adevarul ca le-am citit de ceva vreme si acum imi amintesc si eu ca m-au enervat la momentul respectiv minunatii de la Polirom ca l-au sarit pe “Domnul Malaussene” (probabil datorita volumului mare de pagini nu-l aveau inca tradus) si au publicat direct “Fructele Pasiunii” imediat dupa “Micutza vanzatoare de proza”.
Belleville-ul e in ciclul Malaussene ca si Curtea Miracolelor in “Notre Dame de Paris” :) E locul unde e cat se poate de plauzibil sa se aciueze o astfel de familie impreuna cu personajele care graviteaza in jurul ei.
Nu mi-a placut de nici o culoare “Dictatorul si hamacul” dar presupun ca a incercat altceva… o poveste cu sosia sosiei sosiei dictatorului foarte incomoda care parca iti sugereaza ca pana la urma toti suntem niste sosii si nu facem decat sa imitam pe altii si pe noi insine care am fost candva in speranta ca putem tine timpul in loc. Si nu putem. Depressing…
-
cornelia spune:
Am citit si eu cu placere romanele lui Penac aparute la Polirom. Descoperindu-le poate ceva mai tarziu, am reusit sa le citesc intr-o ordine relativ cronologica. Despre “Dictatorul si Hamacul”… inclin sa fiu de acord cu Strider. Simteam ca e scrisa de altcineva. Am citit-o cu incapatanare pana la capat, dar din pacate nu m-a entuziasmat. Lumea Malaussene mi-a lasat o cu totul alta senzatie. Pentru mine a fost un plus de optimism…
Le-as reciti cu placere si le-as recomanda oricui are nevoie de un zambet in plus. Vestea buna e ca “tapul ispasitor” exista deja… Nu e nevoie sa preia ei rolul. Malaussene il joaca fantastic!Nu stiu sa scriu chestii interesante, dar vroiam sa sunstin cartea asta si “familia” ei.
Strider spune:
22 March 2007 | 11:20 am
Ciclul Malaussene e mult mai amplu. E drept ca la noi au aparut traduse doar 4 volume dar Pennac are in total vreo 8 romane centrate pe familia Malaussene. Ceea ce ar mai fi de mentionat ca desi aparent totul se invarte in jurul unei familii relativ demente in realitate personajul principal este… cartierul. Bellevile e istoric vorbind cartierul parizian al smenarilor, hotilor, imigrantilor si chiar si in zilele noastre e locul cel mai amestecat din capitala Frantei. O sa vezi la tot pasul magazine alimentare cu specific chinezesc langa restaurante indiene sau magrebiene. Parfumurile mirodeniilor exotice se impleteste mereu cu fumul de marihuana, cu mirosul de praf de spalat si urina. Un cartier cu o identitate olfactiva foarte suskind-iana sau daca vreti foarte anch-morpork-iana.
Daca familia Malaussene ar fi putut sa existe vreodata ei bine nu ar fi putut sa existe nicaieri altundeva decat in Bellevile.
Si pentru ca ciclul Malaussene este de fapt o cronica romantata foiletoneasca exagerata rabelaisian a unui cartie pe cale de disparitie si a faunei mixate cultural pe care a adapostit-o si creat-o eu voi da acestui ciclu numarul maxim posibil de stele: *****