Harry Potter şi camera secretelor
Scris de M. V. Simandan • 29 October 2007 • in categoria SF/Fantasy
Autor: J.K. Rowling
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Atenţie: Acest articol NU conţine spoilere! Vă mulţumim anticipat că nu veţi dezvălui nici dvs. detalii cu privire la soarta personajelor din seria Harry Potter a lui J.K. Rowling.
Cărţile Harry Potter au transformat-o pe autoarea J.K. Rowling în cea mai bogată femeie din Marea Britanie, devenind de asemenea fie un nume adorat, fie unul urât în întreaga lume. Primul volum din seria micului vrăjitor care studiază artele magiei la Hogwarts School of Witchcraft and Wizardry (şcoală de magie, farmece şi vrăjitori), Harry Potter şi piatra filosofală, a fost printre primele cărţi pe care le-am citit când am ajuns în anul 2002 în Thailanda.
Au trecut cinci ani până să mă decid a deschide coperţile lui Harry Potter şi camera secretelor, cea de-a doua carte din seria celor şapte volume care urmăresc viaţa tânărului vrăjitor Harry în lupta împotriva lui Voldermont (Cap-de-Mort), vrăjitorul care i-a ucis părinţii şi i-a lăsat pe frunte cicatricea în formă de fulger.
Motivul pentru care Harry Potter şi camera secretelor a rămas pe rafturile bibliotecii mele, adunând praf atâţia ani de zile, a fost decizia autoarei de a-l trimite în primul volum pe Charlie, unul din fraţii lui Ron Weasly - prietenul lui Harry -, în România, unde acesta avea grijă de dragoni. Bineînţeles că România şi Transilvania nu puteau scăpa nemenţionate într-o carte despre vrăjitori, dar, personal, nu cred că balaurul românesc are o istorie la fel de fascinantă precum dragonul chinezesc. Dar, având în vedere precedentul istoriei noaste de a crea personaje care varsă sânge cu uşurinţă, J.K. Rowling s-a gândit că nu ar fi o idee rea să pipereze puţin seria Harry Potter cu nişte referinţe la "ţara de unde vin vampirii", precum cunosc apoape toţi străinii pe care i-am întâlnit în călătoriile mele, ţara mea natală. Astfel, nu am mai vrut să am de-a face cu cărţile şi filmele despre Harry Potter pentru mult timp.
Am luat decizia de a citi Harry Potter şi camera secretelor datorită marelui tam-tam ce se face în jurul cărţilor cu Harry Potter, care au genereat o adevarată mişcare atât pe internet cât şi în lumea reală. De fiecare dată când mergeam prin Bangkok cu trenul suspendat auzeam vorbindu-se de Rowling, în orice clasă intram, elevii mă întrebau dacă am citit cărţile cu Harry Potter. Aflând motivele pentru care am întrerupt lecura acestei serii (primele două volume rivalizează la număr de exemplare vândute cu Codul lui DaVinci de Dan Brown şi De veghe în lanul de secara de J.D. Salinger, toată lumea se oferea să-mi spună cum se termină fiecare carte în parte. Cu greu am reuşit să îi opresc la timp, pentru a nu-mi ruina plăcerea de a citit restul cărţilor (atunci când le va veni rândul), precum s-a întâmplat cu Magicianul lui John Fowles, pe care l-am abandonat cu muţi ani în urmă pentru că o colegă de facultate a fost îndejuns de amabilă pentru a-mi spune cum se termină!
De asemenea, nenumaratele spoilere ce apar aproape în toate articolele de pe internet despre cărţile lui Rowling au contribuit şi ele la decizia de a citi Harry Potter şi camera secretelor. În plus, aş dori să văd filmele făcute după cărţi, dar mă încăpăţânez să le vizionez înainte de a citi cărţile. Am văzut, nu la mult timp după ce am terminat de citit Harry Potter şi piatra filosofală, doar bucăţi din primul film, la vremea aceea fiind prea supărat pe Rowling pentru dragonii din România pentru a sta în fololiu şi a viziona de la cap la coadă întregul film.
Chiar înainte de a scrie acestă însemnare, "răsfoind" materialele în româneşte care s-au publicat pe intenet despre primele două cărţi Harry Potter (lecturând ambele volume în engleză şi dorind să aflu cum s-au tradus unele nume şi denumiri în varianta românescă), am citit fără să vreu un spoiler la unul dintre volumele ce încheie povestea lui Potter. Va trebui să stau departe de astfel de articole în viitor!
Dar probabil motivul care a influenţat cel mai mult decizia mea de a continua lectura cărţilor cu Harry Potter au fost cele 10 luni pe care le-am petrecut în 2006-2007 în Qatar, o ţară musulmană în care religia era mai presus de orice. Predând engleză la o şcoală islamică (dar care şi-a construit curriculumul pe sistemul de învăţământ britanic), a trebuit să ascult de nenumărate ori, în careul de dimineaţă, predici despre "pericolul" cărţilor lui J.K. Rowling, care prezenta în mare detaliu cum se poate face puţină magie folosind o baghetă şi murmurând nişte cuvinte cu origine latină. În aceste predici am aflat că în islam magia este haram (păcat capital), iar astfel seria Harry Potter a fost interzisă în librării, dar pruncii musulmanilor tot au reuşit să vadă filmul (care se puteau găsi cu uşurinţă la magazinele de închirieri video). Iar eu urăsc să mi se spună că nu îmi va face bine dacă citesc o anumită carte!
Toate cele de mai sus nu mă vor opri a spune că Harry Potter şi piatra filosofală este o carte minunată pentru copii, fiind scrisă într-un stil simpluţ, cu o acţiune care se desfăşoară cu repezitorul. Acelaşi lucru rămâne valabil şi pentru Harry Potter şi camera secretelor, cu singura diferenţă că în acest al doilea volum, Rowling nu a mai trebuit să ţină carte la un număr relativ mic de pagini, ci a fost liberă să scrie cât vrea, refuzul din partea editorilor nemaifiind o problemă. De fapt, cu fiecare carte scrisă, volumele despre Harrry Potter devin tot mai groase, cu o acţiune din ce în ce mai complicată.
Harry Potter şi camera secretelor începe precum volumul predecesor, cu problemele la care Harry, un puşti de 12 ani aflat în vacanţă de la Şcoala Hogwarts, trebuie să facă faţă în familia lui adoptivă, formată din dezgustătorii Dursley. Primele câteva capitole recapitulează evenimentele majore care au avut loc în primul volum, astfel că un cititor care a sărit peste Harry Potter şi piatra filosofală nu are mari probleme în a înţelege cine e cine şi cum stau lucrurile în lumea vrăjitorilor şi a oamenilor obişnuiţi, numiţi Muggles.
Rowling introduce în Harry Potter şi camera secretelor noi personaje şi elemente de vrăjitorie, păstrând motivul luptei între bine şi rău care va urmări întreaga serie. Coperta a patra a ediţiei publicate de editura americană Scholastic, pe care am citit-o eu, anunţa cititorul că, la Hogwarts, camera secretelor a fost deschisă şi un monstru teribil pietrifică toţi vrăjitorii, vrăjitoarele, animalele şi fantomele care îi vin în cale. Harry îl bănuieşte pe Draco Malfoy, inamicul lui numărul unu din şcola de vrăjitori, dar majoritatea elevilor îl bănuiesc pe Harry, care are toate şansele de a fi moştenitorul lui Slytherin (Viperin), creatorul camerei secrete, unul dintre cei patru vrăjitori-fondatori ai Şcolii Hogwarts.
Precum în romanul precedent, Rowling reuşeşte în finalul cărţii să conecteze toate detaliile menţionate de-a lungul celor peste 300 de pagini care alcătuiesc Harry Potter şi camera secretelor. Bineînţeles că draga mea patrie a trebuit să fie menţionată şi în acest al doilea volum: "Harry... knew that Charlie was in Romania studying dragons..." şi "... so far, Harry had been forced to play a simple Transylvanian villager whom Lockhart had cured of a Babbling Curse, a yeti with a head cold, and a vampire who had been unable to eat anything...".
Rowling dă celui de-al doilea volum un finalul satisfăcător (mai convingător decât finalul primei cărţi cu Potter), pregătind terenul pentru următoarea carte din serie, Harry Potter şi prizonierul din Azkaban.
Scrisa de Mihnea Voicu Şimăndan
Citeste cele 41 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
gabimirea spune:
Vai Mihnea ce scrupule ai legate de Romania tara varcolaclor si alte chestii din astea cu sange pe la coltul gurii.
Stii, zic asta dupa ce tocmai am reusit sa beau putin sange de copila care va deveni la randul ei varcolaca. Un suc excelent comparabil cu Pepsi Cola! Si pe deasupra natural…
Hm, la cati cititori de harry potter am auzit in jurul meu, nimeni nu s-a plans de prezentarea Transilvaniei ca un cuib de varcolaci. Toti au inghitit asta ca o figura de fictiune si nimic mai mult si apoi gandeste-te cate bazaconii despre Orient nu ai intalnit prin cartile romanesti. Sa-ti reamintesc de faptul ca toti chinezii au ochii galbeni, ca prin Asia mai sunt si acum canibali, tigri, oameni care se apleaca toata ziua. Fara indoiala exista in toata lumea doua tipuri de imagini – una pozitiva asupra altor popoare, dar care exista doar prin operele ce folossc stilul beletristic ori politic si o imagine negativa vehiculata de alte medii politice sau pur si simplu in popor. Toi rusii sunt niste Ivani cam prostanaci, germanii sunt o sosie multiplicata a lui fritz, iar de scotieni ce sa mai zicem ca dau pe dinafara de avari.
Si apoi in cartea lui Rowlins aia nu sunt numai balauri de pe meleagurile noastre sa zici ca a facut un act de rea-vointa numai la adresa noastra, a romanilor.
In ceea ce priveste indoctrinarea din Qatar se vede ca lucrul interzis incepe sa capete un pret nemeritat. Sunt si prin scoala noastra voci care cer interzicerea unei astfel de carti, dar nu au prea multa putere. Parerea mea ca lucrurile s-au asezat, sunt putini fani autentici ai lui Harry Potter, cei mai multi citesc cartile, o indexeaza printre altele si trec mai departe. Eventual pornesc spre cartile de vrajitorie autentica si atunci se cheama ca s-au smintit la cap. De altfel cucoana asta a cunoscut asa succes din cauza nevoii noastre de miracol, ori in Harry Potter acesta pare la indemana, toti se comporta asa modern, asa cool, exista competitii sportive, sunt indeplinite toate dorintele, eroul are ocazia de a fi cel mai tare in toate cartile, baga in el numai superbunatati etc. Este daca vrei o asemanare cu Tara Distractiilor din Pinocchio.
Iar disciplinele pe care le invata sunt toate distorsionari ale unor discipline ecologice, persoanele acelea se comporta ca intr-un Ev Mediu ideal, tipul ala cu tichiuta pe cap, Dumbledore e chiar simpatic, unele personaje sunt dickensiene si toate construite pe opozitia Bine -Rau ca in basme.
Dar despre cartea care a adus potul de un miliard de dolari este mult de vorbit… -
Anca R spune:
Felicitari pentru recenzie! E o carte minunata nu doar pentru copii, ci pentru toti cei “young at heart” carora le place sa citeasca povesti frumoase.
Nu m-am simtit prea ofensata pentru ca “draga noastra patrie” a fost transformata in rezervatie de dragoni. Sunt lucruri mai rele de atat care se petrec pe aici :D
-
Mihnea spune:
@ Cristi Mitran – Cum adica nu-i poti invinui? Pai ce, noi stim despre englezi doar ca l-au avut pe Jack the Ripper?
@ gabimirea – Si de ce nu s-ar scrie doar lucruile pozitive despre Romania? Atunci poate strainii ar realiza ca Romania nu inseamna doar tigani, orfani si vampiri.
@ Anca R – Cineva mi-a spus recent ca doar primele trei-patru carti din serie sunt de fapt pentru copii. Restul se cam indreapta spre publicul matur.
-
Cristi Mitran spune:
Englezii stiu despre noi cam cat stim si noi despre Coasta de Fildes (eu stiu doar ca Drogba si Kalou joaca la Chelsea).
Acuma or fi si englezi care stiu o gramada despre Romania, si romani care stiu multe despre Coasta de Fildes.
-
Anca R. spune:
@Mihnea
Nu as spune ca volumele 5-7 se indreapta chiar catre un public matur. Pe masura ce Harry incepe sa afle mai multe despre Voldemort si se pregateste confruntarea finala, sunt introduse mai multe elemente “horror” si se pun probleme mai serioase legate de loialitate, curaj etc. Probabil copiii din categoria “scoala primara” ar putea sa aiba cateva cosmaruri, dar cam atat :D Oricum, off topic, eu sunt fan al seriei “A Song of Ice and Fire” a lui George R.R. Martin si dupa asta e evident ca ultimul volum din Harry Potter mi s-a parut “very mild” :D
-
Shauki spune:
Cristi, nu inteleg de ce ai spus ca nu intetionezi sa le citesti vreodata. Doar din cauza ca se face mare tam-tam? Uite, sincer iti spun, eu inainte nu citeam deloc! Am vazut ca se discuta ff mult despre Harry Potter si am decis sa vad filmele (doar 2 erau lansate atunci!). Mi-au placut foarte mult, asa ca in asteptarea filmului 3 am citit volumul 3, Prizonierul din Azkaban. De atunci am inceput sa citesc tot mai multe carti fantasy. Si uite ca azi citesc multe carti de toate genurile.
-
gabimirea spune:
Cristi nu ma asteptam sa folosesti acest argument. Si ce daca ai vazut filmele? Sunt asa de departe de spiritul cartii, de suspansul unei carti. De jocul de cuvinte, de introspectii, de planuri si rememorari. Iar povestea cu alti autori mai talentati de fantasy o fi adevarata, dar tot se vorbea pe aici de marketing si de conditionarile editurilor. Si nu cred ca se poate ignora faptul ca toata lumea vorbeste de aceasta carte, pe cand de a altor autori de fantasy nu, toti o cunosc fie ca o repudiaza, fie ca o accepta neconditionat. Este un fel de Abba a cartii. Este miracolul si razbunarea scriitorilor. Individa asta a dovedit ca se poate castiga un miliard scriind. A castigat mai mult decat 1000 de premianti Nobel, la naiba.
Asa ca nu cred ca se compara niscaiva ecranizari banale cu stiinta cucoanei de a-si scrie cartile. Filmele sunt groaznice in raport cu cartea.
A si sa nu uit. Eu am citit cartile, dar nu-mi place genul. A fost insa curiozitatea si m-au biruit entuziasmul adolescentilor de pe langa mine. Cinstit cine nu viseaza o reteta pentru a castiga atata banet.Daca ar exista in interiorul cartii, tu te-ai multumi cu un film despre carte? -
Cristi spune:
Ok.
1. Am spus ca am vazut filmele, deci stiu deja ce se intampla. Am spus ca nu ma intereseaza abilitatile literare ale lui Rowling pentru ca exista scriitori mai buni. Asa ca daca nu ma intereseaza nici subiectul, nici realizarea, de ce as citi cartea?
2. “Si nu cred ca se poate ignora faptul ca toata lumea vorbeste de aceasta carte, pe cand de a altor autori de fantasy nu”
Asta cred ca e un argument tare prost. Daca toata lumea vorbeste despre ceva nu inseamna ca trebuie sa participam si noi. Daca toata lumea vorbeste de Irinel si Monica inseamna ca trebuie sa ma uit la emisiunea lor? Daca toata lumea asculta 50 Cent trebuie sa-i cumpar albumele?Toata lumea o cunoaste. Foarte bine, dar ma indoiesc ca poate sa stea la masa cu Thomas Pynchon sau Umberto Eco si s-o ia vreunul in serios ca autoare.
Exista o diferenta intre faima meritata si faima “umflata cu pompa” de edituri si mass-media. Oricum peste 1 miliard de ani cand o sa faca implozie Soarele nu o sa mai fie nimeni care sa stie cat de faimos ai fost.
3. Bine, a facut o groaza de bani. Si ce? Daca vrei sa faci miliarde sunt modalitati mult mai usoare. Investitii bancare si imobiliare, inginerie financiara… Cred ca 90% din oameni au sanse mai mari sa castige un milion de dolari la loterie decat sa castige acelasi milion scriind carti.
Ar trebui sa am un respect fabulos pentru un scriitor care s-a imbogatit peste noapte? Joyce si Kafka au murit saraci, si totusi opera lor are o valoare incontestabila.
4. Filmele si cartile sunt doua lucruri diferite. Doar pentru ca un film nu este o adaptare fidela a cartii nu inseamna ca este un film prost. Am vazut filmele si nu mi s-au parut teribil de proaste, sau teribil de bune.
-
gabimirea spune:
Draga Cristi, poate nu-ti mai raspundeam, dar acel calificativ adus unuia dintre argumentele mele m-a decis sa continui.
1.imi pare rau dar cunoasterea actiunii unei carti nu-i scade valoarea. Un film nu poate infatisa decat actiunea si aproape nimic mai mult. Sunt limite ale literaturii pe care niciun film nu le poate trasnpune.
Mi-este indiferent daca vei citi sau nu cartile, dar a te pronunta despre un scriitor inainte de a-l citi si a-l subclasa deja este dovadă de pripeala. Si in ce zici ca este mai slaba Rowlins decat alti autori de fantasy? Te rog detaliaza-mi. A, sorry, dar nu ai citit cartea, asa ca imi compari niste filme cu cartile altora.
Apoi daca nu te-a interesat subiectul, de ce ai vazut filmele? Intrebare cu care trec la subiectul doi.
Povestea cu toata lumea si putinii nu cred ca se sustine aici. In primul rand comparatia cu un tambalagiu miliardar si cu o formatie oarecare este neavenita. Cauti sa minimalizezi cu orice pret faptul ca sunt foarte multi amatori de aceasta carte si evident sa te arati superior prin a nu citi ce citeste toata lumea. Ei si? Propune tu copiilor alte carti pe masura acesteia. Incearca-i tu sa-i convingi sa le cumpere pe acelea, nu pe asta, eu m-am dat peste cap si nu am reusit. Dar poate tu ai niste carti mai tari, mai usor de facut reclama la ele…
Exemplele pe care le dai – scuze dar sunt total deplasate. E ca si cum il punem la aceeasi masa pe Umberto Eco cu Heliade Radulescu. Ce ar putea avea in comun?
Care pe care s-ar lua in serios?
Acum ca sa fiu si eu odata de acord cu tine subscriu la parerea ca aceasta cucoana are un roman umflat cu pompa. Dar nu in totalitate, intrucat exista tehnici literare remarcabile pe aici, forme de povestitor abil, uneori enervant, fraze usoare, fluide, o narativitate remarcabila. Bun, nu sunt de acord cu multe aspecte din Harry Potter – sunt pe acolo numeroase lucruri oculte, bestializante – dar asta tine de continutul cartii, de o anumita viziune asupora lumii, de fictiune.
In ceea ce priveste povestea cu ce se va intampla peste i miliard de ani, este la fel un argument aiurea. O consolare pentru cei care nu au reusit in viata. lasa ca si aia de-au avut noroc tot in pamant ajung. Da si?
3. Cand am zis ca a facut o groaza de bani nu ii admiram caracterul de negustor sau de bancher, ci faptul ca a demonstrat tuturor dispretuitorilor artei ca se poate castiga superbine din aceasta indeletnicire. Doar stii ce comuna este aceasta parere ca a fi scriitor inseamna a te dedica unei meserii de muritor de foame. Ei bine, cucoana aceasta dovedeste contrariul.
Faptul ca Joyce si Kafka au murit saraci nu poate fi decat dureros, dar alti scriitori de aceeasi talie au acumulat averi destul de insemnate. Inseamna ca trebuie sa nu-i mai iubim fiindca au avut mai mult de un vesmant in casa? Chiar susnumitul tau Umberto Eco pare ca a adunat ceva parale de pe urma cartilor.
In sfarsit pentru a nu considera aceste replici decat o discutie oarecare ader la un argument de-al tau din primul mesaj – orice scriere care ii face pe copii sa deschida o carte are niste merite apriorice. -
Cristi spune:
1. Filmul si literatura au imprumutat foarte multe lucruri unul de la altul. Sunt si limite ale filmului pe care nici o carte nu le poate transpune. Un film nu doar “infatiseaza” actiunea, ci o face printr-o serie de procedee cinematografice la fel de complexe ca cele literare.
Am zis ca Rowling e mai slaba ca alti autori fantasy bazandu-ma doar pe intriga pe care am vazut-o in filme (care e destul de apropriata de cea din carti, din cate am inteles). Ca sa pot sa te contrazic si sa iti dau exemple (referitoare la stilul naratiunii, nu doar la subiect) de alti scriitori mai buni ar trebui sa-i citesc cartile, ceea ce nu o sa fac. Dar ma indoiesc sincer ca Rowling e o prozatoare mai talentata decat Gene Wolfe sau Roger Zelazny.
“Apoi daca nu te-a interesat subiectul, de ce ai vazut filmele?”
Nu, am zis ca am vazut filmele si acuma nu mai vreau sa citesc aceeasi intriga in carti.2. Ba chiar cred ca comparatiile mele originale sunt foarte bune, din moment ce afirmatia ta initiala a fost “toti o cunosc fie ca o repudiaza, fie ca o accepta neconditionat”. O astfel de notorietate nu e un semn al unei valori literare inestimabile, ci o dovada a starii triste in care a ajus societatea noastra de consum.
Cand am pus-o la masa cu Eco sau Pynchon am vrut sa fac o diferentiere intre marii scriitori contemporani care au schimbat fata literaturii si o scriitoare care scrie carti doar pentru a le vinde. Faptul ca toata lumea o stie si sute de mii de copii se ingramadesc in fata librariilor sa-i cumpere cartile nu inseamna ca e urmatorul Shakespeare.
3. Da, si Eco a strans niste bani de pe urma cartilor sale, si e dreptul sau. Dar ti se pare normal ca seria HP sa contina 7 (sapte) carti, una mai groasa ca cealalta, cand are atat de putine de spus?
Daca as avea o grebla care in loc de frunze ar aduna bani as folosi-o si eu pana s-ar rupe.
E bine ca Harry Potter ii face pe copii sa mai citeasca ceva, dar cate carti de adevarata valoare or fi trecut neobservate in tot acest timp? Cati copii o sa ramana doar cu Harry Potter si nu o sa mai citeasca nimic dupa aia?
Sunt gata sa accept faptul ca HP e oarecum benefic pentru publicul tanar, dar de aici pana la a atribui cartilor o valoare literara deosebita bazata doar pe notorietatea lor mai e cale lunga.
-
Mihnea spune:
@ Anca: Voi citi si imi voi face propria parere.
@ Shauki: Felicitari! Tine-o tot asa! Dar nu vad de ce nu ai citi si primele 2 carti din seria Harry Potter.
@ Cristi: Filmu-i film, cartea-i altceva!
Sa nu uitam Cristi, cartile HP au au fost scrise, cel putin la inceput, pentru copii/adolescenti. Daca ai motivele tale pentru a nu citi o carte pentru copii, eu iti respect opinia.@ gabimirea: Vrei reteta pentru success? Pai e simplu: ceva talent si mult noroc!
-
Diana Dunca spune:
Am citit cele 7 volume din serie la recomandarea unui englez, profesor de engleza, si nu am regretat nici o clipa.Cartile sunt bine scrise, au naratiune fluida, totul se justifica in cele din urma si exista un numar mare de referinte la aspecte culturale din varii domenii, parti ale lumii, limbisi altele.In plus limba engleza este la apogeu, in ce priveste vocabularul si frazarea. oe scurt, mi-a placut!
A propos,am intrat pe site-ul vostru pt.ca sunt profa de engle si la o lucrare am dat elevilor sa scrie o recenzie a unei carti sau site si o eleva a scris despre voi.Am multe de invatat de la elevii mei, nu numai invers. -
Eugen spune:
@Mihnea: Asta stiam. Pacat insa ca n-am avut si eu norocul sa-i am ca profesori.
-
Ela spune:
Am citit primele sase volume din seria HP. Ce pot sa spun e ca mi-au placut. Tin minte ca primul volum l-am citit prin clasa a VI-a sau a VII-a (acum in ultimul an de liceu) si am ramas fascinata! Nu citeam pe atunci mai deloc, dar acea carte m-a facut sa-mi doresc sa citesc si restul cartilor aparute (atunci erau aparute numai primele 3 volume din cate-mi amintesc). Pot sa afirm ca, si scuzati-mi prea folosita fraza, cartile HP mi-au redeschis apetitul pentru lectura. Si consider ca ar trebui sa stea pe listele de lectura pentru cei din gimnaziu fiindca, daca mie mi s-a intamplat sa-mi placa din nou cititul, poate la fel o sa li se intample si altora.
