bookblog.ro

---

Casa spiritelor

Scris de • 9 July 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Isabel Allende
Rating: Isabel Allende - Casa spiritelor rating - recenzii carti

(ediţia în limba engleză)

Isabel Allende - Casa spiritelor - recenzie cartiGreu de stabilit dacă o carte este bună fiindcă respectă cu măsură o schemă, o reţetă care şi-a dovedit succesul sau fiindcă vorbeşte despre lucrurile omeneşti în cel mai precis şi detaliat mod. Construită luxuriant în jurul temelor mari, Casa spiritelor pare că se potriveşte ambelor posibilităţi: urmează reţeta realismului magic - aici probabil voi fi corectată, realismul magic nu e o reţetă, ci un fel anume de a percepe lumea - pînă la asemănări mai mult sau mai puţin evidente cu romanele lui Marquez; de asemenea, poveştile şi personajele care locuiesc în această casă a spiritelor sunt reperabile, construind un univers deopotrivă familiar şi straniu.

Romanul începe cu primele rînduri din jurnalul Clarei del Valle, a cărei viaţă este urmărită de-a lungul a două generaţii. Ea pare a fi, încă din copilărie, cînd prevede evenimente viitoare, mişcă obiecte şi se cufundă într-o muţenie încăpăţînată, sufletul casei del Valle. Din însemnările Clarei, o colecţie de lucruri importante în istoria familiei sau întîmplări banale, soţul ei Esteban şi nepoata Alba fac o reconstituire a îndelungatei şi complicatei istorii a familiei lor. Piesele semnificative ale acestui puzzle completat pe parcurs dau impresia unei istorii totale, care include contextul politic (revoluţia socialistă, conflictul dintre moşieri şi revoluţionari), o complicată reţea de relaţii de rudenie, o reţea de coincidenţe şi întîmplări stranii, biografii spirituale, o monografie a spaţiului latino-american.

Mi-ar fi greu să rezum poveştile din Casa spiritelor, iar acest lucru nu ar face decît să le minimizeze, să le reducă la tipare de genul "fata stăpînului se îndrăgosteşte de un servitor", "intelectualii aderă la ideologia comunistă", "bunica se ocupă de spiritism". Scoase din context, întîmplările îşi pierd din pasionalitate, din forţă; de aceea cartea îşi găseşte întreaga semnificaţie doar ca întreg. Remarcabil este stilul care menţine legătura între diferitele nivele ale textului: cel social-politic, cel erotic şi cel al faptelor stranii. Spectaculos şi pasional în cazul naratorului Esteban, care povesteşte momentele semnificative ale vieţii sale fără să le trimită într-un trecut ireparabil, stilul devine calm, introspectiv şi clar în caietele Clarei şi povestirea Albei. Posibil ca diferenţa stilistică să fie unul din semnele, cel mai uşor de observat, care distanţează femeile acestei cărţi de bărbaţi.

Există în mod evident un univers feminin, al spiritelor protectoare, al frumuseţii răpitoare sau stranietăţii care deţine un fel de cunoaştere inaccesibil altor simţuri, al intuiţiilor obscure şi previziunilor fără greş. De asemenea, romanul tratează problema socială a egalităţii dintre femei şi bărbaţi, pe de o parte serios, prin actele voluntare ale personajelor feminine, pe de altă parte ironic, prin sublinierea unei distanţe spirituale între cele două genuri.

În orice fel aţi vrea să citiţi Casa spiritelor, fie ca roman magic, al irealităţii confortabile, fie ca istorie neadevărată a societăţii în plină revoluţie, fie ca saga familiei Trueba, fie ca un lung şir de poveşti captivante, romanul se potriveşte unei diversităţi de interpretări. Se citeşte dintr-o suflare şi rămîne viu în memorie pentru mult timp.

O recenzie de: Mihaela Butnaru





Citeste cele 21 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ionuca spune:

    Ce ma bucur ca ti-a placut cartea! Sa citesti si Fiica norocului. Nu e chiar asa de complexa, dar mie parca mi-a placut un piiiic mai mult :)

    raspunde

  2. Jen spune:

    trebuie s-o citesc si eu… tot zic de vreo 2 ani si nimic.

    raspunde

  3. Mihaela spune:

    Deja am început să o recomand în toate părţile. Şi cred că-mi voi face cadou de[găsesc eu un motiv :P]seria de autor.

    raspunde

  4. Pingback: Geko’s Attic » Blog Archive » Humanitas - “Casa spiritelor”

  5. ochicaprui68 spune:

    Imi plac in egala masura povestile si istoria, Casa Spiritelor are de toate. Stilul este absolut incintator, cartea nu se poate lasa din mina. Foarte frumos si Portret in sepia, Eva Luna mi-a placut mai putin. Vreau neaparat sa citesc Tara mea inventata, memorii, femeia asta a avut o viata fabuloasa. Ma intreb citi putem lua viata de la capat la 40 de ani…

    raspunde

  6. Mihaela spune:

    Exact, nu e o carte de lăsat din mînă. Nici filmul nu a fost rău, de fapt, o surpriză plăcută.

    raspunde

  7. eliza spune:

    Portret in sepia

    raspunde

  8. Aytana spune:

    Abia acum am descoperit recenzia si imi permit sa ma declar incantata de aceasta carte pe care bine a numit-o Mihaela roman magic.
    Genul de carte care te prinde-n mreje si de care te indragostesti pe loc.Si parca te bucuri de tot ceea ce iti ofera lectura.

    raspunde

  9. kiki spune:

    Acum citesc “Casa spiritelor” de fapt mai am doar cateva pagini pt ca asa cum ati spus si voi este o carte pe care chiar nu o poti lasa din mana… nu mai spun cum se citeste pe la doua jumatate noaptea…
    Prima carte pe care am citit-o a fost “Paula” si regret ca am gasit-o atat de tarziu pe aceasta extraordinara scriitoare! Cartea am citit-o acum mai putin de doua luni si apoi mi-am luat tot ce-am mai gasit prin librarii! Cartea este extraordinara! Spun despre ea ca este cartea care mi-a schimbat viata!

    raspunde

  10. kiki spune:

    Tocmai am terminat de citit ” Tara mea inventata” . Este superba! S-o cautati neaparat si recomand a se citi dupa ” PAULA” ! Sunt doua carti extraordinare!

    raspunde

  11. kiki spune:

    Am intrat pe site-ul oficial al Isabelei Allende si-am vazut multe poze foarte frumoase si interesante. mi-ar placea sa vina si la noi in tara scriitoarea este o Doamna extraordinara! Poate fac ceva cei de la humanitas in sensul acesta si ar mai publica si alte caerti ale autoarei ca mai sunt…

    raspunde

  12. Ela spune:

    Tin minte ca mai demult am citit pe cateva bloguri cum ca aceasta scriitoare nu-i decat una dintre multele scriitoare care scriu pt bani, respectand un tipar, o reteta cum spui si tu care se vinde si are succes. Cred ca era si cu asemanata cu Paulo Coelho.
    Acum eu nu pot sa am o parere personala din moment ce n-am citit nicio carte de-a ei. Din comentariile de mai sus presupun ca nu e chiar asa…

    raspunde

  13. Aytana spune:

    Ela poate ca ar fi interesant sa ne spui exact unde si vazut comentariile acelea.Eu inainte de a “o lua” pe Allende in calatorie la recomandarea unei prietene bune,am cautat informatii despre ea pe net si nu am gasit nici un cuvant urat sau defaimator despre ea…
    Poate ca e mai intelept sa-ti dai cu parerea dupa ce o citesti si ti-as recomanda “Paula” sau “Tara mea inventata”.Sunt carti despre ea.Femeia asta isi pune sufletul si durerea pe tava.
    Cred ca am devenit putini dusi cu pluta in ultima vreme(nu ma refer la tine ci la societate).Tot ce apare nou place si se vinde este scris sau facut pentru bani.Nu mai vedem latura sensibila a lucrurilor.

    raspunde

  14. kiki spune:

    Cata dreptate are Aytana… Isabel Allende e scriitoare! Nu scriitor sub contract! Citeste tot ce mai gasesti de Allende in librarii si cauta mai ales ” Tara mea inventata” si “Paula” . Eu spun ca in sfarsit am gasit o scriitoare, o femeie, pentru ca pana acum alegerile mele se cam limitau la Domni si mi-era un pic ciuda :) Isabel Allende are clkasa, e sensibila, patimasa si are profunzime.

    raspunde

  15. Ela spune:

    Aytana, Kiki, eu nu mi-am dat cu parerea. Mai mult, am spus ca nu pot avea o parere personala din moment ce n-am citit nimic de ea. Am spus doar ca am citit niste pareri de-ale altora pe niste bloguri. Asta s-a intamplat mai demult si nu mai stiu pe care bloguri am citit asta. Repet, nu e parerea mea si nu comentez asupra cartilor ei

    raspunde

  16. Denisa spune:

    Am citit “Paula” si “Eva Luna” si am sa va istorisesc pe scurt o intamplare care m-a marcat, si, care mi-a demonstrat ca inca exista oameni de calitate, lipsiti de interese ascunse (cum ar fi furtul din mijloacele de transport :)).
    Intr-o dimineata, intr-un mijloc de transport din “prafuitul” Oras citeam “Paula”.
    Cand am coborat si ma pregateam sa imi inchid carte un batran m-a intrebat daca stiu scriitoarea. Putin uimita m-am uitat la dansul asteptand si o eventuala continuare care, bineinteles, a venit.
    Ceea ce este cel mai important este ca pe langa uimirea mea am primit o lectie de istorie a statului Chile.
    P.S Trebuie sa caut si “Tara mea inventata”.

    raspunde

  17. Viorica spune:

    Personal sunt indragostita de literatura latino-americana, eu pic cam banal, pur si simplu , nu stiu cum as spune altfel. Ei , intamplator, am citit pe humanitas.ro despre isabel allende , si prima carte mi-am luat-o cu Eva Luna. Am citit-o intr-o seara. A urmat Casa Spiritelor,Despre dragoste si umbra, Ines a sufletului meu .Mi-au placut foarte mult . Va recomand . Are un dar nemaipomenit de a povesti , de parca chiar sta alaturi si-ti spune ceva. Mi se pare formidabil. Doar la Llosa am gasit in cateva romane asa ceva si poate la Roman Gary.

    Acum sper, si eu sa ajung in Chile , ca m-am indragostit si de tara (virtual).

    raspunde

  18. C.SÎRB spune:

    Nu ştiu ce crede actualmente Mihaela despre ‘Casa spiritelor’ şi despre Alldende în general, dar atât cartea asta cât şi filmul sunt nişte făcături lucioase, ce frizează kitschul. S-a mai scris înainte aşa, cu mai multă originalitate şi cu o mai mare forţă.

    Realismul magic al lui Allende este unul căutat, la vedere, maimuţărit serios. Reeţeta este neascunsă, stânjenitoare. Ce a demonstrat doamna Isabel e că poate scrie perfect… “ca alţii”. ‘Casa spiritelor’ nu a lăsat urme în mine, poate doar câteva poante bine făcute! Abia am târât lectura până la ultima pag.

    Allende este o combinaţie stranie de talent de imitaţie şi lipsă de răsunet! Litere potrivite măiastru şi cam atât. Hai, la ‘Eva Luna’ parcă-parcă s-a mişcat ceva în mine…

    Iar eu ADOR literatura sud-americană! Nu fără discernământ, însă.

    raspunde

  19. Aytana spune:

    Sa ma simt prost ca imi place mult Allende?Sau ca “Paula” m-a rascolit peste masura?
    Poate ca nu toti avem o cultura literara atat de puternica dar comentariul dumneavostra cred ca ne jigneste pe cei care iubim cartile lui Allende.
    Cred ca inainte de a scrie un comentariu de genul acesta ar trebui sa reflectati putin.

    raspunde

  20. C.SÎRB spune:

    Ba, eu cred, au contraire, că înainte de a scrie un comentariu ca ăsta trebuie doar să citim nişte cărţi de Allende. Atât. Eu am făcut-o. Cred că nicăieri nu mă refer la o presupusă naivitate sau, mai rău!, la lipsa de cultură beletristică a celor care o gustă pe Allende. Am scris de dumneaei şi apoi… punct. :) Nu vă simţiţi atacaţi. Sigur că e neplăcut să aflaţi atât de tranşant ce crede ‘altera pars’, dar… Se întâmplă ca iritarea mea după atâtea sute de pag de Allende să fie cam justificată.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro