bookblog.ro

Clubul patrioţilor

Scris de • 16 July 2008 • in categoria

0Autor: Christopher Reich
Rating: 3 stele - Christopher Reich - Clubul patrioţilor rating - recenzii carti
Editura: Humanitas Fiction

(ediţia în limba engleză)

Christopher Reich - Clubul patrioţilor - recenzie cartiThomas Bolden, eroul desăvârşit al romanului de faţă, duce o viaţă perfectă: un loc de muncă pe Wall Street remunerat cu generozitate, preşedintele unei societăţi de reabilitare a adolescenţilor cu probleme şi o iubită frumoasă, inteligentă şi îndrăgostită de el. Ce şi-ar mai putea dori un bărbat de 30 de ani?
Pe scurt aceasta ar fi viaţa idilică pe care Reich o zugrăveşte cu rapiditate în primele pagini ale romanului, pentru ca mai apoi distrugerea ei să pară şi mai dureroasă şi absurdă. În 24 de ore Bolden îşi pierde locul de muncă şi iubita, este urmărit de nişte indivizi dubioşi care par să beneficieze de o ubicuitate aproape supranaturală, este acuzat de crimă şi urmărit de poliţie, i se înscenează acuzaţii false şi toate par să indice că cineva depune un efort uriaş să îl anihileze. Şi din acest motiv ajungem să citim întreg romanul cu sufletul la gură şi căutând, intuind, bănuind un răspuns: de ce un om nevinovat ajunge peste noapte un infractor periculos?

Pornind într-o cursă nebună pentru aflarea adevărului din spatele atacului brutal care i-a schimbat viaţa, Bolden ajunge să descopere iţele unei afaceri vechi de secole în care sunt implicaţi mari nume ale istoriei politice şi economice ale Statelor Unite ale Americii: Washingon, Hamilton sau Pendleton. Descoperă dosare ale unor afaceri pe sume ameţitoare dintre stat şi firme fantomă şi legături nebănuite între oamenii de afaceri şi nume răsunătoare din Casa Albă, culminând cu preşedintele SUA.

Aş îndrăzni chiar să mă aventurez într-o paralelă dintre Clubul Patrioţilor şi un foarte popular serial de televiziune - Prison Break. Thomas Bolden este un personaj foarte asemănător cu Michael Scofield: erou absolut, cu caracteristici pozitive până în vârful degetelor. Altruişti, cinstiţi, sensibili, inteligenţi, par să nu aibă nicio caracteristică negativă. Carierele de succes le sunt întrerupte brusc de o întâmplare absurdă care îi aruncă într-o aventură unde par să lupte cu morile de vânt: organizaţii secrete guvernamentale - cu ramificaţii înalte - nu economisesc nici un efort pentru a-i elimina din joc.

Din păcate pe mine nu mă cucereşte un personaj construit într-un mod unilateral, doar din caracteristici pozitive. De fapt, acesta este unul dintre minusurile cărţii: toate personajele se încadrează în două categorii delimitate cu uşurinţă. Personajele pozitive sunt aproape angelice, pe când personajele negative sunt de o răutate care îi dezumanizează şi îi transformă doar în nişte maşinării de numărat bani şi ucis oameni nevinovaţi.

Tot în sfera personajelor ar mai putea fi semnalat un alt punct slab al romanului - există un număr covârşitor de personaje secundare care intră şi ies din scenă fără un rost. Abundenţa lor nu numai că îngreunează lectura (nu o dată am avut pornirea de a-mi nota personajele pentru a putea urmări povestea), dar împiedică şi dezvoltarea personajelor centrale.

Cu toate acestea, Christopher Reich construieşte un thriller care te subjugă în totalitate. Construcţia romanului este atent realizată, fiecare detaliu şi indiciu îşi are locul şi timpul său, iar tema din spatele romanului este una atât de captivantă încât îi cucereşte chiar şi pe cei care nu sunt adepţii teoriei conspiraţiei.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ameer spune:

    Mi se pare mie, sau e ceva pe linia Enemy of the State? :D

    raspunde

  2. mvs spune:

    Dă puţin şi a National Treasure…

    raspunde

  3. Cristi Mitran spune:

    Wow, doua romane politiste in aceeasi zi :D

    Nu ma atrage deloc cartea asta, deoarece e foarte greu sa reprezinti credibil o conspiratie globala. Ideea ca un om nevinovat poate deveni un inamic al statului este foarte in ton cu vremurile in care traim si cu noile legislatii mondiale care pornesc de la premisa ca daca esti nevinovat nu ai de ce sa te temi. Dar este o idee foarte des exploatata (prost) si a devenit deja un cliseu.

    raspunde

  4. Ama spune:

    @ameer si mvs – aveti amandoi dreptate :) si eu m-am gandit si la titlurile astea dar imi era teama sa nu sugrum recenzia cu numeroase paralele cu filme asemanatoare.

    @cristi – da, wow am zis si eu! care erau sansele?! :)) avem 16 romane politiste si doua apar in aceasi zi :)
    sa stii ca la finalul cartii deja eram socata de fazele cusute cu ata alba, astfel incat in momentul concluziilor te topeai de ras de absurditatea lor.
    dar macar afli ca omul ala nu era chiar asa de nevinovat :)

    raspunde

  5. gabimirea spune:

    Eu ma gandeam la prima fraza – aceea cu viata perfecta.
    Ia sa vedem cat de perfecta este – nimeni nu e platit gras pe Wall Street fara sa stie ca se va lupta cu mari rechini. Aici riscul castigurilor fabuloase dar si al pierderilor catastrofale este imi pare foarte ridicat.
    Apoi “preşedintele unei societăţi de reabilitare a adolescenţilor cu probleme” – unde o fi perfectiune aici, n-am habar. Pai cand ti-o veni un drogat plini de draci si care sfideaza toata lumea ca asa isi manifesta el libertatea, nu stiu ce hormon o secreta fericirea totala?
    In fine, povestea cu gagica poate sa fie inainte sau dupa. Depinde de performante si de chef.
    Dar asa obisnuiesc americanii astia cand vor sa aduca pe scena personajele capcaun. Sa-l arate inainte pe protagonist multumit intre cerealele si pozitivitatile sale.

    raspunde

  6. Ama spune:

    @gabi -eu am zis perfecta (intrebarea mea Ce şi-ar mai putea dori un bărbat de 30 de ani? este ironic-malitioasa) din punctul de vedere al autorului. El se straduieste asa de mult sa-mi spuna ca personajul are o viata perfecta incat – ce sa fac si eu? – am zis ca omul ala are o viata perfecta.
    Ca eu (si altii, evident) nu considera asta este o alta poveste.

    In plus, sunt sigura ca pentru multa lume o cariera in firme de genul asta (sa le numim generic multinationale), la care sa se mai adauge si timpul necesar dedicat unei relatii fericte, reprezinta o versiune de viata ideala :)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro