Esti aici: bookblog.ro » Ana-Maria Petritan, Lit. contemporana » Conjuratia imbecililor

Conjuratia imbecililor

Autor: John Kennedy Toole
Rating:

Conjuraţia imbecililor m-a găsit complet nepregătită. Niciodată nu aş fi crezut că voi descoperi o asemenea capodoperă umoristică sau un asemenea personaj.

Povestea din spatele cărţii este însă una tristă. Autorul s-a sinucis în 1969, înainte să-şi vadă cartea publicată. Mama sa i-a găsit manuscrisul şi a dus o aprigă luptă cu editorii pentru ca aceştia să-l citească. Jenaţi de doliul ei, până la urmă s-au îndurat să înceapă lectura cărţii scrise de Toole. Şi nu le-a venit să creadă ce au descoperit…

Conjuraţia imbecililor este o carte foarte greu de catalogat, care străluceşte datorită personajelor sale, situaţiilor absurde şi lui Ignatius J. Reilly.

Ignatius este un tânăr masiv, absolvent de studii înalte, excentric şi idealist. Deşi inteligenţa şi educaţia sa i-ar putea asigura o carieră de succes, Ignatius trăieşte în izolare alături de mama sa. Îşi petrece zilele umplând foi întregi despre Evul Mediu şi decăderea omenirii (sperând, cu multă răbdare, să scrie o mare lucrare, că doar nici “Roma nu a fost construită într-o zi”) sau vizionând filme pentru a critica spiritul decadent al societăţii contemporane.

Rebel vestimentar, Ignatius devine uşor de identificat pe străzile New Orleans-ului anilor ’60 în costumul grotesc ce ajunge să-l caracterizeze, iar căciula verde de vânătoare este astfel transformată într-un adevărat laitmotiv al romanului.

Aparent un spirit independent şi nerecunoscător, Iganatius este înspăimântat de singurătate şi de aceea are o constantă nevoie de grija maternă. Paranoic şi ipohondru, el îşi trăieşte viaţa lipsit de griji şi de frământări cotidiene. Concentrat doar asupra sa, asupra trupului său – valva fiind principala sa ingrijorare – Ignatius pare a avea rezerve infinite de egoism şi nepăsare.

Printr-o serie de accidente comice, Ignatius este scos forţat din bârlogul său şi aruncat brutal în câmpul muncii. Aici caracterul său îşi găşeste un spaţiu de manifestare şi mai larg, iar interacţiunea cu personajele secundare ale cărţii conferă romanului umorul său nebun. Funcţionar la o fabrică de pantaloni sau vânzător ambulant de hotdog, deghizat într-un costum de pirat, sunt locurile de muncă pe care reuşeşte Ignatius să le accepte. Dar peste tot pe unde trece, precum furtuna devastatoare, lasă în urmă numai dezastru şi haos.

Total nepăsător de lumea înconjurătoare, Ignatius îşi continuă impasibil bogata sa existenţă interioară.

Personajele secundare ale cărţii sunt structurate fără de cusur, vibrante şi comice. De la mama ce iubeşte cel mai mult băutura şi bowlingul, la poliţistul pedepsit să aresteze persoanele suspecte (o satiră necruţătoare a “vânătorii de vrăjitoare”, a fobiei de comuniştii înfiltraţi în societatea americană), la dansatoarea exotică ce îşi antrenează papagalul să o dezbrace, la femeia bogată şi plictisită, cu impresii de psiholog, ce chinuie o sărmană bătrânică senilă. Acestei pleiade i se adaugă un alt personaj extrem de important, tânăra Myrna, prietena din facultate a lui Ignatius, care consideră că sexul rezolvă orice problema, chiar şi pe aceea a minorităţilor. Romanul este punctat de corespondenţa dintre cei doi, iar încercările Myrnei de a-l supune pe Igantius unei analize psihologice freudiene sunt momente de deosebită ironie.

Carte-cult, Conjuraţia imbecililor i-a adus lui Toole un Pulitzer postum (1981). Este un roman pe care îl recomand oricui vrea să citească o carte inteligentă, ironică şi cu implicaţii foarte adânci. Pentru că, dincolo de umorul poveştii lui Ignatius, acest roman este o istorie tulburătoare a înstrăinării omului în societate.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor