Autor: Alexandru Vakulovski
Rating:

Poţi să mănânci ciocolată până ţi se face rău. Sau poţi să citeşti până dimineaţa. Asta nu înseamnă neapărat că eşti un gunoi al societăţii.

Şi totuşi...

Cactuşi albi pentru iubita mea e partea a doua din Letopizdeţ. Despre prima parte am scris aici. Aşa cum cele două cărţi nu pot fi privite separat, textul ăsta e o continuare a primului.

Romanul a apărut la editura Idea, în colecţia 451° F, şi arată (e tipărit) mult mai bine decât Pizdeţ. Acesta avea, însă, farmecul său - un aspect mai underground, cu desenul excelent de Dan Perjovschi pe coperta de hârtie lucioasă.

Start

Cartea nu reia "firul epic" de unde îl lasă Pizdeţ, pentru că acesta nu îl lasă nicăieri! De fapt, nici măcar nu există fir epic. Sau, din altă perspectivă, există mai multe "fire epice" care se amestecă (la modul cel mai concret; sunt capitole consecutive care vorbesc despre lucruri diferite). Probabil că, dacă le-ar reordona cineva, întâmplările ar avea o coerenţă mai mare. Însă nu fapte vrea să transmită autorul, ci idei. Sau, cel puţin, o stare de spirit.

(Aparent) mă voi contrazice. Cartea este despre droguri: Travkă. Pastile. Injectabile. Cărţi. Muzică. Pictură. Şoareci. Mâzgâleli. Dragoste. Senvişuri.

..."că lucrurile sunt mai complexe decât credeam, apoi că de fapt lucrurile sunt foarte simple, totul se reduce.
Totul se reduce la nimic."

Tonul se schimbă sensibil. E mai trist decât prima parte.

Nu te impacienta, Vakulovski nu a căzut din "Romanul-cult al tinerilor furiosi români. Şocant. Fermecător" în melodramă. Dar lumea acestuia devine mai umană. Sau, mai bine spus, cititorul îşi dă seama că lumea acestuia este umană, mai umană şi mai legitimă decât orice altceva. Decât lumea celui care munceşte zi de zi fără să-şi pună întrebări. Sau fură. Sau face politică. Sau nu face nimic.

Oricum nu contează

Muzica te urmăreşte. Vine de la casetofonul hodorogit din camera de cămin. Sau din căştile walkman-ului, pe tren. Pui în ele casete înregistrate cu Akvarium, Gândul Mâţei, Led Zeppelin, Paraziţii sau Nirvana. Şi închizi ochii. Apoi îi deschizi şi citeşti mai departe.

V. alternează între experienţe personale concrete şi capitole pe teme politice sau sociale. Comunism/capitalism, SUA/URSS, român/basarabean" perspectiva seamănă cu cea a lui Vasile Ernu, e dincolo de aparentele opoziţii care exprimă, de fapt, aceeaşi realitate. Fondul e acelaşi. Şi nu că ar deţine un adevăr suprem - cartea e parcă expresia unei nedumeriri: Ce-i cu viaţa asta?! Ce vrea de la noi?

Apropo

Dacă ai citit Letopizdeţ şi ţi s-a părut o porcărie, bea o sticlă de vin sau trage un fum şi mai citeşte-l o dată.

O recenzie de: Vlad Ursulean