bookblog.ro

Knulp. Demian

Scris de • 3 October 2009 • in categoria

Titlu: Knulp. Demian
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2004
Traducere:
Numar pagini: 224
ISBN: 978-973-10-3036-4

Pret: 34,99 lei

Despre scrierile lui Hesse este greu să vorbeşti. Nu încerc să fac abuz de un clişeu spunând asta, mă refer la faptul că, oricât de scurte sunt textele sale, simbolurile pe care cititorul le are de descifrat sunt numeroase. Volumul de faţă cuprinde două din textele sale mai timpurii, din 1915, respectiv 1919. Deşi sunt mai puţin cunoscute publicului decât Jocul cu mărgelele de sticlă ori Siddhartha, nu sunt mai prejos decât acestea.

Knulp este povestea unui hoinar. Însă nu în accepţiunea obişnuită a termenului, ci dându-i sensul de om liber de timp şi istorie, de toate năzuinţele care fac viaţa omului obişnuit o trecere mai dificilă.

Cele trei povestiri din viaţa lui Knulp expuse aici nu sunt relatări de întâmplări, ci ale unui fel de a fi. Lui Knulp nu-i lipseşte nici talentul, nici spiritul, şi cu toate acestea nu se poate spune că a realizat în existenţa sa multe. Se poate afirma cu certitudine doar că a reprezentat o prezenţă plăcută în lumea celor pe care i-a întâlnit, o lume în care niciodată nu rămânea îndeajuns pentru a ajunge să facă parte.

Povestea omului care "savurează viaţa doar privind-o" trezeşte deopotrivă invidie şi compasiune. Pentru că, într-adevăr, este frumos să poţi să rămâi un copil în adâncul sufletului, să nu simţi grijile sau tristeţile "adultului" şi să nu fii supus în interiorul tău efemerităţii lumii. Dar pe cât de plăcut poate fi, nu poate oferi decât o oază de linişte altora, trăind astfel o viaţă închinată celor mulţi, dar căreia îi lipseşte aura rostului personal. Dar, după cum spunea şi Hesse, când "un astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul în lume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca şi însuşi Knulp."

La polul opus, regăsim "povestea tinereţii lui Emil Sinclair",Demian

"Nu există altă realitate decât cea pe care o purtăm în noi." Dificultatea vine din faptul că nu suntem întotdeauna capabili să distingem această realitate. Astfel, "Demian" reprezintă istoria unei căutări şi a unei deveniri. Numele aparţine celui care, pentru Emil Sinclair, face drumul către sine mai uşor, asumându-şi rolul de călăuză şi, la un anumit nivel, de mentor.

Una din principalele teme ale microromanului (pe marginea căreia este de altfel acesta construit) este aceea a dualităţii: povestea începe cu explicaţia facută de autor pentru împărţirea pe care o face lumii într-o dimensiune luminoasă, a casei şi familiei, şi una întunecată şi nebună a dimensiunii exterioare ei. Crescând, copilul începe fără să vrea să o descopere pe a doua, întinînd pacea primei. Astfel, sub ochiul ocrotitor al lui Demian, precum şi sub privirea curioasă a cititorului, tânărul va trece prin diferite experienţe iniţiatice, de o atare factură morală sau religioasă, care îi schimbă treptat concepţiile.

"Pasărea se zbate să iasă din găoace. Găoacea e lumea. Cine vrea să fie născut trebuie să distrugă o lume. Pasărea zboară către Dumnezeu. Numele zeului este Abraxas." spune unul din biletele de la Demian. Abraxas este şi numele pendulării dintre lumi pe care o înfăptuieşte Emil. De-a lungul paginilor se întâmplă tocmai acest lucru: se distruge o lume, se caută o unire a contrariilor, deloc ocultă, dar cât se poate de captivantă, care aduce aminte de "sincronicitatea" de care vorbeşte Carl Jung: "în fiecare dintre ei zace posibilitatea de a deveni om, însă numai dacă o intuieşte, dacă învaţă s-o aducă măcar parţial la un stadiu de conştiinţă, această posibilitate îi aparţine." Fiecare moment al căutării captivează prin ineditul pe care îl oferă revelaţiile şi transformările pe care le trăieşte personajul, devenind tot mai uşor să te regăseşti atât în clipele sale de revoltă cât şi în cele în care deruta nu mai este atât de mare.

