Obiecte ascutite
Scris de Raluca Alexe • 10 January 2008 • in categoria Altele
Autor: Gillian Flynn
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Obiecte ascutite este, foarte pe larg, povestea unei familii de "nebuni"; o familie complet disfunctionala. Si unde putea sa se desfasoare in voie o astfel de familie, bogata, cu radacini adanci, decat intr-o casa in stil victorian dintr-un orasel de provincie american?
Pentru a nu crede ca exagerez, haideti sa vedem cu cine avem de-a face. O bunica, terorizanta psihic, moarta, ce-i drept, dar a carei prezenta este inca resimtita; o mama, care tine cu tot dinadinsul sa isi ingrijeasca copii, asa ca starea permanenta de boala a fiicei mijlocii, moarta la momentul desfasurarii actiunii, este, in mod dubios, exact situatia de care are nevoie; o mezina, adolescenta teribila, papusa in casa mamei, pentru a avea parte de dragostea dupa care tanjeste in mod patologic, dar o femeie care abuzeaza de alcool, droguri si sex in cercul de prieteni, si o teroare pentru fetele nepopulare de la scoala, pe care le umileste in public.
Celalalt membru cu probleme al familiei este Camille, de altfel si vocea narativa, care tine piept "tratamentului" mamei cu pretul propriului echilibru emotional. Acest dezechilibru se manifesta prin crestarea de cuvinte pe fiecare centimetru al corpului sau. Obiectele ascutite nu ocolesc decat fata, portiunea din mana care iese de sub maneca si un cerc in mijlocul spatelui.
In Chicago, departe de mama sa, Camille tocmai ce reusise sa treaca peste aceasta dorinta de a isi face rau. Insa disparitia unei fetite din orasul natal, ce urmeaza uciderii unei alteia, il determina pe redactorul ziarului la care lucreaza sa o trimita inapoi. Este usor de inchipuit faptul ca lucrurile vor sfarsi destul de prost.
"Investigatia", ca si diversele amintiri, curg nu numai intr-un ritm alert, dar curg suvoi, alcatuind o carte de dimensiuni considerabile pe care insa, mai de nevoie (trebuia sa o returnez) dar mai mult din placere, am citit-o intr-o zi jumatate. Daca insa va cumparati cartea pentru randurile de pe coperta patru care vorbesc despre cum s-a speriat Stephen King (incep sa am dubii serioase legate de faptul ca King ar fi autorul cartilor de groaza pe care le-a semnat), gresiti-eu una nu m-am speriat catusi de putin.
Ce m-a impresionat in mod special a fost multitudinea de indicii sub forma de informatii noi, plasate admirabil tocmai cand incepeai sa crezi ca ai descoperit vinovatul. O parada a modei a scheletilor din dulapurile locuitorilor micului orasel, pe catwalk-ul sanatatii mintale a lui Camille.
A, da! Si sfarsitul" mai rar o carte care sa te surprinda in ultimele pagini"
Scrisă de Raluca Alexe
Citeste cele 21 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
bogdan hrib spune:
As fi zis mai curand: THRILLER psihologic.
Si nici o vorba despre coperta?…Of, of, of, mai recenzentilor, daca nu va place, macar spuneti! Coperta, formatul,… Speram sa fie prima carte care va apare dupa algoritimul anglo-american: etapa 1. Hardcover, etapa 2 (dupa 6-12 luni) Paperback. Pe curand, stimabililor. -
Raluca spune:
Domnule Hrib, categoria a fost adaptata in functie de cele deja existente. Este intr-adevar mai mult decat un simplu roman psihologic, dar speram sa fi pus in evidenta calitatea de thriller prin recenzie.
Despre coperta nu am spus nimic pentru ca nu m-a influentat in nici un fel; m-a lasat indiferenta, desi cunosc ce s-a intamplat cu vanzarile din Marea Britanie, unde coperta a fost diferita. Cartea imi fusese recomandata, nu am ales-o eu, eventual intrigata de aspect.
Cat despre format, nici in privinta aceluia nu imi prea puteam da cu parerea. Dupa cum am spus in recenzie, am citit cartea intr-o zi si ceva, in cea mai mare parte din placere; s-a “terminat” deci prea repede pentru ca eu sa descopar formatului neajunsuri sau avantaje; nici macar nu am iesit din casa, pentru a remarca daca ma incomodeaza in mijloacele de transport in comun.
La urmatorul roman din aceasta colectie insa voi avea grija sa fac referire la aceste aspecte pentru ca zilele libere ocupate in intregime cu cititul au devenit deja o specie rar intalnita :) .
-
movieaddicted spune:
nu am inteles ce ai vrut sa zici de Stephen King si romanele sale…nu te-au speriat deloc?
niciunul?
Eu sunt MARE fan al acestui autor, am citit toate cartile aparute in limba romana si pot spune ca este genial! Eu sunt si pasionata de acest gen… -
movieaddicted spune:
cimitirul animalelor m-a speriat…cu adeverat! iar IT e unul din romanele mele preferate (nu neaparat horror sau ale autorului)!
-
Raluca spune:
movieaddicted: “Cimitirul animalelor” nu prea m-a speriat, in orice caz nu atat cat sa inteleg de ce i-a fost frica chiar autorului sa scrie sfarsitul. Iar in “Obiecte ascutite” nu am gasit nimic atat de terifiant incat din nou sa il sperie pe Stephen King. Ce am vrut sa spun este ca daca as vrea sa citesc un roman de groaza, nu stiu daca l-as mai alege pe King, daca de 2 ori deja s-a speriat de ceva ce nu a avut nici un efect asemanator asupra mea. Poate este el mai sensibil :), insa oricum, nu ii cunosc opera prea bine deci s-ar putea sa ma insel. Vad insa ca Jen este de acord cu mine.
Dana: eu zic ca nu e horror. Nici mie nu prea imi plac filmele horror, insa romanul de fata nu mi s-a parut a avea vreo legatura cu ele.
Andra: e o carte buna, n-am zis ca nu este :)
-
Adina spune:
Am cumparat-o cred marti, si pana duminica citisem jumatate. dar duminica am “devorat-o”..era atat de captivanta incat nu ma puteam opri. Imi si inchipuiam un film la care stateam cu sufletul la gura asteptand autorul crimelor. Romanul nu abunda in cuvinte grele, deci este usor “digerabil”.. nu il consider de groaza, mai degraba o drama cu imbinari reusite intre suferinta, revolta, sex, enigma, resemnare..
Mi-a placut. Asteptam si ecranizarea. -
magnoliafake spune:
am citit-o astă vară, scrisesem atunci şi un fel de recenzie pe chestia asta pentru că mi-a plăcut foarte mult. aş numi-o mai degrabă thriller psihiatric decât psihologic şi cred că impresionează pentru că e foarte plauzibil construită prin ochii unui personaj cu psihicul franjuri, care recunoaşte că e o femeie sensibilă de pe la început, când poate îi mai dăm încă o şansă la inner peace.
coperta e probabil menită să atragă şi ceva emo kids, dar ştim noi că cine judecă a book by its cover.. -
Mona spune:
nu imi place de fel cand termin o carte si raman dezamagita, e ca si cum cineva imi sufla in ceafa soptindu-mi cum mi-am pierdut eu timpul cu o carte nu chiar valoroasa. pentru ca asta este pana la urma, o carte de duzina tipic americana, scrisa frumos ca sa aiba tragere la publicul larg, prezentarea unor cazuri patologice destul de reusit, sfarsit neasteptat.
Dar nu a reusit in nici un fel sa-mi schimbe starea de spirit, ceea ce e esential pentru o carte ca sa aibe impact maxim, daca nu e inca o banalitate. -
milo spune:
De acord partial cu toata lumea; mai putin i ceea ce priveste finalul.
