Esti aici: bookblog.ro » Raluca Alexe, Roman de dragoste » Unsprezece minute
Unsprezece minute
Autor: Paulo Coelho
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Dupa cum spuneam acum ceva timp, sunt impotriva trend-urilor, in special in literatura. Acesta ar fi unul din cele doua motive pentru care am refuzat sa citesc Paulo Coelho. Al doilea ar fi o cochetare dezamagitoare de doua ore cu Veronika se hotaraste sa moara, atunci cand printre elevii de liceu, inca nu se stia exact cum se citeste numele autorului. Intamplarea a facut insa sa primesc cadou romanul de fata, hotarandu-ma sa ii accord o sansa scriitorului brazilian.
Romanul nu m-a surprins in mod extraordinar, si in orice caz nu mi-a schimbat parerea conform careia Coelho este autor de telenovele, parere dobandita in urma “rezumatelor” la mini-romanele sale, pe care le-am tot auzit.
Cu toate acestea, alegerea subiectului ar putea anunta un roman reusit. Insusi autorul recunoaste in dedicatia de la inceput, ca are obligatia fata de el in primul rand, de a scrie despre ce il preocupa. Astfel construieste povestea unei fete brazilience pe nume Maria, care traieste in copilarie cateva dezamagiri in dragoste, dezamagiri prin care cred ca toti am trecut, fara exceptie; nu inteleg exact din ce motiv ea face o tragedie din copilarismele de genul acesta, si ajunge la concluzia ca “dragostea este un lucru cumplit care te face sa suferi”. Pornind la drum cu aceasta “incarcatura”, viata sa amoroasa este un continuu sir de dezamagiri; sub acelasi semn al deziluziei ii sta si viata sexuala, cand descopera ca relatiile cu un partener nu ii pot oferi aceeasi placere pe care si-o poate oferi singura.
Coincidenta sau nu, ajunge sa se prostitueze intr-un local select din inima Genevei. Interesant este faptul ca aceasta este in mare parte alegerea ei si cu toate ca in anumite momente se simte coplesita de intrebari, considera ca aceasta este o meserie ca oricare alta si, in plus, modul sigur in care va aduna destui bani cat sa implineasca visurile sale si pe ale parintilor. Tocmai cand luase hotararea de a se intoarce in Brazilia la terminarea celor nouazeci de zile pe care le mai avea de stat, il intalneste pe pictorul Ralf Hart, care fara sa stie nimic despre ea, ii intrezareste “lumina launtrica” in timp ce o picteaza si o cucereste. Sfarsitul este usor de ghicit, si tocmai aici greseste dupa parerea mea Coelho: nu s-a putut detasa de sfarsiturile “pentru cititori”, nu a putut renunta la reteta unui happy-end de success care sa ii asigure vanzarea cat mai multor exemplare.
Una peste alta insa, romanul nu este o completa pierdere de vreme, in parte si din cauza titlului intrigant, despre care aflam pe parcurs ca reprezinta intervalul asociat legaturii propriu-zise dintre client si prostituata.
O recenzie de: Raluca Alexe
Am citit un singur roman al lui Coelho “Diavolul si…” am uitat restul titlului asa ca iti dai seama cit de mult m-a impresionat.
Problema e alta.Cit de mult ne influenteaza moda in literatura cind vrem sa gasim valoarea.
Umberto Eco,la debutul beletristic, a spart piata cu “Numele trandafirului”-un roman cu multiple nivele de lectura-si a cucerit intii publicul de la primul nivel. Garcia Marquez a prins bine de la inceput fiind privit mai mult ca un scriitor exotic.Ulterior s-a vazut ca era vorba si de valoare nu numai de moda.
Cu cei ca Dan Brown iar e usor.Realizezi repede ca e doar literatura onesta de consum.
Cei mai periculosi sint cei ca acest Coelho care au talent, stiu meserie dar asa cum bine ai remarcat si tu le e mai drag succesul imediat.Probabil ca timpul ne va arata cine e bun si cine nu dar pina atunci o recenzie ca a ta ma scuteste de citeva ore de lectura-posibil-inutile.