Figura rece dar cunoscătoare a lui Demian, în ciuda faptului că nu apare în multe din relatări, este pregnantă, şi cu siguranţă nu va fascina doar în timpul citirii, ci şi mult timp după ce volumul va fi lăsat din mână.

Cînd Thomas Mann spunea că o întreagă generaţie regăsea în Demian propriile simţăminte, nu greşea cu mult. Atribuia simţămintele acestea generaţiei care a văzut apariţia cărţii, în vreme ce eu cred că ea este actuală pentru oricine nu se găseşte sau nu are răspunsurile potrivite. Demian nu oferă un răspuns sau o cale, dar aminteşte de ele şi de datoria fiecăruia de a nu le da uitării.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Robert TRIF spune:

      Exceptionale carti, le am dintr-o editie mai veche a editurii RAO, le-am citit pe nerasuflate.
      De fapt, trebuie sa recunosc ca Hermann Hesse m-a fascinat, iar cartea “Demian” este cred, cea mai reusita din punct de vedere . Hermeneutica lui Hesse poate parea greoaie uneori, insa adevaratul inteles al operelor sale, poate fi “decriptat” la o lectura mai atenta.Poate ca din punct de vedere compozistic, “Demian” sa nu aiba valoarea “Jocului cu margele de sticla”, insa figura lui Demian pare a fi ramas modelul exemplar al intelegerii dualitatii, chiar mai presus de figura unui Joseph Knecht;cel care va intelege abia intr-un final(prin jertfa suprema ) acea “coincidentia oppositorum” (atat de draga lui Mircea Eliade).Demian trece dincolo de dualitate cu usurinta unui Buddha, initiat in taina Marelui Arhonte al gnosticilor (Abraxas),el este asemeni unui triumfator (jaina) sau “eliberat in viata”(Jivanmukta).
      Daca maestrul Castaliei, va fi invatat mestesugul Jocului si va fi deprins stiintele vremilor,in solitudinea si izolarea asemanator monahica a Castaliei, Gura-de-Aur a trait intens tot zbuciumul Evei primordiale-maica tuturor lururilor, si prin arta sa launtrica se va fi eliberat.

      raspunde

    2. dan spune:

      Buna ziua. Sunt de parere ca Silvia Gradinaru trebuie sa ma contacteze negresit si neintarziat. Multumesc tare mult. http://www.Leontescu.us
      Sunt peste tot si nicaieri.

      raspunde

    3. Yufeng spune:

      Bună ziua.Interesante reflecÈ›iile despre scrierile lui Hesse.Eu personal sunt interesat de legăturile lui Hesse cu gnosticismul, de influenÈ›a acestuia în opera sa.Sper că nu am supărat pe nimeni cu opinia mea.

      raspunde

      • Robert TRIF spune:

        Exista certe legaturi gnostice in opera lui Hesse,personajele sale penduleaza intre bine si rau,Abraxas-ul lui Hesse este acel Dumnezeu-diavol,in fapt marele Arhonte al gnosticilor.O lucrare foarte interesanta despre acest subiect, ar fi “Gnozele dualiste ale Occidentului”, scrisa de regretatul Ioan Petru Culianu-unicul discipol al marelui Eliade.

        raspunde

        • Yufeng spune:

          MulÈ›umesc frumos pentru informaÈ›ii.Am citit cartea lui Culianu menÈ›ionată de dvs. È™i mi s-a părut extraordinară. Apoi am citit aproape toată opera savantului român fugit din România ceauÈ™istă È™i ucis miÈ™eleÈ™te la Chicago.În prezent sunt foarte interesat de gnosticism È™i de artiÈ™tii care au fost într-un fel sau altul influenÈ›aÈ›i de acest curent religios.

          raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro