bookblog.ro

---

Biblia lui Doré

Scris de • 17 June 2008 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Torgny Lindgren
Rating: Torgny Lindgren - Biblia lui Doré rating - recenzii carti

Torgny Lindgren - Biblia lui Doré - recenzie cartiBiblia lui Doré ar putea fi o definiţie bună pentru nefericire, acea nefericire fără obiect, fără motiv real, o deznădejde lucidă, abstractă, independentă. De aceea personajele ei au o biografie interioară, compusă din întîmplările mărunte, aproape insesizabile, cum ar fi mirosul condimentat al mîncării gătite, o scrisoare tandră care există numai în imaginaţia destinatarului, litere monstruoase, flogistonul, Biblia în imagini.

Biblia ilustrată este cea a lui Gustave Doré, un artist popular, care înseamnă, pentru personajul narator, imaginea completă şi adevărată a lumii, tot ce trebuie să ştie ca să poată trăi. A face o copie după această carte este scopul vieţii sale, pe care îl explică şi cu încăpăţînare şi cu resemnare. Într-un fel povestitorul este sclavul obiectului despre care povesteşte, tot aşa cum în Caltaboşul, cel care scrie devine instrument pentru scriere. În loc de a fi un vis îndepărtat, din drumul spre care să îşi permită să se abată, opera vieţii acestui povestitor îl coordonează tiranic, îi foloseşte delicateţea şi inocenţa.

Ca şi alte personaje ale lui Lindgren, ca oamenii lui din Ví¤sterbotten, povestitorul se ataşează atît de mult de scopul său, o carte despre Biblia lui Doré, încît devine complet imun la alte lucruri. Cred totuşi că Lindgren nu a scris o parabolă despre perseverenţă şi tenacitate, cît una despre dependenţă. Biblia lui Doré arată cum se supun oamenii unui obiect pe care îl văd ca fiind absolut, cum îşi refuză orice drum spre cunoaştere şi trăire, în afară de cel ales.

Mai este o limită impusă povestitorului, dislexia, faptul că e incapabil să înveţe alfabetul: "cum semnele negre fîlfîiau în aer în jurul nostru şi cum uneori păreau să stea în loc, dar atunci se roteau aşa de iute în jurul propriei axe, că deveneau aproape invizibile şi eram obligat să le dau la o parte cu mîna din faţa mea, ca să nu-mi intre în ochi." A nu putea scrie şi citi duce, pe de o parte, la o etichetare din partea celorlalţi, povestitorul stă o vreme "la needucabili", iar pe de altă parte se transformă în motiv de mîndrie. A nu fi dependent de litere, a nu ţine cont de o serie de semne, a ridica din umeri nepăsător la mii de cărţi scrise - asta e libertatea lui, care atinge apogeul într-o scenă finală asemănătoare orgiei eliberatoare din Parfumul.

Între constrîngerea impusă de opera vieţii sale şi independenţa de scris se petrece şi drama familială, asumată de povestitor cu o seninătate revoltătoare, dacă nu ar fi tragică: tatăl care avea alte speranţe, deloc încîntat de viaţa eterică a fiului, fiul care pune adevărurile în generale să înlocuiască realitatea. Ironic, afirmaţiile sale pline de certitudine raţională, limpezi şi sigure, se întorc împotriva lui : Minciuna creşte, se întinde şi se umflă pînă devine minciună de o viaţă., spune el, fără a părea că ştie că se referă la propria viaţă.

În fine, cartea despre Biblia lui Doré nu se limitează la un refuz al literaturii scrise, relaţia povestitorului cu scrisul este una ambivalentă, marcată atît de copilăria condusă de bunicul său, profesor de literatură, cît şi de fascinaţia interzisului. Da, o imagine, o linie, două, într-un desen pot spune mai mult decît toate literele din lume, însă nimănui nu îi este suficient acest mai mult.

Poate că asta ne învaţă Biblia lui Doré, că nu e de ajuns să trăim pentru un singur lucru. În plus, povestea de la suprafaţă este atît de fermecătoare, naivitatea personajelor atît de convingător transcrisă, încît mă întreb dacă Lindgren nu subminează, de fapt, ceea ce vrea să evidenţieze. Astfel devine şi el un instrument al propriului scris.

Scrisă de Mihaela Butnaru





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Lidia spune:

    Imi place recenzia. Dar de ce nu am putea trai pentru un singur lucru? Avand mai multe scopuri in viata, s-ar putea sa-l uitam pe cel esential….

    raspunde

  2. Probabil pentru că nu putem şti din prima ce este esenţial şi ce nu este, învăţăm, ne răzgindim. A avea un lucru şi numai unul în faţa ochilor, a-ţi da viaţa pentru asta este nobil, da, dar pentru mine reducţionist. Prea puţin…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro