Autor: Gene Wolfe
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Îmi place Gene Wolfe. Îmi place la fel cum alergătorilor de maraton le place să leşine de epuizare. Ştiu că vorbim de un scriitor de SF aici, şi multă lume nu consideră SF-ul un gen de literatură demn de luat în considerare. Dar, spre fericirea tutuor, SF-ul excepţional îşi transcende genul şi intră în lumea literaturii bune, iar Gene Wolfe este unul dintre cei care scriu acest fel de literatură fantastică. Deşi cred că a venit vremea ca SF-ul excepţional să reabiliteze genul, mă bucur că am răbdarea să-l citesc pe Gene Wolfe, la fel cum mă bucur că Roger Bannister a avut curajul şi tăria să alerge o milă în mai puţin de patru minute. Pentru că fără oameni ca Wolfe sau Bannister am bate pasul pe loc.

Lăsând analogiile, experienţele mele din trecut cu cărţile lui Gene Wolfe se rezumă la The Book of the New Sun (sunt mai multe cărţi, nu vă lăsaţi păcăliţi), la care nu am făcut recenzie pentru că nu aş şti de unde să încep. Mai ştiu că mi-a luat vreo trei luni, cu întreruperi, să citesc acele opt sute de pagini. Citeam seara, şi când mă trezeam dimineaţa nu mai ştiam ce citisem şi ce visasem. E o poveste adevărată. Asta se întâmplă datorită stilului elaborat al lui Wolfe, care foloseşte adesea diverse şiretlicuri pentru a-şi spune poveştile. De la naratori care dau intenţionat informaţii eronate la lipsa oricăror explicaţii clare despre lumile pe care se petrece acţiunea, sau chiar la cuvinte inventate de autor (sau importate din engleza veche), cărţile lui Gene Wolfe sunt un fel de puzzle-uri care au dus oamenii pe culmile nebuniei şi înapoi.

Spre fericirea publicului cititor, The Fifth Head of Cerberus este una dintre cărţile mai accesibile ale autorului american, numărându-se printre primele sale opere. Cartea este, de fapt, o colecţie de trei nuvele, situate pe planetele gemene Saint Anne şi Saint Croix. Ambele planete au fost colonizate, dar aparent pe Saint Anne exista o rasă indigenă, capabilă să-şi schimbe forma, care ar fi putut să-i omoare pe colonişti şi să le fure identitatea. Desigur, totul este o mare analogie la postcolonialism, dar apar şi discuţii referitoare la evoluţionism, libertatea individului şi rolul său în societate, abilităţi genetice versus abilităţi dobândite, etc. E un gen de SF incredibil de "cult", fiecare element nou ascunzând o metaforă, care la rândul ei deschide noi metode de interpretare a poveştii.

The Fifth Head of Cerberus este şi titlul primei nuvele din carte, titlu dobândit datorită unei statuete din curtea personajului principal. Nuvela povesteşte la persoana I, cu o nostalgie izbitoare, viaţa unui băiat din Saint Croix, crescut alături de fratele său şi educat de un robot, într-un bordel condus de tatăl şi mătuşa sa. Sigur, sună un pic simplu când rezumăm lucrurile, dar nu aş putea să discut mai în profunzime fără să stric întreaga poveste. Această primă nuvelă este de departe cea mai accesibilă, şi este povestită într-un stil chiar lejer faţă de ce urmează.

"A story," by John. V. Marsch este nuvela următoare, şi povesteşte o legendă a populaţiei indigene de pe Saint Anne. Nu are mare legătură cu prima nuvelă, dar se va dovedi vitală în relaţia cu cea de-a treia. Povestită la persoana a treia, nuvela îl are în centru pe Sandwalker, care se desparte de tribul său pentru a vorbi cu fantoma unui preot, care "trăieşte" într-o peşteră. Doar că la întoarcere descoperă că tribul său a fost capturat de alt trib, care locuieşte în mlaştini. Este, de fapt, un mit al genezei, şi dă detalii importante despre misterioasa populaţie indigenă, şi felul în care au ajuns primii colonişti umani pe Saint Croix. Stilul este destul de greu de digerat, descrie prea mult pe alocuri, discuţiile personajelor sunt adesea lipsite de sens pentru că cititorul nu are unele cunoştinţe elementare despre cultura lor. Desigur, în final totul va căpăta sens, şi acele frânturi de dialog neînţelese se vor dovedi doar mici linii dintr-o capodoperă pictată pe tavanul unei catedrale.

În ultima nuvelă, V.R.T., primele două nuvele se unesc pentru a spune povestea completă a doctorului Marsch, un antropolog venit de pe Pământ pentru a cerceta cultura indigenă de pe Saint Anne. Nuvela este povestită sub forma unei investigaţii ale unui ofiţer al armatei care citeşte jurnalele doctorului. Întâmplările nu sunt povestite în ordinea lor cronologică, dar măcar sunt spuse din prisma cuiva venit de pe Pământ, străin acelei culturi. Astfel multe lucruri ajung să se clarifice, şi fresca celor două planete este completă.

The Fifth Head of Cerberus este o carte care, ca toate operele lui Gene Wolfe, necesită o atenţie sporită din partea cititorului, şi poate chiar o recitire. Pot s-o numesc şi o carte "puzzle", deoarece pe măsură ce acţiunea se derulează trebuie să iei diverse bucăţele şi să le lipeşti acolo unde e nevoie. Nu este în nici un caz o lectură uşoară, şi se poate dovedi un pic dezamăgitoare pentru cei care se aşteptau la un final grandios. Lucrul remarcabil este că pe parcursul cărţii autorul aduce în discuţie, sub forma diverselor analogii sau metafore, teme importante ca evoluţionismul sau postcolonialismul, şi le tratează cu o minte ştiinţifică, încât la final simţi că ai rămas cu o lecţie de istorie, sau antropologie, predată minunat (am avut nişte cursuri de antropologie la facultate, şi aş fi vrut să fie la fel de interesante ca nuvelele lui Wolfe). Nu cred că putem cere mai mult de atât de la SF, sau de la literatură în general.

O sa adaug şi un mic link către un articol scris de Neil Gaiman, despre cum ar trebui citită opera lui Gene Wolfe. Primele trei puncte sunt de baza: http://www.sfsite.com/fsf/2007/gwng0704.htm

O recenzie de: Cristi Mitran