Fructul interzis - Romanul erotic al unei femei din lumea arabă
Scris de Cristina Teodorescu • 25 April 2007 • in categoria Cristina Teodorescu
Autor: Nedjma
Rating: 
Probabil pentru a nu mă lăsa mai prejos, am pus mâna pe o carte a colecţiei Eroscop a editurii Trei şi anume pe Romanul erotic al unei femei din lumea arabă - Fructul interzis, scrisă de o femeie musulmană sub pseudonimul Nedjma. Titlul ne avertizează clar de la bun început în ce lume o să călcăm şi anume într-una plină de erotism, de dorinţe şi de nevoi fiziologice exprimate, mai mult! strigate cu mândrie de un personaj feminin.
Fructul interzis este fără doar şi poate un roman erotic, cu tente pornografice, în special în părţile de descriere amănunţită a actelor sexuale, a plăcerii în sine şi a dedicării autoarei de a îmbina literatura cu pasiunea. Badra bent Salah ben Hassan el-Fergani este o femeie ca toate celelalte din lumea arabă, care-şi duce existenţa în mod obişnuit, se căsătoreşte, îndură umilinţe din partea bărbatului steril şi se hotărăşte să îl părăsească. Ajunsă în Tanger va cunoaşte adevărata plăcere a artei dragostei şi se va dedica acesteia până la final.
Trebuie să recunosc: dincolo de scenele explicite, romanul în sine este savuros, ajungând să-l termin în vreo 3 ore. De ce m-a atras un astfel de roman? Cred că la bază a stat curiozitatea de a vedea ce înseamnă un roman erotic, la care putem adăuga faptul că Fructul interzis a fost o surpriză pentru mine tocmai datorită lumii în care e plasată, o lume ermetică până acum mai ales în ceea ce priveşte tabuurile sexuale.
Indiferent cum, în spatele povestirilor sexuale ale autoarei se ascunde şi o poveste de iubire şi anume cea dintre Badra şi Driss, un chirurg eminent care o iniţiază în plăcerile vieţii. Mi s-a părut o iubire sfâşietoare, acel tip de relaţie care nu poate nici să se termine, dar nici să înceapă, o dorinţă arzătoare în care ambii se ard şi în ciuda arsurilor grave, continuă să persiste în flacăra nimicitoare.
Romanul lui Nedjma are totuşi un punct forte. Acela de a arăta care sunt relaţiile dintre bărbaţi şi femei în lumea arabă şi mai mult, o deschidere extremă înspre dormitorul acestora, arătând că şi aceştia sunt supuşi dorinţelor, iar existenţa acestora nu este una austeră. Mesajul autoarei nu este unul anti-musulman, ci dimpotrivă, este unul care încearcă să aducă la lumină adevăratele învăţături din Coran.
Romanul în sine a fost o surpriză întrucât este un strigăt care nu a mai putut fi înăbuşit, este o reuşită pentru o lume dominată de bărbaţi şi de ritualuri dificile, Fructul interzis fiind fără doar şi poate un mesaj care se doreşte ascultat şi care şi-a găsit interlocutorii.
O recenzie de: Cristina Teodorescu
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Woodisor spune:
In primul rand Liviu permite-mi sa te rog sa ma tutuiesti :) asta asa ca inceput.
In al doilea rand, cred ca a fost la mijloc o enorma curiozitate din partea mea. O sa caut si o carte de Pamuk ca sa inteleg despre ce doreai sa vorbesti (sper ca imi permiti sa te tutuiesc la randul meu). Cercurile literare de multe ori sunt ermetice, de multe ori sunt inchistate in ceva indefinibil sau atat de definit ca nu mai intereseaza publicul. Poate de aceea avem nevoie si de o astfel de literatura… este la fel ca si cu generatiile urmatoare: este nevoie de sange nou pentru a improspata rasa. Poate asa functioneaza si cu literatura aceasta, asa-zisa erotica.
Pana una alta, functioneaza nu? este un bestseller in Franta, lumea o cumpara si o citeste pe ascuns (in lumea mai conservatoare) sau in Occident este citita cu mandrie direct in autobuze.
Multumesc de trecere -
Delia spune:
Ca sa intru si eu in discutie, motivul pentru care am citit aceasta carte a fost simplu: intr-o seara rafoiam un ziar si am dat peste topul celor mai vandute carti in 2006 in Romania. Nu amre mi-a fost surprinderea cand am vazut acest roman acolo.
Sigur ca uneori ne place sa citim (desi nur ecunoastem) despre locuri unde altora le merge mai rau.
Si sa nu uitam ca s-a cautat fenomenalul cu acest “prim roman scris de o femeie din lumea araba”.(p.s: unele din cele mai frumoase romane erotice vin exact din acest spatiu).
Per tottal a fost o experienta … dar nu socanta pentru cunoscatorii societatii arabe. -
Dana spune:
Sa nu uitam ca, arabii intotdeauna au gandit deschis despre sexualitate, existand chiar si un manual in acest sens (Gradina parfumata), ce initiaza “necunoscatorii”, ce dateaza de prin medievalitate. In familie, se discuta deschis despre sex, cu toti cei de-ai casei de fata. Sunt de asemenea permisivi cu anumite tehnici (de ex, sexul oral)
-
alina spune:
Hmm, mie cartea nu mi s-a parut cu nimic diferita de cartile scrise de Sandra Brown, Danielle Steele sau Sidney Sheldon.
Un fel de literatura de supermarket cu altfel de marketing: “Romanul erotic al unei femei din lumea arabă”.
Eu ma asteptam la atmosfera incarcata de mister din 1001 de Nopti, cu “iepurite” si “zebb-uri”.Cand colo am dat peste acelasi gen de “invartoshare a barbatiei sale crescute” ca si in cartile autoarelor sus amintite
(pe care, da, le citeam in facultate :D).Pe scurt, mi se pare ca ieseam la fel de castigata daca citeam Sandra Brown sau ma uitam la o telenovela.
-
Woodisor spune:
Alina, asemanarea dintre cele doua autoare sau mai bine zis, stilurile lor de a scrie este da, mare! Cu toate acestea cateodata o carte trebuie citita si dintr-un unghi critic, sa incercam sa descifram unele simboluri ale acesteia chiar si in materie de sexualitate. De ce e diferita totusi? este lumea araba si este mult mai pornografica decat Sandra Brown daca imi aduc aminte. Sandra Brown este literatura de bodoar. Apoi cred ca asta era cel mai interesant factor: era altceva dintr-o alta lume in care noi avem acces greu si ceea ce stiam… era complet gresit.
Oricum, multumesc de comentariu si poate o sa-ti placa alta carte. Exista gusturi si gusturi.
SalutCristina T.
-
Pingback: Pederast | bookblog.ro
Liviu spune:
25 April 2007 | 3:02 pm
Este ilustrarea frustrarii pe care o resimteam deunazi. Problematica femeii in lumea a treia este un subiect socio-politico-antropologico-psihologic, dar cu greu poate interesa cercurile literare. Nu mai bine v-ati fi pierdut timpul cu una din cartile lui Pamuk?