The Seven Habits of Highly Effective People
Scris de Iulia Nalatan • 3 December 2008 • in categoria Dezvoltare personala
Autor: Stephen Covey
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Confuzie
Titul original al cărţii - The Seven Habits of Highly Effective People - a fost tradus în mod foarte diferit în diverse limbi. În franceză: Les 7 habitudes de ceux qui réalisent tout ce qu'ils entreprennent (Cele 7 obiceiuri ale oamenilor care realizeaza tot ceea ce întreprind), în italiana: I Sette Pilastri Del Successo (Cei 7 stâlpi ai succesului) în timp ce traducerea ediţiei în română se întitulează Eficienţa în 7 trepte sau un abecedar al înţelepciunii.
Am început cu acest subiect pentru că aş vrea să subliniez o diferenţă care mi-a atras atenţia şi consider că merită clarificată: eficienţa şi eficacitatea nu înseamnă acelaşi lucru. În timp ce eficacitatea se referă la a produce un rezultat dorit, de impact, eficienţa reprezintă capacitatea de a produce cât mai mult folosind cât mai puţine resurse. Pe scurt, eficient eşti când faci lucrurile bine iar eficace atunci când faci lucrurile care contează.
Din punctul acesta de vedere, mi se pare nepotrivită folosirea cuvântului "eficienţa" în titlul traducerii în română. Cele 7 principii nu se refera deloc la eficienţă ci reprezintă o colecţie de repere pentru un mod de viaţă bazat pe principii corecte.
Personalitate vs. caracter
Avalanşa de cărţi de "self help", "îmbogăţeşte-te rapid", "fă-ţi prieteni", "cum sa fii un om influent", sau "10 paşi pentru a fi fericit" sunt vânate de cei care caută rezultate rapide, schimbări miraculoase, o viaţă împlinită şi satisfăcătoare cu un minim de efort. În paralel, observăm o cantitate impresionantă de resurse motivaţionale şi de dezvoltare personală, o inflaţie de traininguri pentru a-ţi dezvolta diverse abilităţi în timp ce CV-urile sunt obligatoriu susţinute de o rubrică de "soft-skills" - cu cât mai multe, cu atât mai bine. Aparent, având o atitudine pozitiva şi stăpânind bine câteva abilităţi personale poţi să fii un om fericit. Acesta este însă doar stratul de suprafaţa al dezvoltării personale. Aşa se întâmplă ca un candidat să pară foarte potrivit la interviul de angajare şi după câteva săptămâni în firmă să îţi dai seama că e cu totul altfel faţă de ceea ce părea.
Cartea nu e împotriva tehnicilor de dezvoltare personală care sunt evident esenţiale succesului. Pur şi simplu sunt considerate secundare. Esenţial e caracterul unui om.
În cursa de a deveni cât mai eficienţi, comunicativi şi optimişti mulţi oameni uită bazele: integritatea, sinceritatea, respectul, ş.a. Concentrându-se pe rezultate rapide, aceştia dezvoltă o construcţie cu o fundaţie şubredă care la prima furtună se va dărâma. Poţi să stăpâneşti foarte bine tehnica gândirii pozitive, persuasiunea, relaţiile interpersonale. Poţi ajunge să fii un om foarte convingător. Dacă adevarata ta fiinţa este lipsită de integritate, pe termen lung se va vedea, ceilalţi îşi vor da seama.
Cred că următorul citat rezumă foarte bine conceptul de "personality ethic" dus la extrem: "un individ care se comportă ca un automat, care nu se cunoaşte şi nu se înţelege, singura persoană pe care o ştie cu adevarat fiind ceea ce el trebuie să devină, ale cărui discuţii superficiale au înlocuit comunicarea plină de semnificaţie, un individ al cărui zâmbet artificial a luat locul râsului autentic, al cărui disperare a înlocuit durerea adevarată."
În antiteză cu şlefuirea comportamentelor şi a atitudinilor, aspecte de suprafaţă, ceea ce propune Stephen Covey este întoarcerea la rădacina problemei şi dezvoltarea normală, pe termen lung, bazată pe principii.
Cui se adresează cartea
7 Habits este considerată fundamentală pentru dezoltarea personală, aflată în topul celor mai bine vândute cărţi de business de până acum. Pe măsură ce am citit-o am descoperit cu surprindere că de fapt o bună parte ideile de acolo îmi erau cunoscute. M-am gandit la o explicaţie. Prima ediţie a aparut în 1989 şi mi se pare firesc să fi influenţat literatura de dezvoltare personala din ultimii 20 de ani. Cred că puţini autori de cărţi motivaţionale, vânzări sau management nu au inclus măcar unul din principii în articolele şi cărţile lor. De exemplu, cine nu a auzit de WIN-WIN? Astfel, cred că orice om care e cât de cât interesat de dezvoltarea personală o să găsească destul de puţin inovant conţinutul cărţii.
