Autor: Sylvie Germain
Rating:

Anul trecut am fost de doua ori la targul de carte de la Romexpo. In prima zi am fost doar pentru a cumpara cateva carti, iar a doua zi am revenit pentru a asista la vreo doua lansari. Neavand vreo legatura cu ceea ce ma interesa personal, am trecut pe langa un stand unde se lansa ceva (recunosc ca nu m-a interesat numele editurii si nici despre ce era vorba). Ce mi-a atras atentia acolo a fost un individ care se straduia din rasputeri sa desfiinteze literatura franceza, pe motiv ca este plictisitoare si plina numai de vorba lunga. Nu stiu ce incerca sa se vanda acolo, insa e cert ca acela nu a citit scriitori francezi precum Sylvie Germain.

Cartea noptilor este romanul sau de debut, iar ca forma si stil, singura lucrare cu care eu o pot compara este Un veac de singuratate. In mod evident, romanul lui Marquez se afla intr-o categorie proprie, de la stilul si planurile abordate pana la relatiile intre forma si fond (pentru o scurta aprofundare puteti vedea recenzia aici). Cartea noptilor incearca sa se apropie de lucrarea lui Marquez pe cateva fronuri, iar pe unele dintre ele reuseste chiar foarte bine.

Ca si romanul mult mai cunoscut mentionat mai devreme, Cartea noptilor este la prima vedere un roman-cronica de familie. Acesta cuprinde scene din istoria Frantei, acoperind peste un secol si trecand prin trei mari razboaie la care a participat natiunea franceza. Chiar daca nu este recreata in detaliu, realitatea istorica este mereu prezenta, iar umbra asternuta de razboi este un simbol al repetabilitatii istoriei, fie ca este vorba de un intreg popor, fie la nivelul unei familii.

Cartea urmareste destinul familiei Peniel, situata la limita a doua blesteme: unul divin si unul al istoriei. Daca membrii initiali ai familiei sunt oameni "de apa dulce", locuind pe vasul numit "In voia Domnului", prima tragedie a istoriei duce la ruperea legaturii fata de traditia familiala, atunci cand Victor-Flandrin Peniel lasa totul in urma pentru o alta viata.

Acest lucru, cat si, mai ales, lipsa de credinta pentru divinitate a celor din familia Peniel, atrag dupa sine blestemul pe care il vor purta toti membrii sai, acela de a fi respinsi de pamantul pe care ei vor sa si-l insuseasca drept casa.

Sylvie Germain reuseste sa faca o treaba extrem de buna cu stilul, motiv pentru care am vrut sa o compar cu Marquez. Realismul magic, in unele situatii dus la extrem - catre fantastic, este bine realizat si reuseste sa lege destinul repetitiv al familiei prin simboluri si situatii.

Din nefericire am ales sa notez cartea cu patru stele, pe motiv ca scriitoarea franceza nu reuseste sa termine romanul la fel de bine asa cum l-a creionat pe parcurs. Dar sa nu uitam ca este prima sa lucrare publicata, si nu este in nici un caz plictisitoare.

O recenzie de: Alin Gogan