Mona, nici eu nu am simtit ca am citit o capodopera, insa daca esti asa critica si o consideri de duzina nu pricep cum de a fost asa neasteptat finalul. Amma apare deseori ca fiind o fata ‘speciala’, cu o afinitate inexplicabila spre a induce durere. Singurul lucru care m-a facut sa-mi dau cu palma peste frunte a fost ca celelalte fete au ajutat-o, acela fiind si motivul pentru care Jodes nu fusese data afara din grup. Amma mi-a amintit de Dexter, din nuvela/serialul omonim.
Oricum, inceput promitator pentru Gillian. As fi fost curios sa vad prima versiune a cartii, cea mult mai ‘dark’.
-
Luca spune:
Cel mai mult mi-a placut la cartea aceasta felul in care “tipau” cuvintele incrustate in pielea protagonistei in functie de momentul pe care aceasta il traia… De asemenea m-a incintat foarte tare finalul, foarte concentrat si surprnzator… :) Astept urmatoarea carte cu interes… Cunoaste cineva vreo informatie in legatura cu acest lucru ? :-?
-
Claudiu spune:
@Luca : Pai tot ce pot sa iti spun este ca aceiasi autoare a mai lansat “Locuri intunecate”.E deja tradusa in romana si o gasesti pe piata.Crticii spun ca e mai buna decat prima. Mie insa nu mie se pare deloc asa.:)
-
-
iarinap spune:
cartea asta m a uimit…am citit cateva lucruri horror& sadice pana acum dar ca asta nu..adica reactia pe care am avut o la sfarsit a fost..wow
-
Notopic spune:
Am citit cam jumatate din carte fara niciun chef. Asta intr-o oarecare masura pentru ca inceputul cartii nu m-a atras atat cum speram insa mai ales pentru ca imediat dupa ce am terminat primul capitol o prietena a prins cartea, a citit ultimele pagini si mi-a spus cine e criminalul. Deja aveam impresia ca nu mai are rost… Aseara insa am ridicat iar cartea si de pe la mijloc incolo “m-a vrajit”. Am adormit abia pe la 6 a.m…. dupa ce am terminat lectura. A fost grozav sa vad ca desi stiam cine e autorul crimelor chestia asta insemna extrem de putin. Criminalul nu conteaza deloc in cartea asta… Finalul e pur si simplu o capodopera.
Poate-s eu mai slab de inger dar trebuie sa recunosc ca am ajuns la cuvintele lui King ( cuvinte care m-au si convins sa cumpar cartea atunci cand m-am lovit de ea). Inca mi se mai face pielea de gaina gandindu-ma la unele pasaje din ultimele capitole.
Povestea asta e cu mult mai terifianta decat orice poveste cu stafii sau criminali in serie cu carlige in loc de maini… Dupa cartea asta ramai cu impresia ca pana si-n apartamentul de deasupra poate fi o Adora ( la mine nu stiu daca e Adora dar vecinu e Alan leit :)) ) iar fata, nu stiu daca e Amma dar cu siguranta are atat varsta cat si fizicul necesar. Insa pana azi nu m-a calcat niciodata pe calcaie, ba chiar e draguta si saluta mereu cand ne intalnim… deci cred ca-s in siguranta. Oricum… scarry stuff… parerea mea! -
theusher spune:
Hmmm, oare cineva intreg la cap de pe planeta asta il citeste pe King ca sa ” SE SPERIE ”?!?!? Evident ca habar n-ai ce citesti. Aproape toate asa-zisele review-uri ale tale contin constatari din astea absolut puerile. Pe bune, eu zic sa te lasi.
-
Pingback: Mystery & Thriller | Obiecte Ascutite – Gillian Flynn
un personaj spune:
10 January 2008 | 9:06 pm
Cel mai mult mă nelineşteşte faptul că unii îşi pierd liniştea din cauza mea.