Esti aici: bookblog.ro » Raluca Alexe, Roman psihologic » Un om norocos
Un om norocos
Autor: Octavian Paler
Rating: 
Cat de palpitanta poate fi viata intr-un azil de batrani? Ei bine, se pare ca, in ciuda asteptarilor, Daniel Petric a gasit un loc care te face sa pui la indoiala intreaga realitate. Un azil pe malul marii, unde cand ajungi, chemat pentru a ciopli in stanci de marmura chipurile batranilor care mor, trebuie sa il convingi pe portar sa te indrume. Apoi, inainte de toate, trebuie sa treci pe la Arhivar si sa ii dictezi intregul tau trecut, de care te poti lepada mai apoi ca de o haina veche; trecut pe care il poti modela in povestirile ulterioare asa cum vrei, pentru ca nimeni in afara de Arhivar nu va sti vreodata adevarul. Apoi trebuie sa o lingusesti pe Moasa (careia pur si simplu asa i se spune) pentru a avea parte de o camera cat mai buna. Si nu in ultimul rand, trebuie sa fii pus la curent cu legenda Batranului, un fel de “guru” al azilului, pe care nici unul din batrani nu l-a vazut vreodata, dar despre care toata lumea stie ca are “boala desertului”, ca sta toata ziua intr-un fotoliu de rachita, band limonada, intr-o sala in care toti peretii sunt acoperiti cu oglinzi.
Apoi, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa ii cunosti pe batranii din grupul cel mai activ de acolo. Fiecare cu povestea propriei ratari, asa cum vede Daniel Petric situatia, dar fiecare alcatuit cu maiestrie, de parca Paler ar fi vrut sa traga un semnal de alarma. Fiecare personaj a fost slab in felul sau, si parca ar fi fost cu totii predestinati sa isi rateze vietile, neavand puterea de a se ridica deasupra propriului destin.
Poate din aceasta cauza Daniel Petric ar putea fi considerat un om norocos; pentru ca el si-a constientizat mediocritatea la timp si a luptat impotriva acesteia prin toate mijloacele posibile. Din pacate insa, aceste mijloace l-au facut mereu sa se remarce in mod negativ, fie ca a fost vorba de un razboi psihologic impotriva tatalui sau, in ochii caruia nu s-a putut compara cu fratele mort, fie ca a fost vorba de minciuna, de a lingusi personalul de la scoala de corectie si de la spitalul de psihiatrie, de a deveni un sculptor fara vocatie si talent transformat in cioplitor de cruci, sau de a ajunge la inchisoare din incapatanare.
Dorinta lui Daniel de a iesi in evidenta este atat de mare, incat ajunge sa ii minta pe batrani ca vorbeste cu Batranul ore in sir. Pana cand lucrurile se complica, batranii afla si alcatuiesc un tribunal care il condamna la moarte. Ciudat? Da, cu siguranta, poate de aceea Daniel chiar scrie in caietul lui de vise: “Dar pe masura ce am umplut acest caiet am descoperit ca nu mai disting bine granita dintre realitate si vis.[…]De aceea s-ar putea ca aceasta sa fie ultima insemnare pe care o mai fac aici.”
Tehnica lui Paler este desavarsita. Nu cred ca exista asa ceva, dar parca ar fi scris acest roman cu un manual in mana. Poate din aceasta cauza este atat de greu sa te hotarasti in privinta sfarsitului. Toate indiciile duc catre unul anume… si totusi…
O recenzie de: Raluca Alexe
Si totusi un om care se remarca in mod negativ a iesit din mediocritate, nu? Deci Petric si-a atins scopul.
E singurul roman al lui Paler pe care l-am citit. De fapt, nici nu stiu daca a mai scris altul. Eseuri am tot citit insa si majoritatea mi-au placut foarte mult.
De abia astept sa inceapa lumea sa comenteze aici si sa ne spuna cat de comunist este Paler, cum il ataca el pe Basescu si cum, in concluzie, suntem niste fraieri ca citim ce a scris
Domnule Rosca,
Ma simt nevoit sa intervin: uneori, imprimarea biografiei pe pielea bibliografiei creaza tatuaje urate. Imi pare rau, dar v-as indica lectura Jurnalului gomic despre tov Paler. Una la mana. Apoi, semidoctia sa jenanta, de popularizator pe la caminele satesti, e o gaura din care nu va iesi niciodata. Nici nu mai are timp. In rest, alegeti-va mai bine idolii, caci nemernicia lor sa rasfrange asupra idolatrilor. Nici macar titani precum Celine ori Pound n-au scapat de terfeliri extraliterare, daramite un gugui de doi bani… Vreti eseuri? Cititi-i pe Plesu ori Luca Pitu.
Multumesc pentru sugestie. Chiar am sa fac asta si am sa incerc sa citesc mai mult din Plesu sau Luca Pitu.
In ceea ce il priveste pe Paler, nu imi este idol. Doar ca am citit destul de multe carti scrise de el si mi-au placut. Din fericire (sau din pacate?) politica ma lasa rece si, probabil din cauza asta nu imi sar in ochi tatuajele despre care vorbiti.
Poate ca, in timp, ceea ce cred cu privire la politica se va schimba dar asta este situatia in momentul de fata.
Am mai spus asta: din afara, politica mi se pare unul dintre putinele locuri in care indiferent daca intri curat sau murdar, iesi jegos.
SE INTAMPLA SA AVETI PERFECTA DREPTATE. Acesta este si motivul pentru care am vrut sa tin despartit trecutul meu politic (altminteri glorios) de prezentul meu literar (inca total necunoscut).
Iata aseara Octavian Paler s-a stins din viata!:(.Dumnezeu sa-l ierte!De azi suntem mai saraci
Suntem, Laura
Domnule Liviu, cu tot respectul, esti un nemernic. Spun nemernic pentru ca ai neobrazarea de a-l considera pe Octavian Paler semidoct si agitator cultural de camin cultural.
un roman frumos, incitant si introspect, la fel ca majoritatea romanelor celui ce a fost domnul Octavian PALER…. Respecta stilul cu care cei care ii adoram opera suntem obisnuiti, asa ca acest roman numai are nevoie de recomandare daca ati citit si v-a placut macar unul dintre cartile maestrului….
[...] Apararea lui Galilei – recenzie de Andrei Rosca Un om norocos – recenzie de Raluca Alexe Un om norocos – recenzie de Andrei Rosca Desertul pentru totdeauna – recenzie de Andrei Rosca Viata ca o corida – recenzie de Gabriel Mirea Polemici cordiale – recenzie de Andrei Rosca Eul detestabil – recenzie de Raluca Alexe [...]
Ati “ratat” in recenzii, romanul “Viata pe un peron”, de Paler.
Mare pacat!