bookblog.ro

---

Baiuteii

Scris de • 27 May 2007 • in categoria Biografii/Memorii, Lit. contemporana

Autor: Filip Florian, Matei Florian
Rating: Filip Florian, Matei Florian - Baiuteii rating - recenzii carti

Filip Florian, Matei Florian - Baiuteii - recenzie cartiExista carti care te sugruma, te golesc si iti lasa un fel de vid in cap. Gustul pe care il ai dupa ce le termini e de pustiire. Nu stii incotro sa o iei, daca sa te mai apuci de citit si altceva, si nici de grimasa nedumerita care ti s-a latit pe figura nu esti prea constient. Baiuteii fratilor Florian nu va avea in veci (ne)sansa de a intra in acesta categorie, a cartilor "saracitoare". Ba mai mult, volumasul asta verde cu doi pusti pe coperta iti vesteste voios ca esti mai bogat decat ai tu impresia.

In calitatea mea de uituc al propriilor comori, le multumesc Baiuteilor ca mi-au adus aminte cam pe cel fel de domenii era latifundiar. Pentru ca :

- si eu stiu, de fapt, cum e sa fumezi chistoace de tigara (ei le culegeau de prin cosuri de gunoi, eu asteptam - cu Cata de la parter poate? - sa le arunce nenii in maiou alb de la etaj);

- si eu, de fapt, am cunoscut senzatia aia apocaliptica in care te astepti la cel mai crancen talion dupa ce l-ai caftit pe unul din cartierul tau - asta cand l-am pocnit pe George de la doi, sau pe Mihai Cuceanu de la patru, care avea saniuta pirogravata cu numele lui complet, sau cand am fugit de la fabrica de bere pana acasa urmarit cu o viteza superluminica de nenorocitul ala de Dani de la E 10;

- si eu, de fapt, stiu cum e sa adori un caine ("Kita era capabila de minuni, ca o zana") si apoi sa-l vezi murind;

- si eu, de fapt, stiu cum e senzatia de pietroi aterizand fortat fix la tine in frunte, cum e fotbalul, miuta, peretelu"™ si douasuna, magarusu"™ si victoria (sau "la malai").

(N.B. - pentru cine nu a inteles pana acum termenii-cheie, spun doar ca in fond, Baiuteii, de Filip Florian si Matei Florian, deci de fratii Florian, este o carte scrisa in doi - capitolele impare pentru Matei, cele pare pentru Filip - despre copilaria autorilor petrecuta pe aleea Baiut din cartierul Drumul Taberei, Bucuresti, capitala R.S.R.)

Mai stiu acum, multumita Baiuteilor, ca pentru toti cei care au crescut printre blocuri, exista si o alta ordine sociala. Lumea lor e populata de personaje mai reale chiar decat oamenii ce vor deveni - Cosuta, Florea sau Naghy, Migu si Pipita, Nicoleta Neagoe, Gigi Maimuta, Cubanezu sau Patrascu Luigi. Citind despre ei, mi-am amintit ca si eu am asa ceva, ca o mitologie personala: ii am pe Cata Grasu ("Cataliiin Buletiiin, da din coada si bea viiiin!"), pe Gabelu, pe George si cu sora-sa aia urata si mucioasa - Emilia, pe Geri, pe Hantu, pe Aura ("Balaura", evident), care statea la cinci sau la sase, si mereu cand iesea pe balcon mi se parea ca o sa se arunce de acolo si o sa se storceasca pe caldaram, pe Marga, pe Razvanel-Razbunel, pe Roland care avea vreo 20 si ceva de ani si despre care frate-meu, Alin (zeu intreg, cu unspe ani mai mare ca mine) spune ca i-am dat "urechi" la fotbal, pe "Melcioaicele", care nu mai stiu la care etaj stateau, dar e cert ca erau ticnite si ca nu iti mergea bine toata ziua daca te vedeai cu vreuna dintre ele.

Spun, deci, ca Baiuteii au vocatia de a invia lumi pe care oamenii, in calduta si matura lor ignoranta, le fac ingropate fara regrete in uitare. In lumile astea, pe care fratii Florian s-au incapatanat sa nu le uite, se aduna intr-o dezordine splendida si suverana, nu doar oameni, ci si lucruri (mii de lucruri!), care vazute prin ochi de adulti (?) devin obiecte de cult : "Placinta cu mere din care musca Mateiul mic nu era doar o placinta patrata, acoperita cu zahar pudra. Era un simbol".

Fiecare din noi cred ca mai viseaza uneori, cand isi aminteste ca traieste, de asemenea obiecte, atat de intime si de importante. Eu, de pilda, as da jumatate din imparatie sau doi saci cu galbeni pentru cel care mi-ar aduce cruciulita mea subtirica de tabla (sau argint?) pe care o purtam la gat pe la tara, agatata de bunica mea cu ata mov (si acum sunt convins ca e ratacita printre lemnele alea din obor, adica "ograda"). Sau niste guma Turbo. Sau guma Minti. Sau niste Kiss de capsune.

In fond, poate nu am dreptate pana la capat" S-ar putea sa nu fie vorba, in ultima instanta, de lucruri, de oameni sau de intamplari. S-ar putea ca miza sa fie pur si simplu emotia de atunci. In cazul meu, emotia de a golul decisiv cand esti cel mai mititel si mai sfrijit de pe teren, emotia de a sta singurel in casa, inconjurat de obiecte ce, in liniste, par asa de ostile (cum a patit si micul Matei), de a pune la fel de multa pasiune intr-un meci de fotbal (Dinamo-Liverpool, pentru Filip ; Italia - Franta, pentru mine) ca si intr-un film ("Zboara cocorii" pentru Filip ; tot ce insemna "Jvartzanegar" pentru mine). Emotii care nu mai pot fi regasite niciodata cu acelasi farmec, apartinand unei perioade irepetabile, in care iubesti cainii la fel de mult ca oamenii. Ca urmare, cred ca ar trebui (mai ales acum, in post-baiutism) sa fim atenti cam cu ce fel de amintiri ne umplem varstele.

Exista si putina moarte in cartea asta scrisa sprinten, dar nu o prea ia nimeni in seama (pe cruce sunt cioplite doar niste litere si cifre). Intr-un asemenea univers neo-lamedelenist, unde sa mai incapa si moartea? Cat poate cantari ea printre adevaruri uriase ca acea coapsa misterioasa, putin dezvelita a profesoarei de spaniola, ca "luna care se tine dupa noi ca un caine", ca bomboanele cubaneze, ciocatii negri ai lui Filip, prietenii din mustar ai lui Matei, ca:

"cea mai frumoasa casuta din lume e sub plapuma" sau

"Voi ati ascultat [la radio] Emil si Detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insula? Daca nu, vai de capul vostru!"

Saint-Exupery scria in Pilot de Razboi: "De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara." In contextul unei literaturi care colcaie de secretii, gafaituri, eczeme si lipsa de talent, fratii Florian de la apartamentul 40, bloc D 13, Drumul Taberei, daruiesc generos un pasaport catre tara unei copilarii unde miracolele sunt regasite cu uluire si clasificate cu litere mari de tipar.

O recenzie de: Silviu Man

P.S. Blocul D13 de pe Aleea Baiut arata acum (martie 2007) cam asa:
Baiuteii bloc D13
Baiuteii bloc D13 scara D

Jen

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. ionuca spune:

    BAIUTEII!!!!!!! Cartea asta m-a fascinat! E chiar una dintre cartile pe care le-as reciti oricand!

    raspunde

  2. Pixie spune:

    Am citit pe nerasuflate carte, mai ales ca am copilarit in aceeasi perioda pe Aleea Parva care e vecina cu Baiut.
    Am regasit in ea multe nume cunoscute, si chiar intamplari.
    Nota 10

    raspunde

  3. bianca spune:

    Am citit cartea asta cand eram pe Cheile Nerei.O prietena imi spunea ca ei natura ii provoaca angoasa.Eu deschideam Baiuteii si ma transportam direct in spatele blocului care parea pentru mine, pe atunci, un spatiu infinit unde cate se puteau inventa!Apoi intram in colibe construite din te mai miri ce.
    Frumoasa carte!

    raspunde

  4. ioana spune:

    fascinanta carte, o recomand oricui; desi eram reticenta cand am deschis prima oara cartea(de care nu mai auzisem) am trecut repede peste starea asta si am citit’o pe nerasuflate….de ce oare de ultimele albume ale lui Stefan Banica sau 3SE afla toata lumea si de bijuterii de carti precum este Baiuteii afla doar cativa?…se pare ca va ramane un mister :(

    raspunde

  5. Pingback: Interviu cu Matei Florian (Baiuteii) - partea 1 | bookblog.ro

  6. Pingback: Matei Florian si Baiuteii :Oameni Adevarati

  7. Pingback: Iunie

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro