bookblog.ro

---
...

Vin ploile

Scris de • 21 February 2007 • in categoria Cristina Teodorescu

Autor: Louis Bromfield
Rating: Louis Bromfield - Vin ploile rating - recenzii carti

(ediţia în limba engleză)

Louis Bromfield - Vin ploile - recenzieActiunea romanului Vin ploile de Louis Bromfield se desfasoara in India coloniala. Bogatul Maharajah din Ranchipur, luptand cu prejudecatile compatriotilor sai si cu aroganta oficialitatilor britanice, reuseste sa introduca in tara sa cateva dintre cuceririle civilizatiei, ajutat fiind de oameni fideli si capabili: medicul sef brahman Safka, musulmanul Rashid Ali Khan, seful politiei si paria Jobnekar, Miss MacDaid, etc. O mare nenorocire se abate asupra populatiei in 1936, cand musonul distruge barajul si valurile dezlantuite devasteaza totul in calea lor.

In plin haos se desfasoara viata nobilului englez Tom Ransome, retras in India. Plictisit de o existenta superficiala, se pune in slujba populatiei lovite de calamitate. Intre el si fiica unui misionar se infiripa o dragoste adevarata.

Frumoasei Lady Heston, "marile ploi" ii ofera prilejul de a constata cat de sterila si de nefericita a fost viata pe care a dus-o pana atunci. La Ranchipur este cucerita de medicul indian Safka care o impresioneaza prin munca lui entuziasta. Ramasa vaduva se hotaraste sa ramana in India unde lucreaza cu devotament la spital. Imbolnavindu-se de tifos, dorinta ei de viata slabeste treptat, constienta fiind ca si-a irosit viata. Moartea e acceptata voluntar ca un gest de expiere tardiva.

Tom Randsome, sub presiunea evenimentelor abandoneaza "agonia" numita viata de pana atunci, descoperind un nou sens al vietii. In mijlocul catastrofei el descopera puritatea dragostei, sentiment pe care n-ar fi crezut ca s-ar putea sa-l mai traiasca. Tanara si neprihanita Fern este fiinta care-l purifica.

Practic, pentru literatura americana, dar si pentru cea europeana, tema marilor colonii si a vietii dusa acolo devenise una favorita. De altfel, desi Bromfield este american, personajele sale principale au identitate britanica, alaturi de cele de culoare locala, ca Safka ori Jobnekar. Mai mult, una dintre temele favorite ale anilor 1930 este regasirea identitatii pierdute ori incercarea de a-i da un contur. Astfel, pentru unele personaje din Vin ploile identificarea cu o cauza nobila aduce dupa sine implinirea personalitatii, in timp ce pentru altele revelatia unei vieti sustrase indatoririlor si responsabilitatilor umane conduce la sterilitate si inutilitate, ca in cazul Helenei Heston.

Vin ploile este mai presus de toate un roman despre indieni si despre India intr-un anumit moment istoric, despre un popor slabit de contradictii interne (caste religioase), superstitii si prejudecati. Un popor care stie insa sa se ridice deasupra adversitatii lor si sa le infrunte. Si in grupul colonistilor existe diferente, unii sunt curajosi, consecventi, umani, iar altii apatici sau chiar rau intentionati. Totusi, modul in care este construita imaginea colonizatorilor britanici in oglinda cu imaginea indienilor nativi este interesant de observat. Daca indianul este pur, moral, bine ancorat in cadrul societatii sale si incercand sa depaseasca tragedia care l-a lovit, britanicul este fie indiferent la inceput, ca mai apoi sa fie nevoit sa se trezeasca la viata datorita marilor probleme ce il inconjoara, fie de la bun inceput este bun (la fel ca si familia de misionari Simone).

Mai mult, cele mai importante personaje pentru Bromfield sunt cele care ajung sa se implineasca, cele care sunt in cautarea unei identitati si inca nu stiu acest lucru sau daca stiu sunt dezinteresati de viata. Astfel, Tom Ransome si Lady Heston sunt importante tocmai pentur ca doar in cadrul spatiului Indiei pitoresti par sa se implineasca, ca si cum in afara acestui spatiu, atat initiatic cat si revelator, nu ar fi putut deveni oameni. Consider ca tocmai acest lucru este important in acest roman, pe langa descrierea vietii Indiei anilor 1930, si anume India ca spatiu revelator, ca spatiu primordial inspre care toate energiile se indreapta pentru a se reordona.

Vin ploile este un roman atat despre India coloniala a anilor 1930, cat si un roman al cautarilor si descoperirilor individiuale. Este si un roman de dragoste, dragoste neimplinita, dar si dragoste pura ,care pare ca doar in cadrul acestui spatiu putea fi descoperita, si numai in timpul unei mari tragedii, cand fiecare individ se afla descoperit si singur. Ofer cartii patru stelute pentru capacitatea autorului de a oferi cititorului o fresca a Indiei, dar si pentru descrierea trairilor interioare atat a celor doua personaje centrale, cat si a celorlalte personaje care "tranziteaza" pe parcursul cartii.

O recenzie de: Cristina Teodorescu (Woodisor)

Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. a spune:

    in general, e placut sa te apuci de citit o carte fara sa cunosti sfarsitul ( ca X moare, etc).
    E adevarat ca placerea cartii nu sta numai in a afla sfarsitul, dar, o parte din farmec dispare atunci cand stii ce o sa urmeze.
    La fel atunci cand citesti “Never Let Her Go” e o placere sa incerci sa ghicesti ce se intampla cu personajele pana descoperi ca sunt de fapt clone (desi daca ai citit macar o recenzie inainte, e imposibil ca respectivul sa nu fi mentionat asta triumfator).

    raspunde

  2. Andrei Rosca spune:

    Ai dreptate a, in ceea ce priveste spoilerele. Vom incerca sa apara cat mai putine (sau chiar deloc) in recenziile viitoare.

    raspunde

  3. Cristina spune:

    multumesc de atentionare A, cat si tie Andrei :)
    Indiferent cum, nu prea este atat de importanta moartea unui personaj in acest roman, cat schimbarea care se produce cu acesta :)

    raspunde

  4. billy spune:

    Am citit cartea asta acum cativa ani buni si singura chestie pe care am retinut-o era un personaj care la apropierea sezonului musonic isi pregatea hamacul si o provizie zdravana de brandy.
    Curiozitatea mea ar fi daca secventa chiar exista in carte sau memoria imi este puternic influentata de dorinta de a face acest lucru.

    raspunde

  5. Cristina spune:

    Da, exista acest pasaj. Este vorba de Ransome :) acum nu mai stiu exact unde este pasajul dar o sa-l caut :)

    raspunde

  6. png spune:

    Este una din cartile pe care am citit-o, recitit-o si re recitit-o cu mare placere, la diverse varste. Si credeti-ma recenzia nu reda atat de mult din carte pe cat ati crede. Merita savurata!

    raspunde

  7. olivia spune:

    Vin ploile… e cartea care mi-a marcat viatza!!! nu stiu cum … nu stiu de ce… am mai citit si alte carti… m-am oprit si asupra altor carti… dar Vin ploile… e fascinanta… e o alta lume…

    raspunde

    • RON oja spune:

      Buna Olivia!

      Am inceput sa citesc cartea acum peste 30 de ani. A trebuit sa o restitui bibliotecii mai curand decat ar fi trebuit si din nefericire cred ca nu am parcurs mai mult de 10-20 de pagini. Eu caut de fapt un citat care mi-a ramas in memorie si care mi-a placut mult. Intrebarea este: citatul pe care il voi reda mai jos este din romanul “Vin ploile”? La vremea aceea (acum peste 35 de ani) citeam aproape simultan 2-3 sau 4 carti. Imi este greu sa imi amintesc. Ma ajuti? Iata cate ceva din textul citat:

      -“Iti plac americanii?
      – Nu.
      – Iti plac francezii?
      – Nu.
      – Iti plan rusii?
      – Nu.
      – Iti plac nemtii?
      – Nu.
      – Dar tie ce iti place?
      – Imi plac prietenii mei!”

      Suntem in 16 iunie 2011. Daca iti amintesti, scrie-mi. Multumesc. RON oja (georgeta_noja@yahoo.com)

      raspunde

  8. olivia spune:

    « Sosise acea ora din zi in care Ransome se simtea mai bine ca oricand. Statea pe veranda, isi sorbea brandy-ul si privea puhoiul de raze aurii care invaluiau, intr-o ultima si magnifica stralucire, ficusii bengalezi, casa de un galben cenusiu si plantele agatatoare cu flori rosii, mai inainte ca soarele sa se scufunde dincolo de orizont, lasand intreaga fire prada intunericului… »

    … Da… Da… « Vin ploile »… Citind-o la o varsta frageda (cred ca aveam vreo 13 ani ! S-a nimerit sa-mi pice in mana intr-o seara de vara, la putin timp dupa ce parasisem spitalul ! Stiu ca atunci … ca si acum, de altfel… mi-a placut titlul : « Vin ploile »… Se repeta obsedant in mintea mea de copil, dar ciudat… imi dadea liniste !!! Iubesc ploaia, iubesc furtuna, tunetele, fulgerele, iubesc ploaia de vara, ploaia mocnita !!! nimic nu mi se pare in mai mare concordantza cu viatza unui om… ), cartea asta mi s-a intiparit in minte, marcandu-mi fiecare clipa intr-un mod fascinant… De aici au plecat visele mele, cuvintele mele, povestile mele… de aici au plecat toate incercarile mele – timide , e drept ! – de a–mi risipi sufletul pe hartie… De aici a plecat totul… Pe barbatul acela l-am visat de cand am inteles ca pot avea sentimente, ca pot iubi neconditionat, ca pot astepta, ca pot pierde… Pe barbatul acela l-am vrut fara sa accept vreodata fictiunea… Am vrut sa existe !!! L-am plasmuit in minte, l-am facut sa-mi vorbeasca… Si am vrut povestea aceea de dragoste pentru ca am stiut ca o merit… pentru ca mi se potrivea… ( “Vin ploile”… e …romanul vietii mele… intr-un alt timp, intr-o alta dimensiune… cu alta actiune… cu alte personaje…si totusi, viata mea !!!)… Am vrut clipele, miresmele, tot ce-am simtit cand am citit randurile acelea! Tot ceea ce simt azi, cand le recitesc !!! …Sunt o romantica ; una incurabila…

