bookblog.ro

---

Nume de toreador

Scris de • 8 August 2007 • in categoria Cristina Teodorescu, Lit. contemporana

Autor: Luis Sepúlveda
Rating: Luis Sepúlveda - Nume de toreador rating - recenzii carti

Luis Sepúlveda - Nume de toreador - recenzie carti"Juan Belmonte. Ştii că ai nume de toreador?"" bine aţi venit în lumea foştilor activişti politici din Germania reunificată alături de o poveste interesantă despre 63 monede din colecţia Jumătăţii de Lună Călătoare. Nu pot spune că afli subiectul romanului Nume de toreador al lui Luis Sepúlveda decât pe parcurs, şi asta pentru că autorul ne prezintă un roman pe slide-uri de cinema, bucăţele din viaţa fiecărui personaj, cu reveniri succesive asupra personajului principal, Juan Belmonte.

Refugiat în Hamburg, Juan Belmonte ni se arată ca un fost luptător de gherilă pentru care Căderea Zidului Berlinului nu i-a adus favoruri; dimpotrivă, putem spune că Belmonte devine incalificabil pentru Serviciul Social şi nefolositor societăţii. Acesta îl cunoaşte pe Oskar Kramer, agent de asigurări care-l angajează pe Belmonte să se aventureze înapoi în ţara natală, Chile, pentru a recupera cele 63 de monede care au dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din mâna naziştilor. În acelaşi timp, cel căruia i se spunea şi pe vremuri Maiorul îl trimite pe Galinsky în aceeaşi aventură - recuperarea monedelor, ca şi cum acest lucru este cel mai important atât pentru partea ex-nazistă, cât şi pentru proprietarii de drept a monedelor. Pe parcurs, Belmonte descoperă hoţul monedelor însă ajunge prea târziu, acesta sinucigându-se. Ce pot spune altceva decât că este un roman captivant care te ţine cu sufletul la gură, iar dacă doriţi să aflaţi care pune primul mâna pe monede vă invit să răsfoiţi cartea lui Sepúlveda. Tot ce vă pot garanta este că vă va plăcea acest roman.

Vă spuneam de slide-urile realizate de Sepúlveda. Ei bine, acestea sunt interesante pentru că sunt intercalate cu viaţa lui Belmonte şi cu cea a lui Galinsky. Întâi aflăm despre furtul monezilor, ca mai apoi putem citi o primă scrisoare a celor doi hoţi şi între timp aflăm despre neacomodarea lui Belmonte sau a lui Galinsky cu noul regim din Germania, cu noua ordine care nu are ce să facă cu doi foşti combatanţi.

De ce mi-a plăcut Belmonte? Pentru că să nu uităm, şi acesta la rândul lui, la fel ca şi Galinsky, a fost învăţat ca să ucidă şi să îşi facă treaba asta repede şi în linişte. Şi totuşi de ce? Poate pentru că Sepúlveda a ştiut să insereze în sufletul acestui personaj o femeie de care Belmonte este legat sufleteşte şi pe care nu a mai văzut-o de mai bine de cincisprezece ani. Mai mult decât atât, cel cu Nume de toreador acceptă misiunea dată de Kramer atât din dorinţa de a revedea ţara natală (Chile), dar şi din dorinţa de a o scoate pe Veronica din ţară.

Este cu adevărat un roman de aventură savuros care m-a atras de la primele pagini, mai ales pentru că pe coperta cărţii nu afli prea multe despre cine e Belmonte şi poate asta este şi cel mai bine, să aflăm fiecare în parte care personaj ne place mai mult, cu cine vom ţine în aventura găsirii celor 63 de monede preţioase şi care va fi în final "câştigătorul". Iar Nume de toreador este cu adevărat un roman modern care ştie să-şi captiveze cititorii, Luis Sepúlveda realizând o pastişă a anilor 1990 din Germania reunificată alături de destinele unor personaje pe care de obicei nu ai cum să le cunoşti.

O recenzie de: Cristina Teodorescu





Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. ana p spune:

    e un roman interesant dar nu pot spune ca pentru mine a fost “un roman de aventura savuros”….ci unul despre schimbare…mi se pare ca toate personajele se intorc intr-un loc sau la o persoana care acum e schimbata….si nu am inteles de ce la sfarsit nu ne dezvaluie intalnirea dintre belmonte si veronica…ma asteptam ca autorul sa se foloseasca de aceasta intalnire pentru a accentua si mai mult la sfarsit diferenta dintre trecut si prezent…

    raspunde

  2. Woodisor spune:

    Ana, mie sincer mi s-a parut savuros tocmai pentru ca asteptam sa se intample ceva mai palpitant in cautarea celor 63 de monede… si m-a tinut totusi cu gura pana la urechi
    de ce nu a exploatat intalnirea cu veronika? pentru ca poate intalnirea in sine intra pe planul 2 si nu era importanta… poate pentru ca povestea se rezuma la 63 de monende iar autorul s-a repezit sa termine povestea
    oricum, in modul in care a descris-o autorul pe veronica, aceasta era in stadiu de autism… asa ca poate nu avea rost sa mai descrie intalnirea pentru ca ar fi fost emotionanta doar pt Juan.

    te mai astept

    raspunde

  3. Ion spune:

    Povestea este cam trasa de par si personajul negativ,Glinski, este mult prea schematic, genul’born to kill’. Si povestea cu Veronica este introdusa artificial, pentru a-l determina pe etectiv sa se puna pe treaba, aplurile sa catrea ea suna patetic, prea patetic.Ramane atmosfera din Chile, prietenia si solidaritatea oamenilor de acolo, undeva aproape de Ponta Arenas, oras ce-mi aminteste de Toate panzele sus. L-am citit cu placere si ardoare romanul, dar autorul are altele mai reusite si recomand ‘Romanul unui killer sentimental’.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro