Esti aici: bookblog.ro » Aventura, Mihnea Simandan » Mekong
Mekong
Autor: Paul Adirex
Rating: 
Mekong este un roman uşurel despre Asia de sud-est, scris de Paul Adirex, un politician thailandez educat în SUA. Despre realizările lui pe scena politică nu ştiu prea multe, dar am în biblioteca mea din Bangkok patru din cele cinci cărţi pe care le-a scris. Despre una dintre ele, Rattanakosin. The Birth of Bangkok, am scris deja pe bookblog, iar despre restul voi scrie după ce le-am lecturat.
Problema este că, după ce am terminat de citit Mekong, nu prea mai vreau să citesc nici măcar o pagină din romanele de aventuri ale lui Adirex. Este remarcabil faptul că un thailandez scrie romane în limba engleză, dar nu-i pot ierta scriitura naivă şi lipsa tehnicilor narative. Fiind politician de vârf, probabil nu a avut nimeni curajul să-i dea câteva sfaturi, mai ales că thailandezul are impresia că, dacă cineva provine dintr-o familie bună, a fost educat în străinătate şi, pe deasupra, mai e îmbârligat şi prin tot felul de ministere, înseamnă că se pricepe şi la scris. Dacă mâine ar scoate un album de muzică folk, probabil CD-ul ar avea acelaşi succes ca oricare din cărţile lui.
Pentru Adirex, romanul de aventură Mekong este un prilej de a-şi etala vastele sale cunoştinţe din istoria Thailandei şi a vecinului din nord-vest, Laosul. Acţiunea romanului este exact ceea ce sugerează subtitlul cărţi: A Fantastic adventure about the search for MIAs and lost treasure in Laos. Practic, avem în Mekong reţeta de succes a oricărui film american care nu are nici o şansă să ajungă pe marile ecrane, ci zboară direct în magazinele de închiriat „casete video”.
Fluviul Mekong, unul dintre cele mai importante fluvii din Asia, al doisprezecelea ca lungime din lume, pune la dispoziţie cadrul natural în care forţele binelui şi ale răului se confruntă pentru o cauză nobilă. (A se observa tonul sarcastic!)
În tabăra binelui îi avem pe beretele verzi luate prizoniere în Laos în timpul războiului din Vietnam; pe Dave Shawn, un ex-inginer militar fluent în thailandeză şi laoţiană dar care habar n-are cum se mânâncă fructele asiatice; Jonnny Draco, agent DIA (Defense Intelligence Agency) aflat în misiune secretă la graniţa dintre Thailanda şi Laos; plus, bineînţeles, nelipsitul personaj feminin, Kimberly Baker, profesoară de antropologie de origine britanico-thailandeză care predă la Univesitatea din Chinag Mai. Băieţii răi sunt reprezentaţi de „baronul” Khun Sang, de traficanţii de droguri din Triunghiul de Aur, de generalii corupţi din armata laoţiană şi de vânătorii de comori.
Fantasticul este reprezentat de Naga, o creatură mitică în formă de şarpe şi cu cap de dragon care ucide pe toţi răufăcătorii, inclusiv pe cei care mănâncă o specie rară de peşte! Spre finalul romanului, frumoasa Kim, ajutată de eroul ei masculin, îşi satisface curiozităţile ei academice, trăind pentru un timp în sânul tribului Puri, care îşi duce, de câteva veacuri, traiul liniştit în jungla de pe malul laoţian al Mekongului.
Cui pot să-i recomand această carte? Pentru limbajul uşor, elevilor şi studenţilor care vor să citească o carte uşoară în limba engleză; pentru faptul că Mekongul străbate şase ţări asiatice, turiştilor şi călătorilor care ajung prin Asia de sud-est; pentru detaliile istorice, publicului larg care este atras de civilizaţii îndepărate; pentru că este visul meu să navighez fluviul Mekong de la izvoarele sale din Tibet şi până la revărsarea în Marea Chinei de Sud, viitorilor mei copii.
P.S.: Am fost de două ori în Laos, o dată în Triunghiul de Aur, în luna de miere în Chiang Mai şi locuiesc în Bangkok. Dar, încă nu am găsit nici o comoară, nu am descoperit nici un trib, nu am văzut nici un şarpe-dragon şi nu am ajutat americanii să-şi găsească dispăruţii în acţiune din Vietnam.
Scrisă de Mihnea Voicu Şimăndan




























Intr-adevar, nu oricine poate scrie o carte, dar mai sunt si exceptii prinre cei “avuti”.
De scris cred ca oricine poate scrie, cu publicatul e mai problemaitc. Dar, de aceea avem redactori de carte si corectori…
Si totusi unele carti apar oricum ar fi ele. Exemplul e mai sus, in recenzie….(Mekong).
cred ca nu am mai vazut carti de o steluta
cred ca e tare greu sa citesti una asa
insa i-ai facut o bucurie autorului, bravo
De obicei nu sunt foarte darnic cu stelutele, dar cartea asta chiar nu merita mai mult.
Insa, asa nu inseaman ca a fost o lectura grea, din contra, una usoara. Faptul ca autorul a presarat prin carte o multime de detalii istorice despre Laos si Thailanda m-a facut sa trec multe cu vederea…
Ghici ce carte am inceput aseara? “The King Kong Effect” tot de Paul Adirex! Parca ziceam ca nu o sa-l mai citesc…
[...] În comparaţie cu celelalte două romane pe care le-am citit de acest autor, The King Kong Effect este ceva mai bun decât Mekong, dar nu se poate compara cu Rattanakosin. The Birth of Bangkok, care nu doar are o tematică mai bună dar este şi mult mai bine scrisă. La fel ca în celelate două cărţi menţionate mai sus, acţiunea romanul de aventuri Efectul King Kong se desfăşoară în Thailanda, mai precis în provincia Phuket din sudul Regatului. Din punctul de vedere al detaliilor despre animalele marine specifice Thailandei, în special specia de melc Conus geographus, cartea este interesantă (în măsura în care te pasioneză subiectul). Dar, partea literară lasă de dorit. Cu toate că are un titlu interesant, acţiunea, limbajul, personajele, dialogul şi, inclusiv, finalul cărţii par a fi scrise de un elev de liceu care cochetează cu literatura. [...]