bookblog.ro

Elantris

Scris de • 4 March 2008 • in categoria

1Autor: Brandon Sanderson
Rating: Brandon Sanderson - Elantris rating - recenzii carti
Editura: Tritonic

Brandon Sanderson - Elantris - recenzie cartiUn roman fantasy reuşit are nevoie de trei lucruri:
1) O poveste captivantă şi personaje cu care cititorul să poată să se identifice.
2) Un sistem de magie/religie complex, care să afecteze intriga pe mai multe niveluri.
3) Un stil narativ uşor de urmărit dar plăcut de citit.
Nu sunt regulile mele şi nici nu sunt bătute în piatră, ci ţin de bunul simţ. Un scriitor poate să devieze de la ele, atâta vreme cât vrea să obţină un anume efect, dar există o limită până la care romanul fantasy poate fi împins.

Elantris este primul roman al lui Brandon Sanderson şi este un roman ambiţios. De fapt, e prea ambiţios în unele zone şi îşi propune prea puţine în altele. Dar, dacă următoarele romane ale lui Sanderson sunt la fel de bune ca ultimele pagini din Elantris (şi sunt convins că sunt), de abia aştept să le citesc.

Să ne întoarcem la oile noastre. Am spus la început că un roman fantasy are nevoie de o poveste captivantă şi personaje cu care cititorul să se poată identifica. Pot să spun multe lucruri despre povestea din Elantris, dar nu pot să spun că nu e captivantă.

Exista cândva o rasă de zei în Arelon. Se numeau Elantrieni şi trăiau într-un oraş numit Elantris. Mânuiau magii puternice cu care puteau să facă aproape orice. Oricine putea deveni unul dintre ei dacă era luat de Shaod - transformarea. Shaodul venea noaptea şi transforma un om, indiferent de condiţia sa socială, într-un elantrian. Apoi acel om se ducea să trăiască în Elantris. Sună utopic, dar este o premiză interesantă. Lucrurile se precipită atunci când ceva se întâmplă cu magia elantrienilor, iar ei se transformă din zei în cerşetori care rătăcesc fără minte prin oraşul lor ruinat. Dar Shaodul continuă şi cei luaţi de el sunt acum blestemaţi, nu binecuvântaţi.

După căderea Elantrisului, negustorii din oraşele învecinate organizează o revoluţie şi pun baza unei monarhii, în care cei mai bogaţi oameni se declară nobili, iar restul devin şerbi. Zece ani mai târziu, Prinţul Raoden este lovit de Shaod şi aruncat în Elantris, după cum cere tradiţia. Sarene, logodnica sa pe care nu o cunoscuse niciodată, ajunge în oraş câteva zile mai târziu, dorind să formeze o alianţă între ţara ei, Teoden, şi Arelon. Această alianţă ar fi luptat împotriva Fjordenului, un imperiu teocratic care vrea să cucerească toate popoarele necredincioase. Lucrurile se complică şi mai mult când în oraş apare Hrathen, un mare preot al imperiului Fjorden, care are misiunea de a converti regatul Arelon la religia Shu-Dereth.

De aici încolo povestea îi va urmări pe cei trei protagonişti. Prinţul Raoden va încerca să afle de ce a fost distrus Elantrisul, Sarene se va chinui să salveze monarhia areloniană, iar Hrathen îşi va petrece timpul complotând şi îndoindu-se de propria religie. Acest ultim personaj este de departe cel mai interesant, deşi nu emană foarte multă empatie. Povestea este narată la persoana a treia, în cicluri de câte trei capitole - câte unul pentru fiecare personaj. În felul acesta cititorul ştie mai multe decât fiecare personaj în sine şi se crează o legătură afectivă cu fiecare personaj în parte. Trebuie să adaug totuşi că numele personajelor (Raoden, Sarene Kiin, Iadon, Eondel, Saolin, Kaise, Svrakiss, Dilaf...) sunt adesea imposibile şi încalcă orice regulă a foneticii.

Sistemul de magie este una dintre pietrele de temelie ale cărţii, iar Sanderson are mare grijă să-l dezvăluie treptat. Ritmul în care face această dezvăluire nu este tocmai perfect şi finalul cărţii e periculos de aproape de deus ex machina, dar magia din Elantris este bine sistematizată şi explicată logic. La fel se întâmplă şi cu partea religioasă, care este reprezentată de lupta dintre cele două mari doctrine - Shu-Dereth şi Shu-Korath. Deşi Hrathen va explica câteva din principiile de bază ale religiei sale, adevăratele diferenţe se vor vedea în scurtele discuţii teologice dintre personaje. Per total, interesul lui Sanderson pentru magia şi religia lumii sale este lăudabil şi ar trebui să fie la fel de prezent în cazul oricărui scriitor de fantasy.

Acuma că am terminat cu povestea şi magia, ajungem şi la partea mai urâtă. Vreau să remarc că două puncte din trei nu e rău deloc. Aş dori să spun acelaşi lucru despre proza lui Sanderson, dar v-aş minţi frumos dacă aş face-o.
Proza din Elantris este insipidă, incoloră şi inodoră. Mai rău, este simplistă, foarte directă, anestetică, şi pe alocuri chiar naivă şi deranjantă. Nici traducerea în română nu prea ne ajută, dar, din start, Sanderson nu prezintă un interes pentru arta scrisului. Nu e James Joyce, ca să dărmâme barierele naraţiunii, şi nici nu e Gene Wolfe, ca să învârtă cuvintele printre degete şi să le găsească întrebuinţări noi şi periculoase. Sanderson e mai interesat de povestea şi magia sa, iar proza suferă. Descrierile sunt ori foarte scurte, ori lungi şi pline de epitete. Două din trei verbe sunt la gerunziu, gândurile personajelor sunt rezumate în propoziţii scurte, iar dialogurile sunt ori despre banalităţi, ori despre lucruri pe care personajele le ştiau deja, dar trebuiau să ni le spună şi nouă.

Partea bună e că, odată ce renunţi la orice pretenţie literară din partea prozei, povestea e interesant de urmărit şi personajele îţi devin simpatice. Şi se vede clar că ultima parte a cărţii a fost scrisă ceva mai târziu decât restul, deoarece proza lui Sanderson face un salt calitativ. Mai bine târziu decât niciodată.

În final, Elantris este un roman fantasy standard, cu prinţese, prinţi şi călugări războinici, dar atrage atenţia asupra sa datorită magiei, religiei şi discursului social. Mie mi-a fost greu să trec peste felul în care e scris, dar odată ce am făcut-o am descoperit o poveste interesantă şi personaje care mi-au plăcut.

Scrisă de Cristi Mitran

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Jen spune:

    pe mine m-a socat sa aflu, cand eram pe la sfarsitul cartii, ca autorul e mormon. adica un tip religios care sa scrie o carte care mie mi s-a parut clar impotriva religiei organizate? respect, mr. sanderson :)

    poate capacitatea mea de a ignora stilul plictisitor e mai ridicata, dar cartea mi-a placut foarte mult. sistemul de magie e gandit foarte misto, sarene e o tipa misto (girl power, yeah yeah), hrathen reuseste sa filozofeze fara sa ma plictiseasca (surprinzator) si povestea te prinde al dracului de tare.

    raspunde

  2. Eugen spune:

    In primul rand ma mira dimensiunea cartii, Elantris reprezinta o raritate in zona literaturii fantasy, o poveste cuprinsa intr-un singur volum, doar acest lucru fiind o realizare pentru orice autor. Sanderson a creat un nou si interesant sistem al magiei, fata de ceea ce gasim noi in literatura fantasy curenta. Sper s-o pot cumpara si citii si eu cat mai curand posibil.

    raspunde

  3. kyodnb spune:

    Mi-am comandat-o si eu de pe net.Abia astept sa vad ce impresie imi lasa…

    raspunde

  4. Alina N spune:

    Am citit Elantris si asupra mea a avut un efect puternic. Cumva nu sunt abilitata sa judec literar cartea, pot spune ce am simtit. Emotional a avut impact asupra mea, atat povestea cat si lumea creionata de Sanderson. Multe idei frumoase, de la mitul celui ales pana la indemnul implicit de a nu pierde speranta si de a-ti urma adevarul din tine …. mi-a placut. M-a adus mai aproape de mine si orice carte poate face acest lucru merita respectul meu :)

    Spor la citit ! :)

    Alina

    raspunde

  5. Raizen spune:

    Dabea astept sa o citesc..dar am observat ceva…nu ca ar avea vreo importanta dar numele Teoden seamana din cartea asta seamana cam mult cu numele Theoden din “Cele Doua Turnuri”. Eh, probabil ca nu s-a luat el dupa numele lui Tolkien, dar putea macar sa evite. Ma cam enerveaza cand gasesc carti asemanatoare.

    raspunde

  6. Kalkin spune:

    Este prima carte pe care am citit-o unde magia are explicatie cat de cat logica. Bine, asta nu inseamna ca 1+1=2, dar mi s-a parut interesant ca a incercat sa dea un sens hocus pocusului de zi cu zi.
    Mi-a placut pentru ca este diferita de celalate fantasy-uri gen Roata Timpului, Gheata si Foc sau Trilogia lui Tolkien. Nu mi s-a parut in nici un caz atat de slaba precum o infatisezi, am citit fantasy-uri mult mai slabe (Primull rege Shannara – o plictiseala de carte..)
    In afara de asta e captivanta, desi ideea este simpla, te prinde f mult.
    In concluzie, cartea e misto, cititi-o.:)

    raspunde

  7. Lannes spune:

    Tocmai am terminat cartea, si sunt de acord cu parerea ta asupra prozei. Cu toate ca nici pe Gene Wolfe nu l-as lauda prea mult. George R.R. Martin sau Guy Gavriel Kay ar fi exemple mai bune. Este destul de interesant insa cum nici un roman fantasy nu are o traducere buna.Unde sunt traducerile editurii Nemira de la inceputul anilor ’90? Recunosc ca am luat cartea doar pentru a vedea de ce este in stare Sanderson, care este cel inarcinat sa termine Wheel of Time. Sa speram ca evolueaza de la acest roman, care este und ebut, totusi.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro