Cartea iluziilor
Scris de Mihaela Butnaru • 1 October 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Paul Auster
Rating: 
Tocmai asta face povestea lui atît de incredibilă (...) Faptul că mi-a spus adevărul, e replica unui personaj din Cartea iluziilor. Mi se pare cea mai clară şi concisă descriere a ceea ce face Paul Auster din acest roman. Se află pe linia subţire dintre credibil şi neverosimil, dar şi între rafinat şi supraîncărcat. Între acestea, Paul Auster este în elementul lui: scoate dintr-un narator care nu ar fi promis prea multe o serie de coincidenţe incredibile şi întîlniri extreme, declanşînd alte naraţiuni şi coincidenţe. Valorifică în adîncime o simbolistică aflată sub ceea ce construieşte "darul povestirii" sau aruncarea halucinantă a întîmplărilor.
David Zimmer este principalul narator, trimis în mijlocul unei găuri negre de moartea familiei sale într-un accident de avion. Din depresia alcoolizată îl scoate un actor cvasi-anonim, Hector Mann, un ultim reprezentant al filmelor mute. Nu ştiu cîte filme mute aţi văzut, dar mie îmi sunt mai curînd necunoscute, după două-trei vizionări, şi acelea întîmplătoare. Totuşi, Cartea iluziilor m-a făcut să mă întreb dacă Hector Mann este doar un personaj fictiv, avînd în vedere biografia lui din roman, credibilă şi incredibilă în acelaţi timp. În cele mai multe momente ale povestirii, nu am avut nici o îndoială că un Hector Mann trebuie să fi existat cîndva la Hollywood-ul mut, iar dacă nu, scrisul austerian îi stabileşte existenţa pe deplin.
În fine, David Zimmer, deodată pasionat de filmele celui care l-a salvat prin rîs - digresiune: mă gîndesc dacă nu cumva gestul acesta simplu, ca un scurtcircuit poate însemna mai mult în explicarea lumii decît zeci de tratate -, află inevitabil despre misterioasa dispariţie a lui Hector Mann şi scrie o carte decentă despre filmografia acestuia. În ce vîltoare de întîmplări îl aduce scrierea acestei cărţi - asta veţi afla numai citind romanul. Lucrurile încep a derapa cu o scrisoare, spun doar atît...
Chiar dacă explicaţiile elaborate pe marginea filmelor mute nu par prea interesante la prima prezentare, sunt scrise cu atîta fascinaţie faţă de idee, faţă de sensul şi mesajul lor, încît transmit fascinaţia dincolo de rînduri. Cartea iluziilor, cu numele ăsta aşa derutant, e una din cărţile care nu pot sta închise. Îţi intră pe sub piele, trăieşti, după vorbele lui Chateaubriand, al doilea pilon în roman, mai multe vieţi, chiar dacă nu îţi doreşti în mod special. Este, sub aparenţa ei directă şi onesta, o carte insidioasă, pe care n-o poţi rezuma şi pune la loc în raft.
Recitind acum acest roman, după ce am trecut prin ficţiunea austeriană într-un fel aparent întîmplător, realizez că frumuseţea lui vine din poziţia pe care o are în reţeaua celor unsprezece volume de ficţiune publicate, din conexiunile semnificative. Deodată Travels in the Scriptorium, pe care nu mă mai satur s-o menţionez, primeşte un sens nou, iar The Inner Life of Martin Frost, filmul recent al lui Paul Auster, nu este o noutate venită din neant. Pînă la un punct, faptul că lucrurile sunt conectate şi se explică într-un context general pare a fi avantajos - înseamnă încredere în verosimilitatea ficţiunii, încredere în talentul şi inteligenţa autorului. Dar mai poate fi şi previzibil în mod neplăcut, ca serialele cu detectivii la care te uiţi, deşi ştii rezolvarea cazului din primele cinci minute. Totul depinde, formulez insistent deja, de mintea şi dispoziţia cititorului. În ce mă priveştea, cred că în Cartea iluziilor, Paul Auster este în cea mai bună formă a sa - de citit neapărat.
O recenzie de: Mihaela Butnaru
Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
billy spune:
Publicitate
Oferta rara, numai pentru cunoscatori si admiratoare. Paul Auster, Opere complete, scrise pe palimpsest si legate in piele de lycantrop. Volumul trei, pagina 14 contine amprenta a-u-ten-ti-ca a autorului, imortalizata in dulceata de nuci verzi. Bonus : cateva fire de tutun din pipa Maestrului.
Pentru mai multe informatii tastati parola : Jean Sol Partre.***Anunt publicitar aprobat si stampilat de administratorii bookblog
-
billy spune:
Totul a inceput in urma cu doua saptamani. Am simtit ca Billy, pe care il cunosteam de-o viata, incepe sa imi ascunda ceva. La inceput mai discret, pe urma mai direct, am inceput sa il urmaresc. Prima impresie mi s-a confirmat. Incepea sa semene din ce in ce mai mult cu mine. Jocul de-a detectivul m-a prins si am incercat sa il imit pe dectivul Quinn, despre care citisem intr-o carte de Paul Auster. Asa am descoperit ca Billy era fascinat de transferurile de identitati din Trilogia New York-ului.
-
billy spune:
Lasand la o parte gluma pot sa-ti spun ca Auster imi place. E prea devreme ca sa spun mai mult, trebuie sa se mai aseze putin, trebuie sa citesc mai multe. Promit sa o fac imediat ce se termina sezonul de fotbal si se potolesc si crapii tomnateci din Dunare.
-
Eugen S. spune:
Sunt un mare admirator al lui Paul Auster, datorita imaginatiei sale, umorului si aluziilor sale catre literatura si cultura (nuvelele sale imi provoaca unul din motivele pentru care iubesc civilizatia occidentala ), modul in care el se joaca cu cititorul si ii provoaca placerea de a gasi numeroase referinte intre celelalte carti ale sale.
-
Ligia spune:
Mie mi s-a părut foarte închegată povestea până când au ajuns la ranch. De acolo a început să se deşire, să-şi piardă vâscozitatea, frumuseţea. Apoi totul s-a întâmplat prea repede, prea absurd. În orice caz, e o carte care mi-a plăcut, prima de-a lui Paul Auster şi a doua va fi probabil Travels in the Scriptorium :)
-
Mihaela Butnaru spune:
Ligia, mă bucur că ţi-a plăcut. Cum spune şi Eugen S. mai sus, e vorba de jocul cu cititorul, iar Travels in the Scriptorium este, din ce-am citit eu, cartea cu cele mai multe trimiteri către alte cărţi ale lui.Sunt curioasă ce-o să crezi despre ea, părerile nu i-au fost tocmai favorabile (a mea da :D ).
-
george pena spune:
VA VENI PRIMÄ‚VARA
Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Şi colţul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit şi-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veşnicie.Căldura va ţâşni şi ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai,încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră,iarăşi, viorele
Aşa cum o făceam de-atâtea rânduri.Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
Şi cu toate zările pe umeri, fluierând.George PENA
-
george pena spune:
E PRIMÄ‚VARÄ‚?!
E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii, pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au dat în floare-
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.E primăvară, Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
jos pe baltă, un susur cristalin
şi-adastă vânătorii să împuşte vânt.E primăvară, Doamnă, şi inima vibrează,
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare;
cel care, adesea sunt, acum oftează-
peste lume saltă aceeaşi privighetoare.E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare-
iubirea şi speranţa mă sângeră pe vânt.George PENA
-
Mihaela Butnaru spune:
George Pena, bookblog îţi mulţumeşte pentru poezii, dar ar fi mai potrivit să le trimiţi aici
-
Mihaela spune:
buna ,
inca citesc acest roman, am ajuns la jumatate, pot sa zic ca m-am aruncat intr-o nebuloasa trecand de la o pagina la alta, ajungand la o concluzie, poate pripita, omul asta e fixixt…doar pt ca a avut un shoc prea mare se agata de orice tampenie, dandu-i o foarte mare importanta. chiar eram curioasa sa aflu mai repede desnodamantul.privirea aceea imprimata pe coperta imi dadea impresia de o cu totu alta tema a romanului, acum ii vad privirea unui om nebun ,faptul ca a pierdut familia in acel accident …l-a facut sa innebuneasca.poate ma grabesc . dar … o sa fie prima si ultima carte de paul auster.
rebecca spune:
2 October 2007 | 2:53 pm
Are o singura scapare: Pasiunea brusca aparuta intre el si delicata nepoata ruda neam cu Hector Mann… E cam neslefuita scena. Adica hai sa fim seriosi, nu-i ca-n filme… tac, pac, actiune, iubire. Totusi, venea cu niste sechele, nu era cazul sa-l si indragosteasca de cineva. Nu e musai sa fie iubire! Cam fortat, asta era ideea! :-)