Toate librăriile sunt frumoase. Vă rog să mă credeți pe cuvânt. Mi-am petrecut ultimii douăzeci de ani intrând în sute de librării din toate colțurile lumii, și asta cred: absolut toate sunt frumoase. Mici sau mari, moderne sau vechi, organizate minuțios sau dezordonate cu artă, prietenoase sau mai puțin sociabile, ele sunt frumoase. Atât de frumoase încât a le limita într-un top sau orice altă formă de categorizare este aproape o blasfemie.

Dar toate adevărurile, inclusiv cel enunțat mai sus, au micile lor zone de...  excepțional. Diwan este, într-un anume sens, o parte din imperfecțiunea unui adevăr perfect. Nu pentru că ar contrazice frumusețea universală a librăriilor, ci pentru că se așază undeva mai presus de aceasta. Diwan nu este numai o poveste frumoasă cu cărți, Diwan are ceva care transcede această frumusețe. Conține luminile și umbrele unei societăți, a unui spațiu cultural pe care l-a schimbat doar prin simpla sa existență, a unei istorii adesea de neînțeles chiar și pentru actorii săi principali.

Diwan s-a născut în anul de grație 2002, în capitala Egiptului, Cairo, într-un cartier vechi, așezat pe o insulă, în mijlocul Nilului, înconjurat de case istorice, străzi luminoase, în decorul anilor frumoși ai interbelicului, timpul de grație al unei lumi apuse.

A fost ideea surorilor Hind și Nadia Wassef, și a prietenelor lor, Nihal Shawky și Ziad Bahaa El Din, idee născută din dorința de a aduce în același spațiu cultura Estului și cea a Vestului, de a oferi locuitorilor o oază de liniște și pace în mijlocul unui oraș aglomerat, suprapropulat și permanent agitat. Un loc unde să poți să citești, să cumperi cărți și să bei un ceai sau o cafea.

Am intrat prima dată în librăria Diwan chiar în anul înființării acesteia: eram studentă la Universitatea din Cairo și locul a devenit rapid unul dintre preferatele mele. Am petrecut ore în șir aici citind, scriind și bând mai multe cafele decât ar fi trebuit. Timp de aproape un an de zile, Diwan a fost pentru mine un pic de acasă. Am plecat, m-am reîntors după aproape patru ani. Primul loc unde m-am dus în Cairo a fost la Diwan. L-am regăsit mai mare, mai frumos, mai luminos. Un prieten despre care poți spune din primele momente ale întâlnirii că i s-au întâmplat lucruri bune în viață.

Diwan crește, se dezvoltă, își extinde magazinele, trăiește alături și uneori chiar în ciuda unei istorii care nu a fost nici blânda și nici ingăduitoare cu proiectele culturale ale țării. Destinul acestei librarii este, în mare măsură, o lecție de toleranță, creativitate și forță. Nu numai a celor care muncesc acolo, dar și a culturii care rezistă în fața vremurilor grele și a nebuniei oamenilor.

Va redau mai jos discuția pe care am avut-o cu doamna Cecile Samy, Business Development Director al lanțului Diwan și care a avut amabilitatea să ne primească într-o zi călduroasă de august în librăria Diwan din cartierul Sheikh Zayed, unul dintre cele mai noi magazine ale brandului.

Raluca Elgyar: În primul rând, mulțumesc pentru că ați acceptat această întâlnire. Ne puteți spune câteva cuvinte despre dumneavoastră ?

Cecile Sami: Desigur. Am un background stiințific, ceea ce este un pic neobișnuit pentru industria cărții. Am lucrat câțiva ani în industria farmaceutică și, într-o zi, un prieten, știind că citesc foarte mult, că am studiat în limba franceză și că știu și ceva engleză, m-a întrebat dacă nu aș vrea să lucrez la Diwan. A fost ceea ce se numește o schimbare drastică de carieră și am venit la Diwan acum zece ani. Am început ca specialist în departamentul de Achiziții și apoi, treptat, am avut o evoluție care m-a adus în poziția de Business Development Director.

RE: Zece ani este o perioada destul de lungă. Ați avut ocazia sa fiți martorul direct al multor evenimente care au schimbat societatea egipteană și, implicit, brandul Diwan.

CS: Într-adevăr. Când am venit eu la Diwan, era doar un singur magazin, în Zamalek (n.e. cartier al orașului Cairo), apoi am început să le deschidem și pe celelalte și business-ul s-a transformat.

RE: Cum a început povestea Diwan ?

CS: Brandul a fost fondat de două surori, Hind și Nadia Wassef, și prietena lor, Nihal Shawky. Era, de fapt, un grup de prieteni, care locuiau în Zamalek, și cărora le plăcea să citească, să se implice în dezbateri culturale și sociale. Au simțit nevoia de a avea un loc unde să se întâlnească, un loc unde să se întâmple mai mult decât simpla achiziție de cărți. Așa că au deschis librăria Diwan, pe data de 8 martie 2002.

RE: 8 martie - Ziua Internațională a Femeii. A fost o întâmplare ?

CS: Nu, a fost o dată aleasă intenționat. Proprietarele erau implicate în mișcarea feministă din Egipt, așa că 8 martie a fost o dată pe care ele au ales-o. Trebuie spus că nu aveam, în acel moment, în Cairo acest concept: un loc unde să vii să citești, să bei o cafea și să cumperi cărți. Diwan a fost primul de acest tip.

RE: Care sunt clienții care trec pragul librăriilor Diwan ?

CS: Inițial, Diwan s-a adresat unei anumite categorii de clienți, dar acum situația este complet diferită. La nivel internațional, există o diferență mare între anul 2002 și anul 2016, în ceea ce privește categoriile de cititori și piața cărții, în general. Am început cu clienți din clasele superioare ale societății egiptene, oameni bogați, cultivați, care studiaseră în străinătate, mulți dintre ei vorbeau două-trei limbi străine și erau buni cunoscători și consumatori de cultură europeană și americană. Majoritatea dintre ei în jurul vârstei de 35-40 de ani.

Acum, avem mai mulți cititori tineri, din toate clasele sociale. De aceea am mărit și numărul cărților în limba arabă pe care le avem în librării. În trecut, ne concentram pe cărți în limba engleză și franceză. Evident, și peisajul cultural și literar egiptean s-a schimbat mult. De exemplu, scriitorul Alaa al-Aswany (n.e.scriitor contemporar egiptean, tradus și în limba română la editura Polirom – „Chicago”, „Blocul Iakubian”, „Aș fi vrut să fiu egiptean”) a adus, prin operele sale, o nouă zonă socială și politică, foarte actuală, care a atras tinerele generații de cititori. Ei au simțit că propriile lor experiențe de viață în această țară sunt reflectate în operele literare, și asta a contribuit la o creștere clară a numărului de cititori și a determinat oamenii să vină în librării. Lectura a devenit un act nu doar cultural, ci și unul politic și social.

RE: Din perspectiva dumneavoastră, cum arată piața de carte din Egipt ?

CS: Așa cum am spus, piața de carte a suferit mari schimbări în ultimii 14 ani, ceea ce reflectă, de fapt, schimbările din societatea egipteană. Au fost schimbări culturale, dar și politice sau sociale care au influențat mult industria cărții. Ceea ce face ca Diwan să fie diferit în peisajul librăriilor din Cairo este faptul că noi oferim 50% carte în limba engleză și 50% carte în limba arabă și încercăm să păstrăm aceste procente. Celelalte librării au în majoritate titluri în limba arabă, iar cartea în limbi străine este o nișă destul de limitată.

RE: La nivel internațional, se spune că oamenii cumpără mai puține cărți, invazia tehnologică fiind unul dintre motivele acestui fenomen. Care este situația în Egipt ?

CS: Nu este o situație foarte simplă. Recent au fost adoptate o serie de legi legate de importuri și taxe, ceea ce îngreunează importul de carte străină în Egipt. Aceste schimbări legislative impactează prețul cărților, așa că e mai greu pentru oameni să cumpere multe cărți. Situația economică nu este foarte bună și asta influențează negativ piața cărții, oriunde în lume.

RE: Vreau sa vă împărtășesc o observație personală. În comparație cu anii trecuți, oferta de carte în limba engleză este mult redusă. În afară de Diwan, restul lanțurilor de librării au redus numărul de titluri în limba engleză. Acest fapt se datorează situației economice de care vorbiți?

CS: Da, dar nu numai. Mai există și un alt fenomen. În ultimii ani, oferta de carte în limba arabă a crescut spectaculos. Au apărut mulți scriitori tineri, foarte valoroși și productivi. Am vorbit mai devreme de Alaa al-Aswany, dar mai sunt mulți alții. Prin urmare, cititorii și-au îndreptat atenția către aceste cărți, care abordează direct experiențele lor de viață și care sunt mai ușor de citit decât o carte în limba engleză care face apel la o cultură și mentalitate diferite. Efervescența din mediul literar și cultural egiptean a atras mulți cititori și e firesc să se întâmple așa. Pe de altă parte, trebuie să ținem cont și de puterea de cumpărare. O carte în limba arabă costă, în medie, 30-40 de lire egiptene (14-17 lei), în timp ce o carte în limba engleză este în jur de 100 de lire egiptene (44 lei).

Partea a doua a interviului