Cred ca moda, “trend-ul”, influenteaza enorm in orice domeniu; asta nu inseamna ca nu exista persoane care se impotrivesc valului sau care pur si simplu nu sunt influentate.
.
). Cred totusi ca exista cititori care prin refuzul de a se alatura “turmei” scot in evidenta scriitorii cu adevarat valorosi.
. Ma bucur ca ti-am putut fi de folos.
De exemplu, de la “Numele trandafirului” ma asteptam la mai mult, astfel ca am ramas cu un gust amar, care este posibil totusi sa se datoreze si tonului sumbru si atmosferei incarcate.
Marquez, despre care nu auzisem nimic la vremea cand l-am “cunoscut”, m-a convins ca trebuie sa mai citesc si altceva in afara de “Despre dragoste si alti demoni” pentru a imi forma o parere clara. Insa aproape de sfarsitul romanului “Un veac de singuratate” mi s-a rupt firul si l-am pus pe Marquez in coloana “poate vreodata, daca chiar nu am ce citi”, desi multi il considera un scriitor valoros.
In ceea ce il priveste pe Dan Brown, cum spuneam si in recenzia de la “Codul lui Da Vinci”, cartea a intrat intamplator in posesia mea inainte de a tine primele pagini ale ziarelor; mi-a placut si mi s-a spus ca “Ingeri si demoni” este chiar mai buna, asa ca am vrut sa verific afirmatia
Iar pe Coelho… ei bine, pe Coelho chiar imi propusesem sa nu il citesc cu nici un chip, dar primind cartea, m-am gandit ca pana la urma fiecare scriitor isi merita sansa lui. Rezultatul a fost “2 stele”.
Nu neg insa valoarea nici unuia dintre ei. Cu siguranta exista (la unii mai mult decat la altii
Cat despre orele de lectura-posibil-inutila despre care vorbeai, parerea mea este ca nu esti foarte departe de adevar
@Raluca. Eu am dovedit “Veacul de singuratate’ pe la a treia incercare si acum nu ma mai satur de el. Dar ai dreptate, daca nu ai dispozitia necesara e mai bine sa o treci la “lecturi in asteptare”.
Ti-as sugera doar sa elimini “daca chiar nu am ce citi” si sa o pastrezi la “poate vreodata”.
Eventual poti incerca cu “Dragostea in vremea holerei” un superb roman de dragoste. Repet, numai daca ai dispozitia -sentimentala-necesara.
Sunt impotriva trend-urilor in literatura, dar nu sunt atat de incapatanata incat sa nu tin cont de un sfat. Prin urmare, poate vreodata, daca am dispozitia (sentimentala?)necesara…
“intrigant”???
Abia am terminat si eu de citit “11 minute” si am dat peste recenzia voastra. Nu sunt un fan al lui Coelho, chiar sunt agasat de trendul asta “hai sa-l citim pe Coelho”, dar cartea mi-a fost recomandata de “cineva” si am zis ca sa-i dau o sansa, sa nu vb in necunostinta de cauza. Vreau sa spun ca am vrut sa renunt de cateva ori la ea pe la inceput. Imi parea scrisa in graba, trecea parca prea repede peste viata tinerei Marie. Iar ideea cu dezamagirile in dragoste care o determina sa aleaga viata de prostituata nu m-a convins. Cunosc o gramada de fetitze din-astea care isi vand trupu si din discutiile cu ele am aflat ca nu vreo dezamagire le-a impins pe drumul asta, ci simpla dorinta de a castiga bani “usor” si repede ca sa-si ia telefoane, haine, parfumuri si bijuterii. Revenind la carte, abia in partea a doua a inceput sa ma prinda cu adevarat cand intalneste pictorul si sado-masochistul. Sunt cateva capitole remarcabile acolo, dar totusi nu suficient cat sa mai incerc alta opera Coelho.
coelho e lipsit de orice valoare[mai mare de o stea...hai, poate doua]. sincer, face de rujine clanul scriitorilor sud-americani
apropo de trend-uri. cand era la moda sa-l citesti pe Coelho nici n-am vrut sa aud de el. apoi mult mai tarziu, dintr-un motiv pe care nu sunt sigura ca-l inteleg pe deplin nici acum, sotului meu i s-a pus pata ca el vrea sa citeasca Alchimistul. i-a placut, asa ca am citit-o si eu.(apoi el n-a mai pus mana pe coelho, prefera Jhon Saul, Stephan King sau Dean Koontz) mi-a placut. apoi am citit “11 minute” care de asemenea mi-a placut, chiar destul de mult. apoi am mai citit inca doua carti ale lui la intervale mari de timp. nu mi-au placut la fel de mult. nu mai am nevoie sa citesc nimic de el, pentru ca toate spun acelasi lucru dar in moduri diferite. nu pot sa spun ca este un artist, dar are cateva idei care imi plac. eu consideri ca nu este corect sa te pronunti asupra unui autor pana ce nu i-ai citit cel putin doua sau trei lucrari.
andrea: coelho este un marketer
Un Dan Brown mai…spiritual
Andrea, si eu am aceeasi parere: trebuie sa citesti macar 2 opere ale unui autor pentru a iti putea face o parere cat de cat corecta in ceea ce il priveste. Ce faci insa cand o carte este atat de proasta incat nu vrei sa mai citesti si altceva?
In fine, dupa cum spuneam si in recenzie, mai citisem cam jumatate din “Veronika…”, iar “Unsprezece minute” nu mi-a trezit nici o dorinta de a il cunoaste mai bine pe Coelho 
dupa principiul “trebuie sa citesti macar doua carti din acelasi autor pentru a-l cunoaste”, am citit 11 minute si alchimistul. am fost oarecum dezamagita de amundoua. presupun ca 11 minute are cateva interesante cuprinse in 2-3 pagini undeva la mijocul cartii iar. alchimistul nu m-a impresionat cu nimic mai mult.
Anca, nu chiar “pentru a il cunoaste”, nu cred ca poti ajunge sa cunosti un autor dupa 2 opere. Dar cred ca 2 opere ar trebui sa citesti pentru a iti “stabili” o parere clara, bazata pe argumente si nu pe stari de moment.
Mda, imi aduc aminte ca au fost cateva chestii interesante, pe undeva, dar nu au avut un efect prea mare
.
“11 minute” a fost prima carte a lui Coelho pe care am citit-o, si mi-a placut. Este interesanta, pentru ca incerca sa patrunda in lumea ciudata a prostitutiei si a motivatiei ei. Cartea vinde insa foarte bine nu atat prin continut, cat prin numele autorului ei si o coperta foarte frumoasa. Nu recomand insa “La raul Piedra am sezut si am plans”( de acelasi autor); am vrut sa renunt s-o termin de cateva ori, insa cum lucrul asta mi se intampla foarte rar am reusit sa ajung la final…
Doua sunt cartile pe care le-am citit de Paulo Coelho. ” Alchimistul” , evident si imediat dupa pe aceasta ” 11 minute” . Daca l-a ” Alchimistul” am spus ok… la aceasta am simtit cat de tare imi pierd timpul si m-am gandit ca mai bun de citit in comparatie era sa citesc o povestire din “Playboy”. Pentru mine Paulo Coelho este cel mai autentic scriitor sub contract si pentru prima oara am avut impresia despre un autor ca vrea sa ma pacaleasca. Eu spun ca-i fain sa se citeasca orice, oricum da’ sa se citeasca de toata lumea dar in acest caz completez spunand da’ sa nu se opreasca aici.
@ Andrei Rosca,
de acord ca Coelho (sic!) este un marketer. Dar asta nu-l face spiritual. E un farsor. Si pare a fi clar pentru multi dintre cititorii acestui blog…
Kiki, si mie mi s-a parut cam falsa povestea din “11 minute”, vorba ta, un “scriitor sub contract”
.
Cu greu ma pot abtine sa nu imi dau cu parerea despre o carte pe care nu am citit-o inca. Strategia de marketing si publicitatea autorului si-au atins foarte bine scopul, care a fost mereu acelasi(sa-si vanda cartea). Observ multe pareri interesante despre carte, cred ca voi incerca sa fac rost de ea cat de curand.
A face rost de “11 minute” in ziua de azi e un lucru cat se poate de facil. Intrebi pe la vreo 2-3 cunostiinte, si sigur o gasesti. Maica-mea a cumparat vreo 4 carti de Coelho, ca stia ea ca sunt la moda( bine ca le-a si citit). Chiar azi am vazut la cineva in biblioteca “La raul Piedra am sezut si-am plans” si mi s-a facut rau. Cineva chiar a dat bani pe cartea asta!( eu o imprumutasem de la biblioteca ca s-o citesc)
11 MINUTE E O CARTE S U P E R B A.
IAR VOI DATI EXEMPLU DE NISTE CRITICI DISIMULATI CARE CREDETI CA STITI TOT, DAR NU STITI NIMIC.
Credeti ca P.C e un simplu ‘trend’, varianta spritituala a lui BROWN?! ati innebunit? Cartea lui Coelho incepe cu un capitol din cartea lui Luca, din Biblie, (o carte despre care om vorbi pe lumea cealalta), de altfel singura carte care ar trebui citita de un suflet omenesc. 11 minute face o legatura intre sex si dumnezeu. intre placere si durere. contrastanta, izbitoare, profunda.
sunteti orbi.
are legatura cu divinitatea cu frumusetea de ordin fizic, moral, psihic si spiritual.
Voi nu o intelegeti.
ATI PATRUNS CARTEA LA FEL CUM MARIA ERA PATRUNSA DE CATRE CLIENTII SAI, LIPSITA DE DORINTA, LIPSITA DE EMOTIE, LIPSITA DE ORICE INTERES SAU PLACERE.
PATRUNDETIO CUM A PATRUNSO RALF HART, SI… IL VETI CUNOASTE PE DUMNEZEU.
ATAT.
Sarbatori fericite si la multi ani
Invata sa scrii .. dear Alice .. si mai apoi sa te poti contrazice .. Desigur parerile sunt impartite .. depinde de persoana .. dar “face o legatura intre sex si dumnezeu.” .. ??!!
nicola iubita mea. stiu sa scriu.
doar ca messengerul mi-a virusat cratimele, dar crede-ma ca nu as scrie lucruri doar sa ma aflu in treaba.
Din cauza lipsei de timp nu obisnuiesc sa le pun. Dar se pare ca tu nu poti trece dincolo de detaliile minore, sa ajungi in esenta. La fel cum nu poti nici sa ’simti’ cartea lui Coelho, in adevaratul sens al cuvantului.
Da. Sex si Dumnezeu.
Sexul sacru.
N-ai auzit de el? Informeaza-te.
Sau…
gaseste-ti un pictor.
De Coelho n-am citit decat Alchimistul deci n-ar trebui sa emit sentinte .O fac doar datorita patimilor trezite de recenzia Ralucai .
Primo: Carticica mai suscitata nu m-a patruns , vorba lui Alice (mi-aduci aminte de un vechi slager al formatiei Smokey , parafraza “who the Fuck is Alice ?”
Secundo : A-l discuta pe Marquez in acelasi registru cu Coelho este ca si cand ai pune semnul egal intre Maria Callas si Marilena Nitu…
Tertio : Cine nu -l digera pe Marquez sa-l lase-n pace si sa consume doar Coelho ! Cool? Da!
urat….cea mai urata cartea! nu mi a trezit niciun sentiment ,sau poate da ,dezgust. nu am retinut decat un singur lucru din toata cartea…cum protagonista descopera autosatifactia cu o pana de gasca..atat
Nu inteleg de ce majoritatea il criticati..e un scriitor…asa cum e, dar scrie si nu toata lumea poate sa scrie un roman si sa`l si publice, iar el nu are doar un roman publicat. Asa ca putin respect n`ar strica.
“11 minute” e o carte pt cei/cele..care nu le inteleg pe prostituate, intradevar nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca povestea Mariei e pt toate cazurile de prostituate, dar mai sunt si exceptii sa recunoastem.