    … Vin ploile… Chiar vin… in noaptea asta !!! Acum sunt din nou in povestile mele… simt nevoia sa – mi arunc inima cuvintelor, secundelor… o vreau sfasiata, o vreau faramata… (apoi… Stiu eu… un ceasornicar bun : piesa cu piesa, rotita cu rotita, rand pe rand… si uite-asa, o sa fie ca noua !!!) …Sunt prinsa intr-un vartej ametitor ! Un vartej de cuvinte, de stari, de sentimente, de imagini… ale existentei mele ! Uneori , sa stiti ca mi-e frica… alteori… percep singuratatea ca pe singura stare de fapt… Tot rasfoiesc o agenda veche. Scrisul de pe fiecare pagina imi pare altul, desi stiu ca e al meu ! unele cuvinte sunt aruncate cu pumnul si silite sa umple hartia ! Altele alearga… Dar peste tot sunt ritmate de aceeasi emotie si dintre ele se ridica soapte ca biete zvarcoliri de suflet ! .. E anotimpul ploilor ! Siruri de cuvinte sovaitoare, ganduri ca norii de toamna, amintiri – toate stranse in paginile astea, manunchiuri de iluzii, clipe… Nu stiu daca viata mea ar fi putut fi altfel !!! Am tanjit, am sperat, am iubit. A fost ambitie. A fost rutina. A fost cadere….

    …Hmm… Sunt multe pe sufletul meu, in noaptea asta ; e ca un arc incordat ! … Mi-e sete ! Mi-e foame ! Vin ploile !…

    …………………………………………………………………………………………………..

    … In cele din urma, incordarea mea e risipita (ca intotdeauna, de altfel !) de imaginea acelui barbat pe terasa casei sale… pentru ca el e insasi linistea… si pentru ca stiu, ca undeva, candva eu nu voi mai fi pasul ce vine… undeva, candva vom fi doi… noi doi!!!

    raspunde

  9. Pingback: Regina de gheata | bookblog.ro

  10. ana spune:

    e o carte frumoasa , sunt placut surprinsa sa vad ca si altii sunt de aceeasi parere si mai ales ca am gasit aici ceva scris despre ea, am citit-o cu mare placere….

    raspunde

  11. Pingback: Sarpele cu pene | bookblog.ro

  12. Zen spune:

    Felicitari “olivia”!!! Imi esti draga datorita perceptiilor tale despre aceasta superba carte. Eu am citit-o in decembrie 89, cand am trait chinuita noastra “revolutie”, in spital. Aveam hepatita si dragostea zilelor mele mi-a lasat-o pentru a rezista mai usor. Si inchei spunandu-ti ca-mi esti draga, pentru ca vorbesti din sufletul meu. Superba fiinta “olivia” !!!

    raspunde

  13. Cristina spune:

    O chestie pe care nu ati mentionat-o in recenzie, si care, dupa parerea mea, da cartii un farmec aparte: plasticitatea imaginilor. Cateva scene se deruleaza in mintea cititorului ca si cum ar fi redate pe un ecran, atat de sugestive sunt. Un exemplu, felul in care indianul Jobnekar isi urca familia pe acoperisul casei, ii strange in brate si trece apa peste ei.

    raspunde

  14. irene plumb spune:

    Familia de misionari “buni” este Smiley, nu Simon. F frumoasa cartea “Vin ploile”; prima data am citit doar volumul II intr-o editie f veche, editura Socec, cu o traducere de un umor involuntar teribil.

    raspunde

  15. kobe bryant spune:

    fara indoiala una din cele mai bune carti citite de mine pana acum.

    raspunde

  16. Elisa spune:

    Romanul este impresionant. Adevaratele trasaturi ale oamenilor ies la iveala mai pregnant in situatii de exceptie. Asa se intampla si cu eroii cartii.
    Se transforma sau isi regasesc propria identitate…

    raspunde

  17. Pingback: ia, din amestecul izotopilor: pic PIC pic « leneşrĂu's Blog ?

  18. Lola spune:

    Am citit cartea mai bine de 30 de ani , in limba Romana .

    Mi -ar placea sa o citesc in limba Engleza dar nu cunosc titlul . Imi puteti da aceasta informative ?

    Va ultumesc anticipat !

    Lola

    raspunde

  19. grancea mariana spune:

    buna ziua, ma intereseaza o editie in limba engleza. Aveti. sunt dispusa sa o cumpar . multumesc, m. grancea

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro