Esti aici: bookblog.ro » Cristi Mitran, Roman istoric » The Amazing Adventures of Kavalier & Clay

The Amazing Adventures of Kavalier & Clay

Autor: Michael Chabon
Rating:
(ediţia în limba engleză)

Prima bandă desenată pe care am văzut-o, la fel ca mulţi alţi copii impresionabili din România, a fost un Pif în franceză. Atunci eram prea mic să învăţ franceză şi acum sunt prea mare, dar am înţeles imediat, în ciuda barierei lingvistice, că există un mesaj ascuns între panourile în care pisica îi face vreo farsă căţelului. Un pic mai târziu aveam să descopăr şi revista Mickey Mouse în română, plină de şoareci, raţe şi câini antropomorfici care au devenit de atunci eroii copilăriei mele.

La sfârşitul adolescenţei am redescoperit benzile desenate sub forma romanelor grafice. Luat de unul singur, termenul „roman grafic” ne duce automat cu gândul la violenţă gratuită, sex explicit şi scenarii de duzină, dar este un reflex eronat. Pe la sfârşitul anilor şaptezeci, câţiva autori de benzi desenate au început să importe tehnici şi teme literare, oferind mediului o nouă profunzime. Will Eisner a povestit amintirile copilăriei sale din Bronx-ul anilor treizeci în A Contract With God (1978), Alan Moore şi Dave Gibbons au deconstruit mitul super eroului de bandă desenată în Watchmen (1986), Frank Miller şi-a reimaginat un Batman nou şi întunecat în The Dark Knight Returns (tot 1986) şi Neil Gaiman a folosit tehnica povestirii în ramă şi metanaraţiunea în Sandman (1989).

Aceste romane grafice m-au inspirat mai mult decât aş fi putut să-mi imaginez în momentul în care am deschis primul număr din Watchmen. Felul în care cuvintele de pe pagină complementau imaginile şi simbolurile ascunse mi-au deschis o nouă dimensiune a povestirii. Lumea a căpătat dintr-o dată înţelesuri ascunse, rezonanţele neauzite ale evenimentelor s-au unit într-o simfonie de cuvinte şi imagini. Atunci am înţeles pentru prima dată, la nivel inconştient, că benzile desenate nu reprezentau doar o scăpare din realitate, deoarece realitatea din care evadam era atât de bine reprezentată între paginile revistei. Lucrurile s-au clarificat de abia când am citit romanul lui Michael Chabon.

The Amazing Adventures of Kavalier & Clay începe în felul următor:
“To me, Clark Kent in a phone booth and Houdini in a packing crate, they were one and the same thing [...] You weren’t the same person when you came out as when you went in. Houdini’s first magic act, you know, back when he was just getting started. It was called ‘Metamorphosis.’ It was never just a question of escape. It was also a question of transformation.”

Evadarea şi transformarea sunt cele două teme mari ale romanului şi ele se petrec simultan, în repetate rânduri, pentru ambele personaje principale. Michael Chabon trasează o paralelă subtilă dar în acelaşi timp ţipătoare: acţiunea unei benzi desenate se petrece în spaţiul alb dintre panouri, la fel cum vieţile personajelor se petrec între evadările şi transformările lor.

Romanul începe în 1939 cu evadarea tânărului Josef Kavalier din Cehia ocupată de nazişti. Kavalier ajunge la New York, gândindu-se doar cum să strângă destui bani ca să-şi salveze părinţii rămaşi în Praga, şi înnoptează în apartamentul mătuşii sale, unde îl întâlneşte şi pe vărul său, Samuel Klayman. Sam îi propune lui Joe un plan dubios, spre disperarea doamnei Klayman:
“What plan?” His mother narrowed her eyes.
“Comic books,” yelled Sammy, right to her face.
“Comic books!” She rolled her eyes.
” ‘Comic books’?” said Joe. “What are these?”
“Trash,” said Ethel. [...]
“Don’t listen to her, Joe. I know what I’m talking about”
“He doesn’t want to waste his time on any idiotic comic books.”
“‘It’s not your business,’” Sammy hissed, “what he does. Is it?” [...]
She turned now and looked at her nephew. “You want to draw comic books?” she asked him. [...]
“Yes, Aunt,” he said. “I do. Only I have one question. What is a comic book?”

Joe Kavalier ajunsese în America tocmai când benzile desenate intrau în era lor de glorie, o perioadă cunoscută astăzi drept The Golden Age. Revistele de benzi desenate din acea vreme evoluaseră din benzile publicate în ziare, detaliind aventurile celor mai îndrăgite personaje din paginle marilor publicaţii. Aveau coperţi extravagante şi costau foarte puţin, dar erau desenate de tineri cu mai mult sau mai puţin talent sau pregătire formală şi de aceea calitatea desenelor şi poveştilor varia foarte mult. Primul mare super erou care s-a născut în acea vreme şi a rămas şi astăzi în conştiinţa noastră a fost inventat de doi adolescenţi evrei, Jerry Siegel and Joseph Shuster, şi se numea Superman.

Asemenea lui Siegel şi Shuster, Kavalier şi Clay (numele american al lui Sam Klayman) şi-au creat propriul super erou, The Escapist. Kavalier fusese antrenat în magie şi arta evadării în Cehia, iar cei doi au creat un erou care să poată scăpa din orice situaţie, care să elibereze oamenii oprimaţi din toată lumea. Şi, precum creatorii lui Superman, şi-au vândut drepturile de autor pentru o sută de dolari.

Chabon s-a mai inspirat din viaţa altor artişti de benzi desenate. Joe Simon şi Jack Kirby au început să lucreze tot în aceeaşi perioadă şi primul număr al revistei lor îl arăta pe Captain America lovindu-l pe Hitler. Ambii artişti aveau rude evreieşti în Europa şi au primit veşti sumbre de acolo, la fel ca Joe Kavalier. Nu e de mirare că, în roman, primul număr din The Escapist îl are pe copertă pe eroul celor doi veri, lovindu-l şi el pe Hitler. Chabon spune, pe bună dreptate, că datorită influenţei evreieşti, benzile desenate din America au plecat la răboi împotriva naziştilor cu mult înaintea guvernului SUA.

Pe măsură ce Kavalier şi Clay lucrează la banda lor desenată şi capătă mai mult succes, vedem cum Joe Kavalier devine tot mai frustrat. Oricâte tancuri şi submarine distruge eroul său în paginile revistei, de oricâte ori îl prinde şi îl bate pe Hitler, The Escapist nu are nici un impact asupra realităţii. Familia lui Kavalier rămâne în Cehia şi Joe nu reuşeşte să salveze pe nimeni. Cu timpul, cei doi veri încep să abordeze benzile desenate în feluri diferite. Poveştile lui Clay capătă noi valenţe literare, în timp ce Kavalier îl cunoaşte pe Orson Welles, vede Citizen Kane, şi începe să experimenteze cu aşezarea panourilor şi ordinea lor. Kavalier crede cu tărie în acest mediu, la fel ca alt mare artist din acea perioadă, Will Eisner.

Un alt artist real care l-a inspirat pe Joe Kavalier este Jim Steranko, care a fost şi el antrenat în arta evadării înainte să se apuce de benzi desenate. De fapt, evadarea joacă un rol foarte mare în viaţa ficţională a lui Kavalier, care pe tot parcursul romanului se bagă şi scapă sau rămâne prin în mai multe capcane reale sau imaginare. După ce cariera sa în benzi desenate ia avânt, Kavalier începe să dea spectacole de magie pentru copii. În acest fel, el trăieşte oarecum viaţa super eroului său, luptându-se chiar şi cu un activist american al partidului nazist care îşi spune The Saboteur. The Escapist afectează şi viaţa lui Sam Clay, care încearcă să-şi ascundă homosexualitatea la fel cum un super erou trebuie să-şi ascundă adevărata identitate, trăind o viaţă dublă. În timp ce Joe scapă din capcane mai tangibile, Sam rămâne prins de bunăvoie în capcana vieţii sale duble.

New York-ul anilor patruzeci este populat cu o serie de personaje excentrice, din care Kavalier şi Clay se inspiră direct sau indirect. Joe o cunoaşte la o petrecere pe Rosa Saks, o tânără artistă care devine inspiraţia pentru o eroină de benzi desenate, Luna Moth. Tot la acea petrecere Joe îl salvează pe Salvador Dali, care aproape că se sufocă în costumul de scafandru cu care îşi făcuse apariţia. În realitate scena s-a petrecut la Londra, iar salvatorul lui Dali a fost tânărul poet David Gascoyne.

Parteneriatul celor doi veri se încheie în a doua jumătate a cărţii, când Kavalier se înrolează în Marină şi pleacă la război împotriva naziştilor. Cartea se termină în 1954, când senatul american a ţinut Audierile Kefauver (care au decis printre altele ca benzile desenate distrug tineretul Americii). Singurul defect al cărţii este că unele părţi sunt mai bune decât altele. Finalul nu se ridică chiar la înălţimea începutului, dar partea a cincea este genială. Michael Chabon a scris şi o serie de benzi desenate, ilustrate de diverşi artişti şi publicate de Dark Horse Comics, despre The Escapist, dar nu le-am citit şi nu ştiu ce să spun despre ele.

Golemul din Praga (cel creat de Judah Loew ben Bezalel) are câteva apariţii surprinzătoare în roman, iar Chabon dă o importanţă foarte mare acestei părţi din tradiţia evreiască. Pentru a simplifica lucrurile, putem spune că toţi super eroii din acea perioadă erau golemi creaţi pentru a apăra oamenii de persecuţie. Creat e un termen folosit larg, pentru că golemii au fost dintotdeauna acolo, în nămolul inert, aşteptând să fie chemaţi de rabini sau artişti, aştetând să se transforme din lut într-o formă umană idealizată. Lutul nu înseamnă nimic fără ideea de transformare, la fel cum nu mantia îi permite lui Superman să zboare, ci ideea din spatele său.

The Amazing Adventures of Kavalier & Clay este o carte superbă, un roman vital pentru absolut oricine. Vorbeşte atât de frumos despre atât de multe lucruri. Despre artă şi impactul ei asupra vieţii reale, despre războiul de afară şi cel din sufletele noastre, despre dragoste şi ură, despre cum evadăm din lac în puţ şi cum ne transformăm ca să putem trece prin viaţă. Dacă viaţa unui om se petrece între evadările şi transformările sale, la fel ca acţiunea dintre panourile unei benzi desenate, atunci romanul acesta este ghidul de utilizare. Poate că nu o sa vă spună cum să trăiţi, dar cu siguranţă vă va prezenta lucrurile într-o lumină nouă, chiar dacă nu aţi citit vreodată o bandă desenată. Şi asta este, în final, tot ce putem cere de la artă, sau unii de la alţii.

Autorul acestei recenzii doreşte să-i mulţumească lui Robert Coller, care s-a dus efectiv la librărie şi i-a cumpărat cartea (de două ori) ca s-o citească.

Scrisă de Cristi Mitran

Carti de acelasi autor

• Wonder Boys
• The Yiddish Policemen’s Union