bookblog.ro

---

Pamantul de sub talpile ei

Scris de • 6 February 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Salman Rushdie
Rating: Salman Rushdie - Pamantul de sub talpile ei rating - recenzii carti

Salman Rushdie - Pamantul de sub talpile ei - recenzieCe legaturi pot exista intre Salman Rushdie si U2? Nu multe. Doar pamantul de sub talpile ei. Doar pasiunea pentru rock si sunetul inconfundabil al sentimentelor transpuse in sunete. The Ground Beneath Her Feet este o lucrare monumentala, atat prin intindere cat si prin complexitate. Pastreaza pasiunea lui Rushdie pentru mitologie, avand in centru pe Ormus Cama si Vina Apsara sub forma cuplului Orfeu - Euridice.

Povestea celor doi, redata de autor prin vocea fermecatorului fotograf Umeed "Rai" Merchant, se intinde pe o perioada de 50 de ani, urmarind atat evolutia unei iubiri cu valente mitologice cat si cea a relatiilor dintre membrii diferitelor tipologii de familii, a istoriei arhitecturale a Bombayului si a vietii din America anilor 80 - 90. Rushdie poseda talentul de a-si transpune cititorul in locurile pe care le descrie si urmand cuplul pe trei continete reusim sa calatorim in timp si spatiu. Hoinarim prin Bombay, arhitectura orasului se schimba sub ochii nostrii, recunoastem strazile, simtim aerul sufocant si ne inspaimanta pamantul ce se misca sub talpile noastre.

Exista in Rushdie o inclinatie spre lungimi exagerate. In primul rand, cele 800 de pagini ale cartii pot constitui o problema pentru cititorul neavizat, dar odata ce patrundem in atmosfera mistica a povestirii lui Rai, ne dorim mai degraba sa fie o carte fermecata, fara sfarsit. De asemenea, lungimea si complexitatea propozitiilor reprezinta tot o caracteristica a stilului lui Rushdie. Uneori simti ca te pierzi in adverbe, adjective si deseori ai senzatia ca fraza a scapat de sub control. Totusi se dovedeste a fi un limbaj plin de viata si de dinamism, iar povara propozitiilor intortocheate dispare. Tot din punct de vedere tehnic merita mentionata o alta trasatura distinctiva a lui Rushdie si anume dispunerea haotica a semnelor de punctuatie (?,).

Exista si aspecte slabe ale romanului, caci spre deosebire de Copiii din miezul noptii lipseste o comuniune personaj - cititor, Rushdie ajungand sa ne forteze atasamentul fata de celebrul cuplu. Vina si Ormus sunt relativ slab profilati si le lipseste complexitatea caracterului. Pe parcursul intregului roman ni se repeta cum o lume intreaga adora VTO (V...T...Ohhh) si ne simtim obligati sa facem la fel fara sa avem motive. Totusi este greu sa rezistam farmecului lui Rai :). Dincolo de cuvinte nu trec vibratiile celor doi, nu le simtim geniul, talentul, sangele...sau vocea Vinei.

Parodia ajunge in unele momente sa fie exagerata, cum ar fi accidentul aproape mortal a lui Ormus cand aceste este ingropat in excremente. Dar sa nu il judecam prea aspru pe Rushdie ci sa incercam sa ne lasam purtati de viziunea lui asupra lumii, sa invatam de la el cum sa uitam de noi, cum sa zambim, cum sa intelegem ca pana la urma nimic nu conteaza cu adevarat (o veritabila exemplificare a filozofiei Zen).

Mult accent se pune pe relatia aproape mitologica dintre cei doi. Dar, din nefericire, spre final nu ramane nimic din aceasta grandoare! Daca la inceput suntem vrajiti de puterea si magia iubirii nepamantene dintre ei, la final nu ramane decat un cuplu care nu se poate adapta unul altuia, doi oameni care sunt prea lasi sa-si traiasca iubirea. Iubirea lor fantastica nu apuca niciodata sa devina reala. Am impresia ca aceasta mare iubire a fost doar rodul imaginatiei lor; este fabuloasa pentru ca nu a avut nicicand contact cu realitatea; daca atingea realul nu mai exista.

Inca din alte opere rushdiene ne-am obisnuit cu incarcatura mitologica, iar in acest caz intalnim o incredibila densitate de trimiteri la mitologie (fie ea orientala sau greaca) care poate deveni sufocanta daca nu esti familiarizat cu ele. Fiind o carte inchinata muzicii, cu precadere rockului, Rushdie insira la nesfarsit analogii cu lumea muzicii rock dar pare usor nesigur de el ca si cum nu este convins ce atitudine sa adopte vis-a-vis de muzica pe care o descrie.

S-a comentat mult pe seama colaborarii dintre U2 si Rushdie. Unii au considerat ca a fost doar o miscare abila a lui Rushdie pentru a castiga capital de imagine. Eu, personal, incerc sa trec peste banalitatea versurilor (mult sub nivelul a ceea ce este capabil Rushdie sa creeze) sa uit de expresiile de dor si sa simt dincolo de ele pe Rushdie, a carui voce se trezeste incatusata in mizeria umana; brusc nu mai poseda acel limbaj exuberant si incearca sa transmita dragostea cu cuvintele simple, cu cliseele tuturor cantecelor de iubire.

Este o carte careia i-as da un punctaj maxim. Dar nu pot face asta. Si nu pentru ca nu este o carte extraordinara, ci pentru ca o notez luand in considerare capacitatea creativa a lui Salman Rushdie. Cititi cartea ascultand U2 ("The Ground Beneath Her Feet") si incercati si voi sa intelegeti de ce o lume a fost fermecata de vocea Vinei si cu siguranta veti simti cum vi se misca pamantul sub talpi.

O recenzie de: Ana-Maria Petritan

Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cosmin d spune:

    ce îl face mare pe Salman Rusdie? ce driblinguri psihologico-stilistice în transformă într-un veritabil măsluitor al realităţii punând-o în slujba personajelor, exagerând de ori câte ori e nevoie? Rusdie a scris această carte cu plăcere, a declarat-o într-un interviu în washinton post parcă. Pământul… e cartea pe care şi-a dorit mult să o scrie. Nu cred că ormus şi Vina nu sunt conturate clar, nu sunt ghicite de către cititor, iar empatia cu Rai apare printr-unsimplu procedeu narativ (psihologic) în momentele descurajării lui, al mereu şi mereu conştientizări a viorii secunde, prin compasiune. este facil, dar ireductibil, un construct afectiv cititor narator care nu are c’um să dea greş. şi apoi mira, mira ca surogat dar şi ca posibilă iubire de sine stătătoare, ca dovadă că un om poate iubi de mai multe ori. am ascultat şi U2 şi janis Joplin şi chiar leornard cohen în timpul lecturii dar m+am gândit mai mult la Michael Jackson la concertul lui de la Bucureşti care, pe atunci mic copil fiind, m+a afectat profund prin măreţie, prin dispariţia acestuia de pe scenă, m-am gândit la desfăşurarea de forţe de la un concert Michael Flatlyes văzut în Hamburg, am citit prin cheia mea, dată de un alt sistem referenţial, am empatizat şi cu yul şi cu rai şi cu ormus şi cu vina şi cu omul cu perna şi cu caprele pilloiene…şi dacă sunt greşeli asta e nu revin niciodată pe comentarii. o carte bună şi o recenzie nu chiar strălucită cu o serie de inadverteţe de interpretabilitate and roll

    raspunde

  2. paula spune:

    Am citit si eu cartea si mi sa parut buna .. foarte bine scrisa ..usor de citit care, la o prima lectura nu impresioneaza foarte tare dar careia ii descoperi adevaratul inteles abia dupa ce ai terminat de citit ultima pagina ……

    raspunde

  3. bradut spune:

    “Pamantul…” este una dintre cartile mele preferate, iar Salman e in top 5 all times. Tocmai de aceea am citit cu interes recenziile voastre.
    Fireste, cei care discuta aici sunt “cititori profesionisti” si sunt de acord cu cateva dintre comentariile voastre referitoare la conturarea personajelor.
    Eu as da, totusi, 5 stele acestui roman.
    E ca o carte de colorat. Contururile sunt imperfecte, dar culorile sunt din alta lume.

    raspunde

  4. Pingback: Pamantul de sub talpile ei | bookblog.ro

  5. Luca spune:

    Pentru mine, Rushdie ramane unul dintre cei mai fascinanti scriitori…
    Cat despre “Pamantul de sub talpile ei” as putea spune multe; mult prea multe… Insa am sa ma reduc doar la a descrie aceasta carte ca fiind amestec de ratiune si magie la un loc, o capodopera dureros de frumoasa care cultiva atat mitul Orfeu-Euridicie cat si ideea eternitatii infaptuite DOAR prin IUBIRE ‘comuna’…
    Cu alte cuvinte, prin/in aceasta carte Eternitatea devine intr-un fel sau altul Realitate…

    raspunde

  6. ama spune:

    @Luca – multumesc de completare! :)
    si pe mine m-a impresionat enorm cartea asta (Rushdie in general) si o recomand ori de cate ori am ocazia :)

    raspunde

  7. Luca spune:

    @Ama: Cu mare placere. :) Exact acelasi lucru mi se intampla si mie… :)

    raspunde

  8. Pingback: ÎNceput de LECTURÄ‚ « Nyx's Blog

  9. Pingback: eroul meu preferat « psipsina

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro