Autor: Myron Dembo
Rating:

Habar nu avem sa învăţăm!

Vă încurajez pe fiecare dintre voi să vă gândiţi cât de stăpâni sunteţi pe abilitatea voastră de învăţare şi memorare, fie că sunteţi studenţi în prag de sesiune, corporatişti prinşi într-un training sau antreprenori dornici de dezvoltare personală.
Unii dintre noi, mai curajoşi din fire, am putea chiar să afirmăm că noi nu tocim, noi învăţăm logic, noi ne-am implementat o metodă proprie, inovativă, personalizată şi memorăm logic.
Mda. Şi eu spuneam la fel.

Nu ajunge o singură metodă!

Când am luat decizia de a începe o a doua facultate m-am confruntat cu două probleme majore. Prima a fost legată de "rotiţele" ruginite, lipsite de exerciţiul memorării. A doua problemă a fost faptul că metodele mele revoluţionare de învăţare ( a se sesiza ironia!) au căzut victime unor materii complet străine.
Şi pentru că una e să înveţi istorie şi alta anatomie, am privit cum rând pe rând planurile mele tactice de pregătire pentru examene dau greş şi mintea mea refuză să memoreze. Şi atunci am căutat alte căi. Şi am găsit.

Managementul - factor cheie în învăţare

Chiar dacă ne vine greu să ne gândim la management când vorbim despre învăţarea cursului pentru următorul examen, un bun management este ceea ce stă la baza unei reuşite. Ce deosebeşte un bun manager de un elev obişnuit? Managerul este cel care poate să-şi înveţe materia indiferent de condiţii: nu contează dacă profesorul habar nu are să predea, dacă textul cursului este confuz sau dacă timpul până la examen este foarte scurt. Bunul manager va reuşi să treacă peste toate aceste obstacole şi să îşi îndeplinească obiectivul.

Iluzia unei strategii: sublinierea textului

Fie că realizăm că este o strategie de învăţare sau avem acest obicei din necesitate, sublinierea textului şi evidenţierea ideilor importante este doar o metodă ineficientă, un pic mai bună decât simpla lecturare. De ce? Pentru că este o metodă de învăţare pasivă, care nu cere o activitate intensă, poate lăsa elevului momente în care să execute mecanic acţiunea. În plus, fără cunoaşterea materiei, scoaterea în evidenţă a ideilor principale nu se poate solda decât cu un eşec şi cu o carte subliniată/colorată de la un capăt la altul.
Să vă dau exemplul meu. Am început curajoasă să învăţ pentru examenul de osteologie, înarmată cu două pixuri de culori diferite. Dupa câteva ore nu se schimbase decât faptul că aveam zeci de foi colorate, subliniate în totalitate: numărul mare de termeni necunoscuţi m-au împiedicat să discern ceea ce este important.

Şi atunci, ce e de făcut?

Aici intervine cartea Motivation and Learning Strategies. Capitol după capitol, avansând în dificultate, învăţăm diverse metode de abordare a învăţării şi memorării.
Putem să începem să învăţăm încă din faza de pregătire a lecturii (da, da, sunt lucruri de făcut şi ÎNAINTE) şi să continuăm printr-o lectură activă, de continuă identificare a posibilelor întrebări ce pot pândi din text.
Lectura nu trebuie privită ca o activitate standard, robotizată şi unidirecţionată. Lectura trebuie să devină interactivă, cu identificarea de posibile întrebări, cu notiţe şi adnotări.
Ulterior, lectura trebuie să fie urmată de alte strategii de învăţare, metodele care asigură fixarea informaţiei. Dembo ne oferă o varietate ameţitoare de metode: de la tradiţionalul rezumat, la răspunderea cu voce tare la întrebări fictive, până la metode de reprezentare a textului (hărţi, tabele, clasificări).

Am învăţat să învăţ!

Dupa lectura cărţii am început, cu paşi mici, să-i aplic învăţăturile. Am început lectura activă, am început să-mi ridic singură probleme din timpul lecturii sau să experimentez cu alte metode de memorare precum cel al cartonaşelor. Senzaţia unei învăţări responsabile şi planificate este şi inedită, dar şi liniştitoare. Nu te mai bazezi doar pe vechiul obicei al tocitului, ci realizezi că şi învăţarea este ceva ce trebuie învăţat, repetat, planificat şi exersat.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan