SONI

October 3rd, 2008 | Gia Codrescu, Roman psihologic, Saga/Bildungsroman |

Autor: Andrei Ruse
Rating:

SONI se scrie cu toate literele mari sau toate literele mici. Toată cartea este, de altfel, scrisă cu litere mici. Mie asta mi-a transmis familiaritate şi modestie – cred că e ceva să vorbeşti despre lucruri mari scriind cu litere mici, necesită o anumită încredere de sine. Încredere de sine este şi atunci când scrii la 23 de ani un roman despre viaţă, moarte şi sex într-un mod cu totul ingenios şi brutal în acelaşi timp.

SONI este o carte pe care nu aş recomanda-o minorilor sub 18 ani sau bolnavilor de inimă, deoarece conţine un limbaj foarte dur, singurul de altfel prin care cred că ar fi putut să fie transmise acele stări prin care se trece. Tu ce ai simţi dacă ai afla că mai ai doar 6 luni de trăit? Ai fi calm, te-ai împăca cu ideea, ţi-ai pune lucrurile în ordine şi ţi-ai luă la revedere de la cei dragi? Nu cred.

SONI se trezeşte că are 26 de ani şi trebuie în scurt timp să moară. Serviciul pe care îl avea îi era insuportabil. Tocmai se despărţise de bărbatul lângă care stătuse 3 ani de zile şi pe care încă îl iubea. Stătea singură într-o garsonieră. Avea o singură prietenă bună, apropiată, care ţinea la ea. Mai era şi mama ei. Mai era şi Bucureştiul. Asta fiind lumea ei, îşi da seama că o să moară. Că nu o să mai bea o bere într-un club, că nu o să mai aibă o familie, nu o să mai poată face un copil. Însă toţi oamenii din jur da.

SONI, din momentul în care află că va muri, începe să trăiască. Începe să facă lucruri pe care şi le-ar fi dorit însă nu a avut curaj. Acum, neavând nimic de pierdut, începe să-şi împlinească fanteziile. Se culcă cu câţiva bărbaţi care îi ies în cale, o singură noapte. Povesteşte cu ei şi cu alţi oameni fără nici o reţinere despre orice. Îi spune unui taximetrist că are cancer din cauză că s-a uitat la OTV şi la telenovele, iar el o crede şi nu se va mai uita. Se duce la o şedinţa de terapie de grup şi se indragosteste de un tip bolnav de HIV.

SONI vrea să trăiască în timpul care i-a rămas cât mai mult, aşa că începe să ia droguri uşoare care să o ţină trează. Doarme nu ca să fie odihnita a doua zi ci fiindcă este prea obosită acum. Şi de fiecare dată are coşmaruri groaznice, care sunt povestite în manieră cinematografică, reuşind să transmită exact starea de haos şi frică pe care o resimte. Imaginea cancerului care muşca din ea.

SONI este o carte compusă din mai multe bucăţi. O parte este scrisă la persoana întâi din perspectiva ei despre întâmplările prin care trece, o parte conţine mailuri între ea şi autorul cărţii (chiar Andrei Ruse), o parte sunt coşmarurile, o parte este întâlnirea faţă în faţă cu autorul şi o parte sunt ideile lui în legătură cu timpul, viaţă şi moartea. Iar aceste părţi se intercalează, se completează.

SONI conţine şi multe referinţe reale la lucrurile prin care a trecut Andrei Ruse pentru a definitiva. Cum a vorbit la editură ca să apăra, cum a creat blogul, cum a scris, cu cine a vorbit în acest timp, pe unde a fost, despre ritmul de lucru, despre redactor şi altele care pot ajuta pe cineva care vrea să se apuce de scris, măcar insuflandu-i curaj. Toate aceste elemente de jurnal fac din roman un metaroman.

SONI are şi câteva scăpări, din puctul meu de vedere. Însă, fiind primul roman scris de el, cred că sunt nişte scăpări normale. Este vorba de construcţia personajelor. De două ori am avut impresia că s-a lăsat dus de valul imaginaţiei şi a uitat de caracterul lor. Le-a pus să facă lucruri care cred că nu le-ar fi făcut în realitate. Deşi, poate că atunci când este vorba de droguri, oamenii fac şi lucruri absurde care nu îi reprezintă.

SONI află că va muri şi începe să trăiască. Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet. Crede ca, dacă s-a născut în 1981 înseamnă că a fost cel puţin 1981 de ani moartă, aşa că a pierdut destul, netrăind decât 26 de ani, nu are de ce să se sperie că va muri. Două viziuni interesante şi mai sunt încă multe de descoperit în această carte.

SONI spune aşa “tot ce urmează ar putea fi monologul de început al unui film de succes. mă gândeam chiar la trainspotting. la fight club. mă gândeam la alegeri, la societatea noastră de consum care ne dă iluzia unui bine şi a unui rău. iluzia deciziei, iluzia unei senzaţii stupide de a fi viu.
alege pastila albastră sau pastila roşie. nu ştiu dacă fără matrix această expresie ar mai avea vreun sens, dar acelaşi lucru l-aş putea spune într-o mie de alte feluri. şi o s-o fac.
uneori am impresia că nu spunem nimic nou, ci că repetăm aceeaşi vrăjeală de câteva sute de ani. acelaşi lucru, pastila albastră sau pastila roşie.
alege să crezi în dumnezeu sau în diavol sau în nimic. până şi indiferenţa este o atitudine pe care ei abia aşteaptă s-o judece.
alege între pepsi şi coca cola.
între ţigări tari şi ţigări uşoare. filtru obişnuit sau filtru charcoal.
alege să ai un portofel sau să-ţi ţii banii în buzunar. cash sau card.” Şi exemplele de continua. Te poţi gândi şi tu la câteva.

SONI este o stare de spirit.

Scrisă de Gia Codrescu

Recomandari din categoria "Roman psihologic"

Recomandari din categoria "Saga/Bildungsroman"

Noi aparitii la

---