Autor: Roger Zelazny
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Am vorbit săptămâna trecută despre Nine Princes in Amber, romanul cu care Zelazny începe primul ciclu din capodopera sa, The Chronicles of Amber. În recenzia anterioară indicam influenţele pe care Shakespeare sau Tolkien le-au avut asupra operei lui Zelazny, făcând o mică schiţă a felului în care New Wave-ul a reinventat genul Fantasy, iar acum mă văd obligat să continui pe acelaşi drum, deoarece nu vreau să dezvălui prea multe despre acţiunea efectivă a romanului. Zelazny e unul dintre scriitorii care trebuie citiţi, nu povestiţi, pentru că nimeni nu vă poate arăta magia din Amber mai bine decât însuşi autorul.

Cred că The Guns of Avalon poate fi citit şi ca roman independent, fără să fi trecut prin Nine Princes in Amber. Asta deoarece Zelazny a avut grijă să facă o recapitulare a poveştii de până atunci şi să reintroducă unele dintre conceptele vitale pe care funcţionează regatul Amber. Dacă nu aţi fost atenţi până acum, Amber e singura lume adevărată, tot restul tărâmurilor fiind doar umbre ale ei. Familia regală din Amber are abilitatea de a umbla prin aceste umbre şi de a le manipula după bunul plac.

The Guns of Avalon începe cu Corwin refugiindu-se într-una din aceste umbre şi plănuind să strângă o armată împotriva fratelui său, Eric, care uzurpase tronul. În prima recenzie spuneam că limitările fizice din Amber, sau din umbrele înconjurătoare, sunt impuse arbitrar atâta vreme cât servesc intrigii. Praful de puşcă nu se aprinde în Amber, dar funcţionează foarte bine în restul lumilor. Corwin însă descoperise un praf foarte special în Avalon, o lume pe care o condusese el însuşi, înainte de acţiunea din primul roman. Bijutierii din Avalon foloseau praful roz pentru şlefuirea diamantelor, dar Corwin aflase că îl putea folosi foarte bine şi pe post de praf de puşcă în Amber, unde praful obişnuit nu se aprindea.

Călătorind spre Avalon pentru a obţine acest praf, Corwin ajunge în Lorraine, o versiune mai deformată a Avalonului, unde îl întâlneşte pe Lance, un cavaler rănit la marginea drumului, o "umbră" a unui cavaler pe care el îl cunoscuse în Avalon. Povestea ia nişte întorsături mai ciudate de aici încolo, dar putem observa foarte clar aluzia autorului. Dacă Avalonul ar putea influenţa lumile din jurul său, remodelându-le într-o anumită măsură după propria imagine, atunci e foarte posibil (şi chiar adevărat) ca Avalonul lui Corwin să fie sursa legendelor Arthuriene de pe Pământ.

Desigur, Zelazny s-a inspirit din legendele Arthuriene când a scris The Guns of Avalon, dar depinde de unde priveşti lucrurile. Miturile au fost mereu reincorporate şi reinterpretate în poveşti, poveşti care au fost repovestite în alte poveşti şi aşa mai departe. Dar de unde a pornit totul? Cine sau ce a inspirat acea poveste primordială, după amintirea cui s-a păstrat primul nostru mit? Zelazny oferă o teorie interesantă despre această geneză. Legendele Arthuriene de pe Pământ au fost inspirate de evenimentele adevărate din Avalon, cu Corwin jucând rolul lui Merlin şi generând evenimente care să modifice iremediabil umbrele din jur. Avalon, la rândul său, a fost creat în imaginea regatului Amber, de un Corwin căruia îi era dor de casă. Dar cine a creat Amber şi de ce?

E o întrebare bună, la care o să aflăm răspunsul de abia în romanul viitor. The Guns of Avalon ne mai prezintă un concept interesant: The Pattern. Acest Pattern este un fel de "hartă" a întregii lumi, scrijelită în pământul de sub castelul din Amber. Parcurgând acest traseu, un membru al casei regale obţine puterea de a modifica umbrele după bunul său plac. Mai mult, odată ajuns în centrul acestei hărţi, Corwin, sau oricare din fraţii săi, se poate teleporta oriunde în Amber sau în lumile din jur. Pattern-ul este şi sursa puterii cărţilor de tarot prin care comunică membrii familiei regale. Dar cine a făcut acest Pattern? E doar o unealtă, său este o fundaţie pentru întreaga lume? Ce se întâmplă dacă cineva îl distruge? Desigur, răspunsurile se află în romanele următoare.

The Guns of Avalon este la fel de bun ca Nine Princes in Amber, deşi autorul nu are planuri la fel de mari, ci doar încearcă să consolideze lumea pe care a creat-o. Aflăm mai multe despre Corwin şi familia sa, mai descâlcim câte ceva despre Amber şi Pattern, întâlnim oameni interesanţi din culturi exotice şi îi ucidem.

Cam atât despre al doilea roman al Cronicilor. Mai menţionez că nu consider acest articol drept o privire în adâncime asupra universului Amber şi nici o recenzie în adevăratul sens al cuvântului, din moment ce nu am zis mare lucru despre roman în sine. Dacă nu v-am făcut să-l citiţi pe Zelazny în prima mea recenzie, cu siguranţă nu v-am făcut să-l citiţi acum, iar următoarele trei recenzii o să fie şi mai ciudate. Am încercat să evit orice spoilere până acum, dar e foarte greu să explicit fuziunea nucleară şi să nu spui ce se întâmplă în final cu atomii. Aşa că de data viitoare intrăm în serios în detalii.

Faceţi bine şi puneţi mâna pe cărţi. Nu ştiţi ce pierdeţi!
Ediţia Fantasy Masterworks e foarte bună şi, dacă vreţi să citiţi în română, Tritonic le-a publicat şi la noi.

Scrisă de Cristi Mitran