Esti aici: bookblog.ro » Lit. contemporana, Raluca Alexe » Harun si Marea de Povesti
Harun si Marea de Povesti
Autor: Salman Rushdie
Rating: 
Am stat destul de mult in cumpana daca sa ma chinui sa fac recenzie la aceasta carte. Ma gandeam ca, fiind atat de proasta, nici macar sa nu amintesc de ea. Asta pana cand am adunat cateva mirari de genul “pai auzisem ca e super buna”. Nu imi dau seama exact daca se poate spune despre Rushdie ca este un scriitor la moda, in maniera “Coelho”, cert este ca tot citind recenziile Anei-Maria, am tras concluzia ca trebuie sa vad si eu cum scrie. Cartea “era acolo”, si daca tot am vazut-o, am zis sa o iau.
Harun si Marea de Povesti este, dupa cum ii spune si numele, o poveste, doar ca de dimensiuni mai mari, iar pe tot parcursul ei mi s-a parut ca Rushdie respecta un tipar al acestui gen. Firul narativ e destul de simplu: Harun si tatal lui, briliant povestitor, locuiesc intr-un oras atat de trist incat si-a uitat numele. De fapt, si in orasele vecine totul este trist si multi platesc destui bani ca sa il auda pe Rasid spunand incredibilele lui povesti. Insa atunci cand sotia lui pleaca de acasa, Rasid isi pierde darul povestirii, si decide sa se dezaboneze de la robinetul de povesti.
Ce urmeaza sunt aventurile celor doi in “tara povestilor”, unde se trezesc in mijlocul unui razboi (care nu e chiar un razboi) intre natia de povestitori si cea care vrea sa ii reduca la tacere prin otravirea oceanului lor de povesti. Oricat de sumbra ar parea ultima fraza, Rushdie nu reuseste sa faca la fel in alambicarea lui de situatii, pentru ca totul pare o gluma.
Imi inchipui ca Rushdie a fost bine intentionat: intr-adevar, oamenii sunt tristi, cufundati in realitatea lor posomorata, iar cand vine vorba de povesti spun ca nu sunt de nici un folos. Visarea insa, si lumile imaginare sunt antidotul sortii pe care au avut-o cei din orasul lui Harun. Va dati seama deci ca, acceptand acest lucru, nu fac parte din categoria lor. As asculta o mie de povesti, numai sa fie bune.
Iar Harun si Marea de Povesti este o poveste proasta. Este proasta din cauza ca Rushdie se straduieste mult prea mult sa creeze o lume fantastica. Sunt mult prea multe “creaturi”, masinarii, “procese prea complicat de explicat”, fiecare cu o gramada de trasaturi extraordinare descrise in amanunt, pana la saturatie. Parca ar fi fost la un concurs “de imaginatie”.
Apropos de saturatie, vreti sa stiti cum e ca dintr-un numar x de replici ale unei pasari-mecanice, personaj important, doar de 2 ori sa NU cititi si completarea “zise Darr Pupaza fara sa isi miste pliscul”? (doua! numarate, dar imi iau o marja de eroare de o replica). Va invit sa cititi, va masurati si gradul de suportabilitate cu aceasta ocazie.
Scrisa de Raluca Alexe
accept provocarea;)
A citi Ferma animalelor a lui Orwell (opera pe care o gasesc comparabila – sa nu ajung la Alice sau Micul print) ca pe o simpla poveste, inseamna a ii neglija in totalitate sensul si genialitatea lui Orwell.
Ferma animalelor nu este o poveste despre purcei care vorbesc, ci o alegorie!
Haroun and the Sea of Stories este o minunata alegorie moderna, cu trimiteri nenumarate spre societatea moderna, spre aspectele fragile ale democratiei sau spre rolul artei si importanta operei in viata autorului.
Nu este un simplu razboi – ci este lupta intre taramul Chup (al tacerii) si Gup (al barfei, al conversatiei fara sens).
Razboiul este dat de o armata ce este de fapt o LIBRARIE si fiecare soldat o carte (kitab).
Si de ce sa nu vorbim despre dragostea dintre printul Bolo (“spune ceva…”) si printesa Baatcheat (“conversatie”).
Si rautatea lui khatam-shud – “tacere absoluta”….
oare nu am insirat deja destule metafore incantatoare si incitatante?
Cat despre P2D2E (process to difficult to explain)si repetitia lui, mie una mi se par caracteristici ce dau farmec povestii si o apropie mai mult de umorul si farmecul povestilor de copii.
Numai ca Haroun and the Sea of Stories este mult mai mult decat atat.
secondez opinia Anei
Eu inteleg ce spui tu Ana-Maria, si sunt perfect de acord- am atins insa, recunosc, prea putin acest aspect pentru a nu lasa dubii ca am inteles ce vrea Rushdie sa faca ( “Rushdie a fost bine intentionat”).
Insa “Este proasta din cauza ca Rushdie se straduieste mult prea mult sa creeze o lume fantastica.” Tu ai insirat intr-adevar “destule metafore incantatoare si incitante”, dar te-ai oprit. Mi-ar fi placut cartea daca si Rushdie ar fi facut ca tine- daca s-ar fi oprit la un moment dat rezonabil.
Repet, asta m-a deranjat: faptul ca s-a straduit atat de mult incat totul mi-a aparut fals (gandeste-te numai la sfarsit!!! ce cliseu).
Si nu cred sa fie vreo poveste pentru copii mici (si ma opresc aici
) in care de cate ori vorbeste calul, autorul sa precizeze: “spuse calul care mancase jaratec”. Intelesesem de prima data… 
offtopic, eu am citit ferma animalelor si nu mi-a placut nici ca alegorie, nici ca poveste, m-a plictisit de moarte
Acord de zile mari cu ce scrie mai sus JEN. Detest militantismele literare!
Din cate stiu eu, “Haroun” a fost scrisa ca o poveste pentru copii (am ascultat candva un interviu cu el despre cartea asta, dar nu mai gasesc acum linkul de YouTube).
In rest nu pot sa ma pronunt, dar am mari indoieli ca ar fi o carte proasta, avand in vedere ca tot ce am citit pana acum de Rushdie (4 romane) mi s’a parut bun sau foarte bun. Oricum, Raluca, daca vrei sa’l descoperi cu adevarat, eu recomand “Midnight Children”
Ameer, am auzit atatea lucruri bune despre el, incat nici nu intentionam sa ma opresc aici
Stiam de la inceput ca “Harun…” nu e una din cartile la care se face in general referire cand se vorbeste despre Rushdie. “Midnight Children” deci… 
“Am stat destul de mult in cumpana daca sa ma chinui sa fac recenzie la aceasta carte.” Poate daca stateai in pod sau sfoara iti venea o idee mai buna si nu ai fi scris nimic. Ar fi fost mai bine, crede-ma. Impresia mea este ca de fapt ai vrut sa-i deranjezi pe cei care il iubesc pe Rushdie. Daca ti-ai permis sa-l compari pe acesta cu Coelho asta-mi spune tot despre calitatea asocierilor tale. Gasesc nejustificata afirmatiile tale “fiind atat de proasta” sau “Harun si Marea de Povesti este o poveste proasta”. Personal cred ca este impardonabil sa afirmi asa ceva luand in calcul doar impresiile tale subiectivizate nejustificat. Intr-un final, nici macar nu inteleg de ce ma consum sa ma iau de tine ca si asa e inutil. Sunt unii care vad ca caii (!)oricat ai incerca sa le explici simbolurile sau mesajele.
@ Rebecca: Si eu sunt o “fana” a lui Rushdie, dar recenzia Ralucai nu m’a deranjat absolut deloc (eh…poate putin putin comparatia cu marea senzatite literara
) Coelho). Cred ca e important sa stim sa respectam parerile altora ca atare (nu “subiectivizate nejustificat”; o parere este prin excelenta “subiectiva”) fara sa le luam ca un afront personal 
@ Raluca: Sper ca dupa “Midnight Children” o sa vii cu alte impresii
si eu am Copii din miez de noapte nu am apucat sa o citesc inca, insa de la rushdie tot ce am citit mi-a placut
Subscriu la ceea ce a spus Ameer in legatura cu parerile altora. Drepturile noastre se opresc acolo unde incep drepturile celorlalti.
Iar daca eu nu dau 2 bani pe Dostoievski, de exemplu, am dreptul sa scriu chestia asta pe blog.
Comentariu editat de administrator
Incep in cazul asta sa ma indoiesc de calitatea blogului; voi sustineti ca sunteti “de cultura” oare conceptul nu asta implica?! Pentru mine trebuie sa fie de bun simt o afirmatie (pro sau contra) nu jignitoare. “Prost” nu e un apelativ pe care eu il asociez culturii. Imi pare rau ca opiniile sunt diferite si ca se permit comentarii denigratoare la adresa unor scriitori de valoare. Raluca nu-si poate permite (insist, din punctul meu de vedere) pe un blog de cultura sa afirme, nejustificat, ca o opera este proasta doar pentru ca ei nu-i place. N-am stiut ca poti balacari o lucrare (de altfel valoroasa) pentru ca tu nu pricepi niste metofore, chiar daca ti se explica. Teoria asta cu drepturile mele si ale tale este fara legatura si poate fi folosita chiar si pentru argumentatia-mi. Daca tu asta crezi, Andrei, ca e firesc sa nu dai doi bani pe vreun scriitor de valoare si sa te bucuri/susti ca cineva mai tre’ sa si faca recenzie pe treaba asta, incep sa cred ca ne importa traficul, nu cultura sau calitatea.
@ Ameer: Stai linistita ca nu-s cu probleme la gramatica sau la exprimare. Utilizez ironia si jocurile de cuvinte ca pe niste arme si daca imi scapa ceva imi cer scuze pentru greseala (ba mai si invat ceva). E bine ca mi-ai oferit tu o varianta a ceea ce este “parerea”. Accepti pareri?! Raluca, ********! Na, parere e, subiectivism inclus, cuvantul- folosit de ea in recenzie, dreptul meu. Teoretic, ar trebui sa-mi respectati parerea dar il suspectez pe Andrei (ca nu tolereaza oamenii cu tulburari comportamentale? l-ai suspectat bine. Ai primit Ban.) ca ma va ameninta si va sterge commentul meu. Puteam la fel de bine sa zic: Raluca, esti de doi lei! Va rog sa-mi respectati parerea… Ea face referire la o opera, Andrei a facut la un autor, eu la ea… ce-i rau in asta?! Dupa teoria voastra…
rebecca, nu inteleg de ce trebuie sa fii atat de agresiva peste tot (iti aduc aminte povestea cu clubul de carte bookaholics, unde mi-ai pus vorbe in gura dupa care ai inchis comentariile de la insemnarea ta).
raluca a spus ca este o carte proasta (dupa parerea ei, evident) si a dat argumente: repetitii enervante, senzatia de atmosfera nereusita.
de ce daca TIE iti place un autor, trebuie sa le placa si altora?
@Jen: esti previzibila, asteptam demult sa abordezi subiectul. Din punctul meu de vedere s-a inchis discutia in secunda in care unul din argumente a fost “muhahhahaha”. Daca tineai atat de mult sa lamuresti subiectul, oare mailul nu se inventase?! Nu ti-am pus vorbe in gura, am interpretat o parere de-a ta.
Nu tre’ sa-mi placa si mie si sa-ti placa si tie. Doar ca nu tolerez nejustificari. Care erau argumentele?! Repetitii enervante? Enervante? Subiectivism… Senzatia de atmosfera nereusita? Nereusita? Cine a stabilit asta daca nu tot ea?! Sunt doua adjective aruncate aiurea! In logica asta nu se numeste AR-GU-MEN-TA-RE!!!
se cheama RE-CEN-ZI-E nu sentinta definitiva si irevocabila, pentru dumnezeu!
“nu inteleg de ce trebuie sa fii atat de agresiva peste tot”- tu de ce ai generalizat aiurea acum?! Peste tot? Adica bocaholics si bookblog?! Care de fapt “bookblog” sunt cateva recenzii proaste?!
Recenzie? Paleta larga… ce e recenzia?! O dam in diverse deja, sentinta finala si irevocabila… ar fi fost culmea sa stea Rushdie in mana Ralucai si Dostoievski (de exemplu) in cea a lui Andrei!
ok, retrag generalizarea. ‘de ce trebuie sa fii atat de agresiva uneori?’
ca sa intorc argumentul tau, aproape o mie de oameni sunt de parere ca recenziile sunt bune si se intorc pe site. majoritatea decide, ca si la rushdie, nu?
Am spus “sunt cateva recenzii proaste?!”!!! Sfinte!
OK, eu stiu ca sunt noua aici si ma bag in certuri mai vechi, dar parerea mea (un cuvant foarte vehiculat in ultima vreme
) e ca Rebecca a mers cam departe si ca lucrurile ar trebui sa se incheie aici 
Rebecca tocmai a primit BAN. Invata sa vorbesti!
Stiu ca Rebecca nu poate sa raspunda la acest comentariu, insa voi spune si eu ceva.
In primul rand, nu i-am comparat pe cei doi autori: stiu ca Paulo Coelho e la moda, si tot auzind numele lui Rushdie ma intrebam daca nu cumva, este pe cale sa ajunga la fel de “citit”. Observ ca si Ameer a inteles ca sunt de parere ca autorul brazilian ar putea visa sa se compare cu Rushdie, inseamna prin urmare ca m-am exprimat gresit. Ma refeream strict la popularitate.
In al doilea rand, impresiile mele subiective au fost justificate- am spus ce m-a deranjat pe mine personal, la fel cum au facut si altii pe acest blog, neluand in calcul parerea vreunui “critic autorizat”.
Valoarea lui Rushdie nu o “fac” eu, ci toti aceia care ii apreciaza scrierile. S-a intamplat ca mie sa nu imi placa aceasta carte. Ba mai mult, am si spus intr-un comentariu ca nu cred ca este reprezentativa si ca vreau sa mai citesc ceva de acelasi autor.
Iar eu nu am jignit pe nimeni, si consider ca nici Rebecca nu avea dreptul sa ma jigneasca, transformandu-se in avocatul lui Rushdie. Am spus ca o anume carte este proasta, nu intreaga opera, la fel cum din “nu dau 2 bani pe scriitorul x” se intelege ca nu iti place acel scriitor, nu ca esti de parere ca ar fi prost. In ambele cazuri, si daca ai spune-o, ar fi o referire la modul de a scrie, la opera, nu la el ca persoana.
Or cand incepi sa articulezi nehotarat adjective, asta inseamna, cel putin din punctul meu de vedere, ca te referi la om per ansamblu. Iar asta nu se face doar pentru ca nu iti convine ce a scris persoana respectiva despre un autor care iti place. Concluzia asupra acestui comportament a fost, oricum, trasa deja, nu are rost sa o mai repet.
jos cenzura!
Dar oare cand definesti o carte drept proasta nu-i jignesti pe cei carora le-a placut? Daca tot e o parere subiectiva n-ar fi mai ok sa precizezi clar lucrul asta printr-un “nu mi-a placut MIE”?
Or daca cineva spune din start ca o carte e proasta ….
Nu cred ca exista o carte despre care toata lumea sa spuna ca ii place. Intotdeauna parerile sunt impartite. De fapt, mie tocmai asta imi place la Schimb de carti: fiecare vine cu propria interpretare a cartii pe care a citit-o
Nu cred ca ii jignesc pe cei carora le-a placut cartea, cred ca este propria mea parere, nu o “intrare” in dex-ul cartilor.
Dar ca sa nu se mai simta nimeni jignit, exagerand peste masura, rectific: “Mie nu mi-a placut ‘Harun si Marea de Povesti’ “
Asta a fost aproape ironic, de parca acum se mai poate repara ceva daca schimbi exprimarea…
Eu cred ca nu trebuie sa te simti fortata sa-ti ceri scuze daca nu crezi ca e nevoie sa-ti ceri scuze.
Nimeni nu cere sa intrati in “dex-ul cartilor” sa fiti prea rigizi in recenzii dar totodata, nimeni nu cere sa fiti delasatori si prea subiectivi. Cred ca ce Carina vroia sa zica era sa nu cadeti in extreme.
Adevarul e ca nu imi place sa mi se impuna o parere personala, mai ales cand vine vorba de carti. N-am citit cartea, deci nu am o parere personala despre ea, asa ca nu ma bag nici pentru, nici impotriva lui Rushdie, ca inca nu sunt fana, nu l-am citit. Recenzia insa e o parere personala a cuiva si asta se cam stie… Desi nu s-a precizat pe niciunde “parerea mea”, “eu cred”, “dupa mine” sau alte marci ale subiectivismului, nu era prea greu sa ne dam seama ca fata vorbea despre impresiile proprii pe care le-a avut in timpul lecturii.
Referitor la comentariul Carinei trebuie sa spun ca nici un cititor n-ar trebui sa se simta jignit cand altcineva spune despre o carte care lui i-a placut ca e proasta. Nu cred ca se poate face analogia asta. Si mie imi plac multe carti care altora nu plac dar nu m-am gandit nici o clipa ca as putea fi proasta ca imi place o carte, nici macar atunci cand mi s-a spus in fata ca acea carte e o porcarie.
A-i da ban Rebeccai de pe bookblog pentru agresivitate e ca si cum Salman Rushdie i-ar da ban Ralucai de la a-i mai cumpara cartile. Pentru ca, nu-i asa, si ea a fost agresiva si i-a jignit munca.
Ar fi cel putin hilar ca Raluca sa nu-si mai poata cumpara carti de Rushdie decat printr-un proxy.
Cu alte cuvinte, Andrei, dupa parerea mea, ai tratat situatia cam ca Gigi Becali la Steaua.
Alina, diferenta este ca asta e bookblog (adica si blogul Ralucai fiindca face parte din echipa) si nu al lui Rushdie. Iar Rebecca nu a primit ban pentru agresivitate (nu e prima data cand e agresiva si nu e singurul blog pe care a fost agresiva). A primit ban pentru ca nu stie sa vorbeasca iar noi vrem sa pastram bookblog-ul un loc in care sa se discute civilizat (chiar daca parerile sunt mult diferite, ceea ce e normal).
Daca eu te-as face pe tine proasta ar fi foarte posibil, zic eu, sa te simti jignita. (asta a facut Rebecca si de asta a luat ban) Cartea lui Rushdie ma indoiesc ca s-a simtit foarte jignita, mai ales ca are coperta groasa.
Nu mă pronunţ asupra măsurii punitive, mai ales că partea “veninoasă” din comentariul incriminat a fost probabil editată. Dar pot spune că nu are nici un efect, pentru că se poate intra pe Bookblog foarte lejer prin metode “de proximitate” extrem de la îndemâna oricui.
Deşi este recomandat să fie menţinută o atmosferă civilizată pe Bookblog, cenzura nu e cea mai indicată soluţie.
Pe de altă parte susţin dreptul recenzentei de a susţine că o carte este proastă, pentru că e o părere personală şi nu trebuie să se autocenzureze. Dar tot aşa pot şi eu să susţin că recenzia Ralucăi este proastă şi asta e într-adevăr părerea mea. Dacă tot dorea să desfiinţeze o carte ar fi trebuit să ofere mai multe argumente. Recenzia pare scrisă la nervi şi cu scopul nedeclarat de a jigni, aşa cum a mai remarcat şi altcineva. Atenţie, a nu se înţelege că am zis că Raluca e proastă, doar că recenzia este slabă şi pare făcută în pripă. M-am enervat şi eu de multe ori că am dat bani pe romane proaste (din punctul meu de vedere) pe care alţii le lăudaseră, dar dacă ar fi fost să scriu o recenzie extrem de negativă la cărţile respective aş fi făcut-o mai “stufoasă” decât cea a Ralucăi. Orice părere tranşantă trebuie sprijinită cu multe argumente, altfel se lasă impresia de superficialitate.
În rest cred că Rasid e de fapt Raşid, acesta fiind încă un argument pentru folosirea diacriticelor pe Bookblog.
Amerenescu:
1. intr-adecar, comentariul a fost editat
2. perfect de acord cu ceea ce ai spus; oricine are dreptul sa spuna “recenzia e proasta” dar de la a critica recenzia (argumentat, cum ai facut tu) pana la a jigni direct un om e cale lunga.
3. diacriticele alea sunt pe lista mea la categoria “de gandit”. Probabil ca le vom introduce dar sunt si alte ratiuni pt care as mai amana un pic momentul.
Multumesc pt parerile exprimate civilizat.
Amerenescu: mi-am dat seama si eu, prea tarziu insa, ca ar fi trebuit sa discut mai pe larg o parere atat de categorica (numarul motivelor care m-au deranjat insa l-am respectat). Din aceasta cauza, recenzia isi merita cuvintele dure.
Insa asa cum ai remarcat si tu, una este sa spui despre o recenzie ca e proasta, si alta despre omul care a scris-o.
Cum se face ca doar cand vine vorba de recenziile Ralucai se nasc asemenea controverse?
nu ai dreptate, Dan. S-a mai intamplat si la altii. Iti dau un singur exemplu acum. AICI
poveste proasta e un eufemism. e mult sub nivelu’ lu’ Coelho. macar ala spune povesti din O mie si una de nopti pe intelesul gospodinelor. inca imi amintesc scarba pe care mi-a lasat-o Furia- dulcegariile lu’ M. Eliade in NYul zilelor noastre. nu stiu daca traducerea era proasta, dar, oricum, toata pelteaua aia subtire intinsa pe atatea pagini… oribil acest vibrator proprietate personala a unei papusi gonflabile.
Desi am cititi recenzia Ralucai undeva in luna ianuarie (impreuna cu acele comentarii existente atunci), am cumparat cartea si am citit-o. Mie mi-a placut, am reusit sa o termin intr-o singura seara/noapte… Actiunea cartii, chiar daca este verosimila m-a captivat…eram curioasa sa vad ce se intampla cu Harun si tatal sau, cu locuitorii din Chup si Gup si mai ales incercam sa-mi imaginez cum arata acele animale fantastice imaginate de Rushdie. Chiar daca unora nu le place aceasta carte, mie mi-a placut si le-o recomand si altora ca pe o lectura usoara inainte de culcare sau pur si simplu ca pe o lectura de diversificare (este altfel decat genul de romane/carti pe care le citesc/citim de obicei).
Am citit Harun si Marea de Povesti, si mi se pare foarte interesanta, deloc ciudata si plina de simboluri care defapt formeaza o alegorie interesanta din care totul se transforma in nimic si nimicul in tot… Va sfatuiesc sa o cititi… Nu pierdeti nimic!
o poveste ca niciodata, haroun and the sea of stories se in scrie in linia,,realismului magic” (magic realism-apud sanda berce) in care se doreste o transcendere prin cunoasterea puerila si inocenta a copiilor prin povesti intr-o lume haotic apasatoare a unei soceitati prabusite sub mai multe falsuri si tare. o alegorie enigmatica (enigmatic allegory) haroun si marea de povesti este pt copilul din tine, care a uitat sa mai spuna si sa mai creada in povesti…
o poveste ca niciodata, haroun and the sea of stories se in scrie in linia,,realismului magic” (magic realism-apud sanda berce) in care se doreste o transcendere prin cunoasterea puerila si inocenta a copiilor prin povesti intr-o lume haotic apasatoare a unei soceitati prabusite sub mai multe falsuri si tare. o alegorie enigmatica (enigmatic allegory) haroun si marea de povesti este pt copilul din tine, care a uitat sa mai spuna si sa mai creada in povesti…
Cartea e geniala. Clar.
In nici un caz nu poate fi o carte proasta. Cum poti pune titulatura asta doar pt ca nu e in genul lui Coelho si pt ca fantezia (si de fapt geniul cartii…) are prea multe detalii… E aiurea sa spui asta.
Trebuie sa recunosc ca am rasuflat usurata cand am mai gasit o fiinta pe lumea asta mare care nu e cucerita de Rushdie. Realismul magic despre care vorbea cineva aici nu e vreo mare gaselnita a lui Rushdie, si nu cred ca trebuie cineva sa ne spuna pe un blog de carti ca Rushdie scrie realism magic, ca si cum ne-ar lumina. Stim, dar parca suna mai bine la sud americani. (“parerea mea”)
In fine, voiam doar sa vin un pic in apararea unei persoane care a avut marele curaj sa isi faca harakiri si sa spuna sus si tare ca NU ii place un roman de Rushdie. Ma gandeam citind atatea reactii cum nu apare pe un important blog de carte ca asta nicio vorba despre Aravind Adiga, Amitav Ghosh ori Tarun Tejpal… etc etc… Atatia indieni cu forta au aparut in ultimii ani si noi tot la Rushdie am ramas cramponati… mie mi se par cartile lui bine, foarte bine scrise, dar obeze de acest bine si pline de suficienta… iar personajele sunt create pe o joaca de cuvinte si imaginatie, o joaca foarte adesea plictisitoare(trebuie sa mai spun si “parerea mea”, ca sa nu isc cine stie ce alta cruciada!) Eu una n-as merge pe Midnight, as incerca in locul tau, Raluca… Incearca Six Suspects de Swarup (nu stiu daca s-a tradus la noi) sau Shadow Lines de Amitav Ghosh. Delicioase si total diferite. La prima razi de te prapadesti, gasesti acolo toate cliseele din lume legate de americani, indieni, terorism, saraci si bogati, Bollywood, exotism, crima, incurcaturi, iubire, toate luate peste picior si devenite o poveste de o bogatie incantatoare, in a doua gasesti marea literatura indiana care in sfarsit si-a scos haina asta de realism magic care parca s-a cam uzat pe la coate…
[...] holbat nimeni la mine, nu s-a mai uitat ca la un ciudat cu ochii lipiţi de o carte… Cartea, destul de slabă, mai slabă ca Versetele satanice, de parc-ar fi fost scrisă de un alt autor. Ce am folosit ? Păi [...]
[...] care se înţeleg de la sine, pentru că au darul de a ţi se lipi de suflet. Dar se pare că nu toată lumea e de acord. Aşa că o să scriu, numai şi ca să îmi aduc aminte, când timpul va fi trecut peste, de ce am [...]
am stat niste minute sa citesc din comentarii. e offtopic, desigr, dar abia astept referintele la holocaust si hitler
Sunt de acord cu Rebecca.Recenzia Ralucai este superficiala.Raluca nu a spus ca un simplu om ca nu ii place, si-a exprimat parerea “avizata”.Exprimarea si atitudinea e de clasa a 9-a.Sa nu uitam ca aceasta carte a fost scrisa pt fiul sau si ESTE O POVESTE.Cum poti sa compari Versetele Satanice cu Harun??Ma rog….fiecare cat poate
Tocmai citesc harun..si cautam niste pareri despre carte . Surpriza! cartea asta a starnit adevarate furtuni. Parerea mea? E o carte care se citeste usor, o carte despre o lume fantastica din care nu lipsesc alegoriile in prezent. Raluca, am un sfat pentru tine :cred ca e mai bine sa dai o nota (de la 1 la 5, sa zicem) unei carti decat sa folosesti cuvinte dure, sau sa spui simplu” mie nu mi-a placut”
[...] citit recenzia cartii si pe bookblog si sincer am ramas dezamagit de cele numai doua stele. Probabil ca celei care face critica ii [...]