Nu există vacanţă fără cărţi. Fie că mergem la mare sau ne aventurăm pe un vârf de munte, fie că ne petrecem concediul într-o ţară îndepărtată sau într-un oraş sau sat apropiat, mereu se va găsi suficient loc în bagajele noastre pentru câteva cărţi.

Problema apare atunci când trebuie să ne decidem ce să luăm cu noi. O carte lejeră, una mai dificilă, una clasică sau cele mai noi apariţii din librării? Gusturile diferă de la o persoană la alta, şi adeseori stările noastre ne influenţează ce şi cum citim sau ce luăm cu noi în vacanţa pe care cu toţii ne-o dorim.

Una dintre cărţile pe care le-aş recomanda pentru o zi caniculară, este Travels in the Scriptorium, de Paul Auster – o carte scurtă şi oarecum simplă, dar care ne antrenează imaginaţia prin jocurile metaficţionale cu care autorul ne-a învăţat în mai toate romanele sale: cine este acest bătrân Blank, cum de şi-a pierdut memoria de pe o zi pe alta, cine sunt toate acele personaje care îl vizitează în camera sa, cum se va termina manuscrisul de pe masa sa?

O altă carte care mi-a plăcut în mod special şi pe care am citit-o într-o vacanţă la munte a fost Despre eroi şi morminte, de Ernesto Sabato, un roman ,,total”, cu un stil aparte şi cu o poveste greu de uitat, cu puternice accente de roman psihologic, dar care te face în acelaşi timp conştient de diversitatea argentiniană.

Amos Oz este un alt scriitor care poate fi luat în vacanţă şi care nu trebuie omis din lista de lectură, fie că vorbim despre Pantera din subterană, Muntele Sfântului Rău sau Să nu pronunţi: noapte– un roman pentru iubitorii romanelor de dragoste, al non-cuvintelor, al tăcerii şi al deşertului.  

O altă carte de un lirism aparte este cea a Simonei Popescu, Exuvii, o carte despre identitate, despre amintiri, conturând în paginile sale un alt portret al artistului, al scriitorului.

Vieţi de tinichea de Paul Harding este alegerea perfectă pentru cei care vor să citească o meditaţie asupra vieţii şi a morţii, în care scriitorul încearcă să pătrundă în ascunzişurile sufletului uman, nu prin acţiunile săvârşite de personaje, ci prin limbaj, prin cuvintele din care setea de viaţă răsună.

În caz că nu suntem amatorii romanelor lirice, dar iubim scrierile postapocaliptice, Drumul lui Cormac McCarthy poate fi una dintre cele mai bune alegeri, o scriere mai simplă, diferită de stilul faulknerian, încărcat, cu care autorul ne-a învăţat, dar care ne face să medităm la condiţia umană şi să ne imaginăm o lume dincolo de evenimentele din 9/11, în care cele mai adânci temeri ale omenirii devin realitate.

Abatorul 5 al lui Kurt Vonnegut e o altă scriere interesantă şi captivantă, care îmbină elementele satirice cu cele ştiinţifico-fantastice şi metaficţionale, un roman istoric până la un anumit punct, despre bombardarea oraşului Dresda în timpul celui de-al doilea război mondial, şi impactul războiului asupra minţii şi vieţii omeneşti.

FOTO