bookblog.ro

Prin praf şi vise

Scris de • 21 August 2008 • in categoria

0Autor: Roxana Valea
Rating: 4 stele - Roxana Valea - Prin praf şi vise rating - recenzii carti
Editura: Rao

Roxana Valea - Prin praf şi vise - recenzie cartiNu-mi mai aduc aminte când m-am gândit prima oară că vreau să vizitez Africa; cel mai probabil a fost efectul unuia dintre multele documentare vizionate. Ştiu doar că Africa de Sud, cu leii, girafele, arborii de acacia şi traversările de râu ale turmelor este de mult timp pe lista cu destinaţii preferate. Însă când spuneam Africa nu mă gândeam decât la savană şi la animale. Nu m-am gândit la oamenii de acolo, nu m-am întrebat cum trăiesc, nici cum arată oraşele şi satele lor. Cunoşteam, tot din documentare, problemele cu care se confruntă, dar oamenii erau... altă Africă.

Ca şi mine, Roxana Valea vroia să vadă Africa. Diferenţa minoră este că ea a vrut să o străbată de la nord la sud, să vadă tot ce înseamnă acest continent. Diferenţa majoră este că ea chiar a făcut-o. Plecată din România, după un MBA în Italia, ajunsese în sfârşit să ocupe un post bun în Elveţia. Asta până când, după un safari scurt, şi-a dat demisia, a găsit pe Internet doi englezi care vroiau să traversesze continentul african cu maşina şi a plecat cu ei într-o călătorie de opt luni.

"Jurnalul de călătorie" al Roxanei Valea ar putea fi luat drept un ghid de supravieţuire. Asta pentru că notează toate problemele cu care se confruntă turiştii străini în ţările africane. Cea mai des întâlnită este încărcarea notei de plată, care poate fi chiar şi de trei ori mai mare şi pe care de cele mai multe ori eşti nevoit să o plăteşti dacă vrei să scapi teafăr. Apoi transportul în comun (pentru cazul în care Jeep-ul nu rezistă la atâta nisip) cu nişte maşini care se numesc bush-taxi, nişte mormane de fier vechi, în care "pasagerii" stau 2 pe un loc şi fiecare tine în braţe câte un copil, fără să mai punem la socoteală bagajele legate cu sfoară pe acoperiş.

Trebuie să recunosc că la început m-au deranjat încercările evidente ale autoarei de a fi "scriitoare"- tentative de descrieri care să sensibilizeze, metafore şi alte tehnici narative. Însă am văzut pe parcurs cum scriitoarea "evoluează"; cuvintele nu mai păreau nelalocul lor şi mi s-a părut că abia în momentul în care nu a mai încercat din greu şi s-a concentrat pe ce avea de spus, nu pe cum, frazele au început să curgă firesc.

Apoi, am fost martoră nu numai la evoluţia scriitoarei, ci şi a autoarei ca persoană. Este incredibil cum o astfel de experienţă te poate schimba. Mai mult decât atât, încercaţi să vă închipuiţi cum este să petreci opt luni în acelaşi grup de 3, cum este să încerci să îţi păstrezi o anumită intimitate, atunci când nu ai la dispoziţie decât o cameră, sau şi mai rău, o maşină.

Ghizii din Fez, prostituţia şi corupţia din Senegal, obţinerea vizelor, mâncarea pe care nu trebuie să o încerci, şpăgile, preţurile, toate sunt informaţii nepreţuite dacă vrei să mergi în excursie pe cont propriu. Însă pe la jumătatea cărţii chiar mă întrebam dacă voi ajunge să citesc şi despre animale, altele decât ţânţarii transmiţători de malarie, iar asta m-a pus pe gânduri. Ce anume vroia să vadă Roxana Valea în Africa? Cum ies femeile din sate în stradă la prânz, cu oalele de mâncare pentru a o vinde călătorilor din bush-taxi-uri? Casele sărace, gropile din poteci, copii bolnnavi care nu ar avea nevoie decât de câteva antibiotice pentru a supravieţui? Acestea nu trebuie trecute cu vederea, însă mult timp nu am înţeles exact ce căuta ea în Africa, în afară de propria persoană.

Până când a înţeles şi ea ce lipsea: savana; iazul unde se adapă animalele; "codul" pe care îl respecta lei, de a nu ataca zebrele în timp ce beau apă. Atunci am înţeles şi eu că nu poţi să scrii un jurnal despre călătoria prin rezervaţiile din Africa de Sud. Nu poţi să descrii nehotărârea antilopelor când trebuie să traverseze un râu despre care ştiu că e plin de crocodili. Nu poţi să scrii despre încercarea disperată a unei zebre de a scăpa de "vânătorul" ei. Lucrurile acestea se trăiesc, se văd. La televizor, sau dacă ai curaj (?), în realitate.

Scrisă de Raluca Alexe

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro