Autor: Ileana Vulpescu
Rating:

"Ne straduim intotdeauna sa aflam care sunt mecanismele trecerii noastre prin viata.[...] Putem sa ne straduim mult si bine; ele raman, prozaic, neschimbate: foamea, dragostea, frica, invidia.[...] Cartea de fata infatiseaza, fara partinire, prin intermediul personajelor ei, mecanismele vietii nostre, neschimbate ca un mit."

Cei care au auzit de Ileana Vulpescu, o cunosc probabil ca fiind autoarea romanului "Arta conversatiei", un roman destul de vechi, dar cu siguranta la fel de frumos ca si cel de fata. Aceasta frumusete provine in primul rand din autenticitatea trairilor personajelor, care sunt cu atat mai intense cu cat perioada in care are loc actiunea este una de oprimare, si anume perioada comunista.

Argentina Boboc, inregistrata astfel la primarie din cauza ca tatal ei nu reusise sa retina numele pus de nasa, este o fata uratica am putea spune, care nu iese in evidenta decat prin inteligenta si dorinta de a invata; impreuna cu fratele ei s-a nascut intr-o familie de tarani care se luptau cu greutatile impuse de comunism si isi aduce aminte ca cei mai fericiti erau in perioada verii, cand aveau pepeni din belsug si in sfarsit isi puteau simti burtile pline.

Povestea nu este una neaparat fericita; in timp ce firul narativ o urmareste pe protagonista de-a lungul vietii pe care incearca sa si-o faca cat de buna se putea in conditiile date, se realizeaza un portret fidel a ceea ce a insemnat comunismul pentru oamenii obisnuiti.
Romanul nu este atat de sec pe cat ar putea reiesi din aceasta recenzie; autoarea construieste un personaj de exceptie, care reuseste sa se descurce pana in punctul in care ajunge medic radiolog la un spital in Bucuresti (unde are loc cea mai mare parte a actiunii); un personaj care are relatii iesite din comun, cu trei barbati ce ii marcheaza in mod esential existenta, relatii ce merita descoperite de cititor. Este un roman de o sensibilitate rara, si totusi nu siropos, pe care il recomand cu caldura.

O recenzie de: Raluca Alexe