Ceea ce nu-mi place la ele e pretul piperat. Consider ca e cam scump sa coste 115 lei ultimul roman! Dar e drept, aici e vorba de fiecare cat ii permite buzunarul.
Spunea careva ca in carte se regasesc elemente oculte. Am citit mai demult intr-un articol despre aceste carti si, respectiv, despre J.K.Rowling care spunea ca, pentru a scrie aceste carti, s-a documentat referitor la practicile oculte, ezoterice.-
Budaca Sabina spune:
Buna Ela! La noi la scoala avem toate volumele la libraria scolii si nu sunt mai mult de 20 lei.
-
-
geocosmogon spune:
harry potter si … orice doriti dvs este o carte ce se adreseaza copiilor si foarte tinerilor adolescenti. clar. adica se adreseaza categoric unui alt segment de cititori decat bunaoara ciclurile dune sau pandora sau, hai sa spunem, calauza(picnic la …). de aceea sunt inclinat sa trec peste lipsa de substanta si peste multele erori ce insotesc ciclul de la prima la a saptea carte. harry potter este usor de citit, are atmosfera si cursivitate insa, la o a doua lectura, pare numai o spuma. sincer jk rowling putea sa isi dea mai mult silinta insa ma intreb, oare ar mai fi avut atat succes?
aaa… am avut aceeasi senzatie citind harry potter ca si aceea pe care am avut-o citind the lord of the rings. prima senzatie-dulce… apoi … am citit picnic la marginea drumului de trei ori si mi se pare din ce in ce mai interesanta, ca sa nu mai vorbesc de neuromancer(prietenii stiu de ce)
-
cld spune:
eu sunt un fan Harry Potter, pe care il consider unul din personajele cele mai indragite din lume. inca de la inceput trebuie spus ca acest roman a fost invinuit de mai multe lucruri si mai ales din mai multe parti: de biserica pentru faptul ca este prezentata o lume a unor vrajitori, de unii critici literari rigurosi de lipsa de valoare artistica, de unii scriitori care considerau cartea scrisa doar pentru bani si asa mai departe.
in primul rand eu nu inteleg de ce trebuie condamnata de Biserica aceasta carte. spre deosebire de THE DAVINCI CODE, roman ce are la baza o blasfemie, in HP personajele nu au o religie anume, acest lucru fiind foarte usor de observat. cred ca scriitoarea a ezitat sa ii dea lui Harry o religie pentru simplul fapt ca nu voia sa influenteze. pe de alta parte, cartea a fost intens tradusa si citita de persoane de religii diferite, iar aceasta incadrare a personajului ar fi limitat numarul de cititori, deci cartea nu ar mai fi fost atat de mult tradusa, iar incasarile ar fi fost mai mici.
lipsa de valoare literare este foarte des invocata de critici si ce este de mentionat este faptul ca acestia chiar au dreptate. HP se vinde si este foarte citita tocmai pentru ca este o carte foarte usoara, o lectura placuta, accesibila unui public larg. spuneam mai sus ca unii scriitori au afirmat ca acest romana este scris pentru bani. asta este foarte adevarat. in zilele noastre (in special) foarte multe carti sunt scrise pentru bani. am citit unele carti de 600 de pagini cu o idee foarte saraca, iar paginile erau umplute doar pentru ca se platea la cuvant. nu cred ca este de condamnat faptul ca un autor scrie pentru bani. Balzac, Jules Verne, Alexandre Dumas sunt doar cateva exemple cunoscute de scriitori care au primit sume de bani ce le-au asigurat existenta.
asa ca nu inteleg de ce lumea critica atat de mult aceasta carte foarte citita de copii si nu numai. o carte ar trebui sa se si vanda nu doar sa inoveze literatura, cum de altfel, o carte buna este foarte bine scrisa si are si o poveste foarte interesanta ce captiveaza cititorul.
recunosc unele scapari ale cartii si mai ales unele lipsuri. HP este un roman politist pentru adolescenti, un roman care se vinde foarte bine. practic HP este literatura de consum, ramura foarte bine dezvoltata in zilele noastre. mie mi-a placut si tocmai pentru acest fapt recunoasc lipsurile cartii, dar as recomanda HP ca o lectura usoara si interesanta.
-
Silviu Man spune:
@ cld : trec peste teoriile cetoase de tipul “o carte ar trebui sa se si vanda nu doar sa inoveze literatura, cum de altfel, o carte buna este foarte bine scrisa si are si o poveste foarte interesanta ce captiveaza cititorul”.
Problema nu este nu numai aceea pe care o ridica Biserica – uzarea de magic ca de o experienta normala, ceea ce este oricum o blasfemie (numai ca nu este expresa ca in gunoiul literar al lui Dan Brown), numai ca nu este la fel de explicita, iar asta e si mai periculos, cu cat mesajul este adresat unor copii fara un discernamant cat de cat cristalizat. Nu este un fapt nou valul de probleme psihice pe care l-a adus lectura cartii, nu este noua nici nebunia colectiva pe care a adus-o vizionarea filmului. Mai multe despre magic ca element periculos – nu numai pentru suflet, ci si pentru – atentie! – configuratia si functionara normala a creierului poti gasi in cartea lui Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra mintii umane, despre care voi vorbi saptamana aceasta.
-
Raizen spune:
Mie unul mi-a placut HP. Foarte mult. M-a scos din lumea asta plicticoasa si m-a trimis intr-o lume cu adevarat magica. O poeste captivanta, foarte captivanta. Devine mai misto cu fiecare volum. Ultimul mia placut cel mai mult. Insa a fost si cel mia trist. Oricum, consider ca orice copil trebuie sa citeasca macar o data HP, si sa lase desenele animate violente si din care invatat numai tampenii.
-
cld spune:
@silviu man: multumesc pentru recomandare, o sa iau in considerare.
Totusi nu inteleg de ce esti atat de pornit impotriva “magiculuiâ€. Spuneai ca in HP mesajul este ascuns spre deosebire de THE DAVINCI CODE. Un copil, care nu are o bogata lista de lecturi, nu are cum sa observe mesajul si trece direct la poveste. Cum spuneam si mai sus, cred ca o carte buna are pe langa valore estetica si o poveste buna. Daca nu intelegi mesajul, macar sa ramai cu povestea in minte. Asa este si cu HP. Un copil mai repede nu intelege mesajul si ramane cu povestea, cu ceea ce se povesteste. Un exemplu sunt romanele politiste care de cele mai multe ori nu au valoare, dar au o poveste buna si plac.
Mai spuneam ca o carte ar trebui sa se si vanda. Cred ca ar trebui sa nu mai privim scriitorii ca pe niste artisti saraci neintelesi de societate. Un scriitor valoros nu trebuie sa fie sarac si sa nu fie citit si vandut, iar apoi la zeci de ani dupa moartea lui sa ii fie recunoscuta valoarea. E un cliseu comunist.
Sa fim realisti, pana la urma fie ca e o carte buna, fie un “gunoi literar†o carte atunci cand este publicata are rolul de a se vinde si de a produce bani, de preferabil cat mai multi. Nu e o usoara ipocrizie sa nu recunoastem lucrul acesta ? Nu crezi ?
Exista totusi edituri care se respecta (Polirom de exemplu) si care se adreseaza unei anume categorii de cititori, dar pe langa literatura de calitate, mai apar si “gunoaie literare†care vand si fac bani, iar astfel literatura de calitate poate fi publicata (exemplu colectia CHIC si THRILLER de la Polirom, carti scrise in majoritate de dragul de a fi scrise, dar care au mare succes la public )
Inca o data multumesc pentru recomandare. Eu imi spun parerea ca simplu cititor, pentru ca nu am studii in domeniu ( am 17 ani), dar imi place sa citesc. -
Silviu Man spune:
@ mvs : draga Mihnea, prin intrebarea ta ma pui in situatia de a alege intre zero barat si zero.:) cititul cu o carte proasta in mana e inutil si nociv, daca este sustinut. mi-ar placea ca pustii care citesc povestioare din astea – adesea aceiasi care sunt fixati zi-lumina in fata TV-ului si PC-ului – sa isi dea seama cat de util le-ar fi un fotbal in spatele blocului (cu tot cu juliturile si strigatele aferente).
@ cld : iti multumesc si eu pentru intrebari. hai sa incercam sa clarificam cateva lucruri. ma surprinzi de la bun inceput – spui ca ai 17 ani – prin perspectiva pragmatica, “realista” si “serioasa” pe care o ai. Un tip de vreo suta de ori mai destept decat noi la un loc , Al. Paleologu, autor altminteri de carti foarte serioase – am si vorbit la un moment dat despre una dintre ele aici : http://www.bookblog.ro/biografii-si-memorii/despre-lucrurile-cu-adevarat-importante/
– a avut la un moment dat, destul de in varsta fiind, o replica stralucitoare : “Ce tot ii dati inainte cu “sa fim seriosi?”. Ei, poftim, eu nu vreau sa fiu serios!”. Tine cont – era un tip formidabil de destept, trecut si prin puscarie crunta, si prin drame de constiinta.Acum, despre “magic”. Nu am ceva impotriva lui in sine, ar fi, fireste, o prostie. Si tu, si eu cand am fost in liceu, am invatat ca in basmele romanesti exista numeroase elemente fantastice. Problema nu este el in sine, ci realitatea pe care ne-o reveleaza si ne-o impune. Un exemplu banal : cand Fat-Frumos salveaza musuroiul de furnici de la pieire, copilul care citeste invata din asta sa fie bland si atent cu oamenii din jur, chiar daca par insignifianti. Exact ce spuneai tu : poate uita povestea, dar retine undeva mesajul si devine mai bun. Asta in timp ce elementele supranaturale din Harry Potter nu au nimic omenesc, si deci nimic care sa fie demn de a fi invatat. E efect special, nu e o poveste de viata. De altfel, consecintele se rasfrang chiar si asupra protagonistilor – vezi, de exemplu : http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=4088 sau http://www.okey.ro/index.php/daniel-radcliffe-spera-ca-harry-potter-va-muri-in-ultima-parte-a-seriei/2007/02/19/ Nu ti se pare ca Daniel Radcliffe e “un pic” prea serios pentru varsta lui?
Cu vanzarea cartilor, discutia nu este una noua. Exista de mult stabilita o regula care spune ca genurile nu trebuie amestecate. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca atunci cand analizam ceva, trebuie sa o facem cu instrumentele adecvate. De exemplu, eu nu pot spune ca tu esti doar un conglomerat biologic care contine nu stiu cat la suta apa, pentru ca ma fac vinovat de reductionism. Ca sa pot intelege cine esti tu cu adevarat, nu ma pot folosi de chimie si fiziologie. La fel, daca analizez o celula, nu o pot face dupa considerente estetice sau morale. Nu pot repara o masina sau pune un ghips cu cartea de filozofie in fata s.a.m.d. Si de aici mai departe, nu poti aprecia valoarea unei carti prin banii pe care ea ii produce, pentru ca utilizezi un criteriu financiar, sau de marketing, pentru a analiza un fapt artistic sau cultural. Sa nu intelegi gresit, nu am nimic impotriva ca o carte buna sa se vanda, cu atat mai mult cu cat la noi aproape numai autorii morti devin interesanti, insa ultimul cuvant nu-l poate avea profitul pe care ea il aduce editurii si autorului.
Sper ca am reusit sa te lamuresc intrucatva. Citeste mult, citeste orice, dar fii mereu atent daca lucrurile acelea iti sunt firesti cu adevarat tie – fluturii neatenti se ard in flacara lumanarii :)
-
Kalkin spune:
Sa citesti sau nu Harry Potter este propria alegere.
Sa iti placa sau nu, este subiectivism. Putem aduce argumente pro si contra la nesfarsit, dar nu poti convinge pe cineva prin argumente obiective cat timp alegerea lui este subiectiva.
Daca v-au placut Povestile Nemuritoare, Charles Perault, Fratii Grimm si restul, sau Tolkien, GGR Martin si Robert Jordan cititi si Harry Potter. Nu veti regreta. Lasati deoparte prejudecatile (scriitoare slaba, scrie prost, daca o citesc atati e clar ca e mediocra etc) si incercati.
Daca nu vreti sa faceti asta, nu e nici o problema, desigur, alegerea va apartine in totalitate, dar in nici un caz nu poti compara cartile cu ecranizarile in cazul acesta. Este cea mai mare diferenta pe care am sesizat-o vreodata in privinta unei ecranizari. -
mvs spune:
@Kalkin: De acord, nu se poate compara filmul cu cartea. E cu totul ala mancare de peste dar, cateodata, autorii mai scriu si cu gandul la filmul care se va face dupa carte.
Eric van Lustbader (prieten de catarama cu Robert Ludlum), cel care a preluat continuarea seriei Jason Bourne, a declarat ca filmele cu Bourne nu au nici o legatura cu romanele scrise de el.
-
Alle spune:
Ţin minte că mă trezeam cu o oră înainte de trezirea normală doar ca să am timp să citesc “Harry Potter”. Mi-e dor de aura aceea misterioasă ce mi-o dădea romanul.
-
stef spune:
imi place mult mult de Harry Potter. m-am indragostit de el. cand am vazut filmele cu el. imi place de tot de el. eu am 8 ani :d
-
Pingback: Cronicile Spiderwick
-
Bia spune:
si eu am crezut ca HP e o porcarie pana cand nea pus profa de romana sa citim un volum la alegere. imediat ce mam apucat de el nu lam mai lkasat din mana. am citit toate 7 volumele intro saptamana si cev ca nu mam mai putut opri. cartile merita citite pentru aventura. si ce daca e vorba de magie? adica nu te apuci dupa aia sa devii un vrjitor.
@cristi: merita citite si cartile ca au scos foarte mult din ele la filme si fazele sunt cu siguranta mult mai amuzante (cu conditia sa prinzi umorul) -
ioa spune:
uram cartile cu harry potter!!! cand auzeam pe cineva care vorbea despre aceste carti, innebuneam si plecam imediat de acolo. dar, in vacanta de vara, profa de romana ne-a pus sa citim prima carte din harry potter. am citit-o apoi m-am apucat de a doua si in continuare pana la ultima. le-am citit intr-o luna. efectiv m-am indragostit. cred ca am o problema
Cristi Mitran spune:
29 October 2007 | 5:04 pm
Mi-a placut recenzia ta, mai ales partea cu magia interzisa in tarile arabe. Nu stiam de asta.
Parerile mele despre Rowling si Potter nu sunt foarte relevante aici, mai ales ca nu am citit, si nu intentionez sa citesc vreodata cartile, dar cred ca orice ii face pe copii sa deschida o carte zilele astea, si sa ramana cu obiceiul, nu poate fi decat un lucru bun.
Nu inteleg exact de ce esti atat de pornit la faza cu dragonii. Nu mi se pare jignitor pentru romani sau cultura romana, si nu ma deranjaza in nici un fel ca ala se ducea in Romania sa aiba grija de dragoni.
Mare parte din strainii pe care i-am intalnit ma bateau la cap cu Hagi si Dracula (momentan Hagi conduce topul) cand le spuneam de unde sunt, si nu pot sa-i invinuiesc.