Colectionarul

May 29th, 2007 | Alin Gogan, Lit. contemporana |

Autor: John Fowles
Rating:

Ma aflu inca o data in fata unei carti despre care a scris in prealabil Ana Maria si voi incerca, asa cum am mai facut de cateva ori, sa aduc unele lucruri in plus fata de ideile prezentate in recenzia ei.

In primul rand, firul narativ se aseamana mai degraba unei nuvele decat unui roman, fiind unul simplu si direct: Frederick o rapeste pe Miranda, o tanara de care este indragostit, in incercarea de a-i arata acesteia sentimentele sale (intr-un mod cel putin bizar, la prima vedere). Lectura este destul de usoara, destul de captivanta la un moment dat, cu toate ca are si minusurile sale.

Cartea reia, pe rand, perspectivele celor doua personaje asupra aceluiasi flux, ambele scrise sub forma de jurnal, insa foarte diferite unul de celalalt. In acest fel, autorul permite o perspectiva deschisa pentru cititor, care are posibilitatea de a judeca liber situatiile create.

In ceea ce priveste pe cei doi protagonisti, in primul rand este evident faptul ca Fred este un personaj inadaptabil social in cel mai serios mod cu putinta (spre deosebire de analizele pentru bacalaureat de genul Stefan Gheorghidiu este tipul intelectualului lucid, inadaptat social, traieste drama incertitudinii etc). Faptul ca acesta castiga o suma mare la loto ar trebui sa ii risipeasca intr-o oarecare masura frustrarile sociale, in schimb el vede acest lucru doar ca pe o posibilitate de a o aduce pe Mianda in lumea sa.

De cealalta parte, Miranda este in multe privinte un personaj mult mai psihologic, prin modul in care reuseste sa analizeze trairile interioare ale lui Fred, in situatia in care se afla sechestrata de acesta. Analiza reflexiva pe care Miranda o realizeaza in jurnalul sau, raportand aspiratiile proprii, ceea ce isi doreste de la viata si relatia pe care o avea cu G.P., un pictor mult mai in varsta, o pun in topul celor mai bine reliefate personaje feminine (din punct de vedere psihologic) din cartile pe care le-am citit pana la data scrierii acestei recenzii.

Fowles reuseste in mod exemplar sa capteze vocea interioara a personajului feminin, lucru pe care, paradoxal poate, nu l-a reusit atat de bine cu cel masculin. Fred nu reuseste sa se cunoasca pe sine nici in situatia in care este pus sa se confrunte cu propriile dorinte.

Finalul este oarecum de asteptat, Fred demonstrand faptul ca este ceea ce si-a ales in mod inconstient prin pasiunea pentru fluturi, si anume un colectionar.

Dintr-un anumit punct de vedere, subiectul ar putea fi vazut ca o alegorie, din perspectiva psihanalizei unei posibile relatii irealizabile, intre indragostitul incurabil (dus aici pana la extrem) si barbatul mult mai in varsta, aparent dezinteresat, care nu poate sa-si arate dragostea pentru simplul motiv ca ea nu exista.

O concluzie?
“(“) O calitate pe care femeile o au arareori. Ma refer la faptul ca majoritatea femeilor vor sa se priceapa bine la ceva, au acest gen de fixatie si prin asta inteleg indemanare, perspicacitate, bun gust si mai stiu eu ce. Nu pot sa inteleaga niciodata ca daca cineva are dorinta de a merge pana la limitele extreme ale propriei sale persoane, atunci forma efectiva pe care o capata arta sa isi pierde importanta. (“) E ca si vocea. Te obisnuiesti cu vocea ta si o folosesti pentru ca nu ai alta. Ce conteaza cu adevarat e ce spui.”

O recenzie de: Alin Gogan

Recomandari din categoria "Lit. contemporana"

Noi aparitii la

---