Cu toate că ideile transmise sunt foarte simple, de bun simţ şi în aparenţă poţi să zici că le cunoşteai deja, eu cred ca în cazul în care încă nu le aplici, merita să citeşti 7 Habits. Poţi foarte bine să cunoşti legea şi să nu o respecţi.
Cu ceva timp înainte să încep cartea am citit un articol din care o sa transcriu pasajul care m-a pus pe gânduri la momentul respectiv:
"A colleague of mine recently told me about attending a workshop at which the presenter asked, "How many people here have read 7 Habits? Stand up if you've read the book."
More than half of the 100 people in attendance stood.
Then the presenter said, "If you can remember three of the seven habits, stay standing. If you can't name at least three habits, sit down."
More than half of those standing sat down.
Then he said "If you can recite all seven habits, stay standing."
Only three people remained standing.
Finally, he said, "If you are living all seven habits in your life, remain standing."
The remaining three people sat down. "
Cred că cele de mai sus sugerează un fapt trist legat mai ales de lectura cărţilor cu implicaţii practice. Citim mult, vrem cărţi bune. Mergem şi la traininguri, urmărim articole pe site-uri şi bloguri. Întrebarea este: cât de multe aplicăm? Spre deosebire de beletristică, în cazul dezvoltării personale nu e suficient să citeşti, actul de lectura trebuie obligatoriu dublat de exercitiu şi de voinţa de a schimba ceva: ţi se oferă idei, tehnici, exemple, principii şi încerci să le particularizezi, să vezi cum poţi să le aplici în cazul tău.
Privind problema din aceasta perspectivă, poţi să citeşti cartea şi să îţi dai seama cu mândrie cât de multe ştiai, să fii un pic dezamagit că nu ai descoperit ceva total nou SAU poţi sa te intrebi câte din cele 7 principii le aplici cu adevărat. Eu am ales a doua variantă, ştiu că mai am destul de învăţat şi de pus în practică.
Scrisă de Iulia Nălăţan
Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Jen spune:
ovidiu, cred ca circulam cu alt metrou. nu vreau sa imi fac reclama, dar intra putin pe carteadingeanta.com si vezi acolo cati cititori sunt… eu vad in fiecare drum cel putin 1 persoana care citeste in vagonul meu, am in telefon 30-40 de notite care inca n-au ajuns pe site… se citeste din ce in mai mult.
evident, nu la fel de mult ca acasa, unii nu se pot concentra in public (cativa mi-au spus asta personal), dar eu urmaresc chestia asta, ca hobby, de ceva vreme, si se citeste extrem de mult in mijloacele de transport comparativ cu acum cativa ani.
-
Ovidiu Miron spune:
Jen si Iulia, de ce sunteti asa rele? :P Glumesc :) .
Se citeste. Eu sunt mai exigent :D . Daca intr-un vagon e o persoana care citeste o carte si mai sunt 10 care citesc Libertatea asta nu e un semn bun.
Insa, si eu cred ca lumea tinde spre mai bine.
E foarte corecta observatia Iuliei. Se aplica foarte putin(cred ca sub 10%) din ceea ce se citeste.
Blogul carteadingeanta.com merita promovat :) .
-
secession spune:
La noi, “la corporaţie”, cartea a fost lectură obligatorie. Era ridicol, să ne fi văzut adunându-ne în cerc şi prezentând conspecte şi rezumate din “magnifica” operă coveyană, în timp ce adevăratele probleme, urgenţele (în confruntarea cu ele, ne-am fi putut dovedi “eficienţa”, nu conspectând şi memorând 7 rabbits) stăteau în aşteptare, dându-ne ziua peste cap! 7 rabbits.
De când e lumea, odios şi autosuficient numita “dezvoltare personală” nu se obţine (atinge) cu o carte sau cu 5 cărţi care îndrumă, dezbat, oferă “soluţii indubitabile” pe această temă. Nici măcar cu intense exerciţii yoga. “Dezvoltarea” personală, aşa cum este înţeleasă de adepţii ei contemporani, este rodul unui amestec secret dozat de bun simţ, talent, capacitate intelectuală şi fizică, concursuri de împrejurări (favorabile sau nu). Şi nici astea nu-s bătute-n cuie. Până la urmă, s-o fi gândit cineva că a fi “dezvoltat” pentru mulţi oameni înseamnă a atinge un echilibru interior, nu toată firea goneşte după iluzorii împliniri profesionale! “Realizări”. Mă rog, dar cu cine ne luptăm noi aici, că doar sunt numeroşi cei care exultă crezând că fericirea şade frumos, răbdătoare, la capătul celor 7 paşi, împachetată îmbietor, ca un cadou, în “eficienţă”. Haha.
Nimeni nu poate pretinde că are reţeta pentru aşa ceva. Dar e mai uşor – pentru cei care şi-o doresc cu orice preţ – să creadă că au ajuns la pomul lăudat, dacă vreun deştept din ăsta (foarte similari predicatorilor neoprotestanţi “soluţioniştii” ăştia) trasează nişte limite, nişte “paşi”. Pentru ei e simplu: bifezi îndărătnic cei 7 paşi şi gata, te-ai dezvoltat, eşti eficient de nu mai poţi, ba, mai mult, poţi ţine conferinţe despre asta altor fraieri.
D-lui Miron: foarte… pertinent “studiul” dv. Nu citeşte lumea în metro, carevasăzică, nu se citeşte în România…Hm. E adevărat, citim mai puţin decât englezii, dar nu oamenii-cu-cartea, văzuţi sau nu în metro, sunt indicatorul cel mai bun pentru amploarea măreţului act al lecturii naţionale. Lectura-afişaj repugnă, nu-i spune nimic cititorului smerit. Apoi, nu e deloc practică (că tot se discută de eficienţă), cu excepţia celei din tren.
Oare de ce aş încerca (măcar) să citesc agăţat de bara autobuzului?! Trântit încoace şi-ncolo de slalomurile şoferului. Fireşte, ca să fac impresie cool. Deşi ochii îmi fug pe pagină şi nu se leagă nimic înaintea lor, nici două cuvinte, DÄ‚ BINE.
Revenind, zic că e în regulă, totuşi: dacă unora le e mai lesne să scape de angoase, practicând maniac tot ce toarnă pe răbdătoarea hârtie “evagheliştii succesului”, ferice de ei.
-
Iulia spune:
Secession, multumesc de comentariu. E util sa vad si alte pareri despre carte. Nu cred in reguli urmate “mot à mot”. In cazul dezvoltarii personale e prostesc sa crezi ca asta da roade. Doar ideile in care crezi dau rezultate, nu se poate cu forta.
Sa fii constient de atitudinea si comportamentul tau, sa te intelegi sa te intrebi in permanenta, sa te cunosti. Asta mi se pare foarte important.
Vorbim de cititul pe metrou ca sa aproximam cat de mult citesc oamenii pentru ca e un indicator la indemana. Sunt de acord ca e mai placut sa citesti intr-un fotoliu decat in picioare, pe punctul de a te rasturna la orice miscare mai brusca a mijlocului de transport. Ma gandesc, totusi, ca nu e absolut nimic rau in asta: in momentul in care am de ales intre a sta degeaba si a citi ceva, cred ca as prefera sa citesc, chiar si pe fuga.
Despre succes putem discuta mult si bine. Pentru fiecare inseamna altceva, deci nu putem defini limite su reguli. Am spus deja ca 7 Habits nu mi se pare o carte din categoria “cum sa ai succes”. De acord si cu observatia ta: in niciun caz fericirea nu se ascunde la sfarsitul unei carti. Ar fi prea usor de obtinut :)
Einstain spunea: “Try not to become a man of success but rather try to become a man of value.” Sunt foarte de acord. Pentru mine, succesul e o consecinta, nu un scop. Daca descoperi care e adevarata valoare din tine, daca esti impacat, implinit si multumit in interior, daca faci zilnic ceea ce iti doresti inseamna ca deja ai succes.
-
St Murgeanu spune:
secession,
ai perfecta dreptate si sincer mi se pare ilar si absurd ca o carte (orice carte) sa fie lectura obligatorie (si nu recomandata/prromovata) intr-o organizatie
dar ceea ce spui dumneata este aproape exact ceea ce spun autorii motivationali, pe care ii detesti atata, si te citez:
`“Dezvoltarea†personală, aşa cum este înţeleasă de adepţii ei contemporani, este rodul unui amestec secret dozat de bun simţ, talent, capacitate intelectuală şi fizică, concursuri de împrejurări (favorabile sau nu).`
doar ca pentru a intelege asta unii au nevoie de 100 de carti, iar altii, precum probabil dta, pur si simplu descopera asta de la sine :)
fuckin funny, ha? :)) :)) :))
Ovidiu Miron spune:
4 December 2008 | 10:04 am
Iulia, cred ca in Romania e putin diferita situatia.
Poate ca noua ni se pare ca se citeste mult si se aplica putin, dar cred la noi e valabila o alta varianta. Nu se citeste :D . In metrou, pensionarii citesc Cancan si Libertatea. Si apoi se plang ce grea e viata. Mai putin de 5% dintre tineri citesc o carte intr-un mijloc de transport. Asta spune ceva.
Ai dreptate in privinta aplicabilitatii. Doar ca ar fi un prim pas fie si o schimbare atitudinala. Tot ar fi ceva. Daca s-ar inregistra un mic progres fie si la nivel inconstient.
Inspirata recenzie :) .