bookblog.ro

Speranțele se vând mai bine în comerțul cu sinucideri

Scris de • 13 April 2011 • in categoria

Titlu: Magazinul de sinucideri
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 114
ISBN: 978-973-724-318-8

În realitatea post-apocaliptică, Magazinul de sinucideri oferă o ultimă licărire de speranță omenirii, ba chiar, uneori, și un zâmbet.

În Cartierul Religiilor Uitate, într-o lume ultra-tehnologizată, dar bântuită de catastrofe naturale (pe care umanitatea și le-a atras asuprăi), singura speranță de a obține fericirea este să intri într-un magazin mic, unde nici o rază vreodată n-a zâmbit, Magazinul de Sinucideri al sumbrei familii Tuvache. O replică oarecum parodică a familiei Adams, familia Tuvache se încăpățânează să ducă o viață cât mai autentic tristă, încărcată în metode de a te simți groaznic, pentru a spori eficiența afacerii – mama și tatăl prepară toată ziua otrăvuri, împletesc frânghii de spânzurătoare și inventează kituri care mai de care mai abile de sinucidere, băiatul cel mare suferă constant de migrene și inaniție, iar fata se afundă în depresii cât mai adânci și mai producătoare de daune spirituale.

Însă totul e dat peste cap odată cu apariția unui nou copil, Alan, care se încăpățânează să fie mereu zâmbitor, candid și optimist, văzând fără excepție numai partea plină a paharului și distrugând tot mai tare, spre disperarea părinților, afacerea pesimistă a sinuciderilor. Deși e obligat să se uite la știrile despre războaie și dezastre, să mănânce numai carne de animale sinucigașe sau care au murit într-un mod brutal, ba chiar e forțat să ajute la magazin, Alan reușește să întoarcă totul în favoarea sa. Și pentru că nimic nu este ceea ce pare, familia sa începe să își descopere o nouă latură, spre frustrarea și totodată binele acesteia.

O scriitură conturată cu ironie fină și subtilități filosofice, care atinge tema atât de monetizată a unui viitor sumbru și lipsit de speranță, într-un mod cu totul inedit, dincolo de clișee, uzând de un fantastic aproape realist (mergând mai degrabă către un realism magic) pentru a creiona o situație ieșită din comunul universului cărții. Jean Teule reușește să te țină prins până la ultimul paragraf, unde nu face decât să întregească impresia generală create, prin turnura pe care o ia acțiunea, o turnură ce poate fi intuită într-o oarecare măsură, dar pe care refuzi să o conștientizezi până la fraza finală a romanului.

Este o poveste plină de farmec, chiar dacă pe alocuri morbid, care trebuie citită în cheie cioraniană, pentru că și pe culmile disperării există o fărâmă de speranță și un ”poate dacă”.

Strada Fictiunii Cartea face parte din noua colecţie a Editurii Allfa: Strada Ficţiunii. Titluri din aceeaşi colecţie:
Orasele invizibile, de Italo Calvino
Ma sinucid alta data, de Kerstin Gier
Dezghetul, de A.D. Miller
Sus, in aer, de Walter Kirn
Menajeria lui Jamrach, de Carole Birch
Cabalistul din Praga, de Marek Halter
Magazinul de sinucideri, de Jean Teulé
Fetele din Shanghai, de Lisa See

  • Plusuri

    personajele atât de bine conturate, cu dramele și romanțele lor și descrierile tragicomice ale elementelor din magazine; sfârșitul care demitizează clișeele

  • Recomandari

    celor care vor să fie puși pe gânduri într-o manieră originală și în cuvinte simple, dar profunde

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Marilena spune:

    Alice, ai schitat foarte bine Magazinul de sinucideri, dar nu am inteles recomandarea ta. As spune sa lasam alte carti sa ne puna pe ganduri in cuvinte profunde. Eu am zambit, am chicotit sau am ras in hohote, asa ca recomand cartea celor care vor sa se amuze pur si simplu!

    raspunde

  2. Alice spune:

    Multumesc :) Ideea de la care am pornit eu este ca o carte ce pare simpla, poate sa iti ridice niste semne de intrebare foarte profunde. Nu zic ca nu are umor, e amuzanta, dar dincolo de amuzament, ramane si un gust semi-amarui, cat se te faca sa te mai gandesti. Nu in sensul in care o fac alte carti, cele complet “serioase”, ce-i drept, ci mai degraba cat de “Daca vom ajunge vreodata asa, cum ar fi?”.

    raspunde

  3. Pingback: Cuvântul şi Golemul, Cabala şi Umanitatea | bookblog.ro

  4. Pingback: Ce poți face cu o sinucidere | bookblog.ro

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Poliția Memoriei

Copyright ©2011 Bookblog.ro