Autor: Roger Zelazny
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Cred că există trei mari autori de fantasy care au început să scrie prin anii şaizeci şi au influenţat profund generaţiile următoare. Trei mari scriitori care nu trebuie rataţi sub nici o formă. Primul este Gene Wolfe şi posedă o putere aproape magică asupra limbii engleze, modelând-o după bunul său plac în poveşti incredibile. Al doilea este R.A. Laffery, dar "bătrânul morocănos din Tulsa" a fost mult înaintea vremii sale şi vremea aceea nu a venit nici astăzi. Al treilea, dar cu siguranţă nu ultimul, este Roger Zelazny.

Roger Zelazny a fost unul dintre starurile mişcării "New Wave", numărându-se printre primii autori care au adus elemente moderniste în genul fantastic. A experimentat mult cu forma romanelor sale şi a abordat teme complet noi pentru acea sferă literară, introducând elemente şi tehnici străine genului. Abordarea sa inovatoare a creat lucări ca ...And Call Me Conrad (premiul Hugo, 1966), Lord of Light (premiul Hugo, 1968), sau fabuloasa serie Amber, despre a cărui prim roman, Nine Princes in Amber, vreau să vă vorbesc astăzi.

The Chronicles of Amber conţine două cicluri mari, de câte cinci romane fiecare, şi câteva povestiri scurte. Primul ciclu îl are ca protagonist pe Corwin, cu care facem cunoştinţă în romanul de început, Nine Princes in Amber. Mi-e foarte greu să discut despre romane în sine fără să dau de gol numeroasele surprize care-i aşteaptă pe cititori, dar o să încerc să-mi croiesc calea cu grijă.

Nine Princes in Amber începe cu un Corwin amnezic, care se trezeşte într-un spital de lângă New York. După o evadare spectaculoasă, Corwin o găseşte pe sora sa, Florimel, şi descoperă repede că lucrurile sunt mult mai complicate decât par şi se pot dovedi chiar fatale, mai ales că el nu-şi aminteşte nimic.

Descoperim imediat câteva lucruri despre familia lui Corwin, o familie mare dar nu chiar fericită. Fiecare din cei nouă fraţi îşi doreşte tronul regatului Amber, lăsat vacant după ce tatăl lor, regele Oberon, a dispărut subit. Şi, spre îngrijorarea lui Corwin, nici unul dintre fraţi nu se va da în lături de la nimic pentru a pune mâna pe tron.

De ce este tronul atât de râvnit? Pentru că Amber este singura lume adevărată, iar toate celelalte lumi sunt doar umbre ale sale. Familia regală din Amber a învăţat cu multă vreme în urmă să călătorească prin aceste umbre şi să le manipuleze după bunul plac, folosind un set de cărţi de tarot făcute de Dworkin, un geniu nebun.

Cititorul este introdus treptat în aceste lumi, călătorind spre Amber împreună cu Corwin şi fratele acestuia, Random. Cei doi conduc un Mercedes pe şosea, în timp ce lumea din jurul lor începe să se schimbe, transformându-se în umbre din ce în ce mai asemănătoare cu graniţele regatului Amber. Nimeni nu poate manipula realitatea din Amber-ul propriu-zis, unde Corwin va trebui să meargă să-şi recapete amintirile. Dar fraţii săi îl aşteaptă acolo.

Eu mă opresc aici cu povestirea intrigii, pentru că nu vreau să mai dau nimic de gol. Trebuie să remarc însă talentul autorului pentru naraţiunea la persoana I, care reuşeşte să pună cititorul în capul lui Corwin si să-l ţină acolo, chiar şi după ce prinţul îşi recapătă amintirile şi îşi face propriile planuri pentru cucerirea tronului.

Lumea (sau lumile) în care se petrece acţiunea e foarte bine creată, nu atât prin descrieri ci prin mecanismele sale intrineseci. Ideea că există o singură lume adevărată şi toate celelalte (inclusiv a noastră) sunt doar umbre ale ei este o idee veche, venită chiar din Republica lui Platon, iar Zelazny o foloseşte perfect, structurând un întreg sistem de magine în jurul ei. Limitările acestei lumi, sau a umbrelor înconjurătoare, sunt impuse arbitrar atâta vreme cât servesc intrigii (praful de puşcă nu se aprinde în Amber, de exemplu), iar singura limită adevărată este imaginaţia autorului.

Mai trebuie să remarc şi numeroasele aluzii la Shakespeare. Zelazny a studiat engleza în facultate, iar în decursul romanului personajele vor face mai multe referiri la piesele marelui dramaturg. Aceste referiri sunt mai mult sau mai puţin evidente: pădurea Arden, regele numit Oberon, unele comentarii comice ale lui Corwin etc. La finalul ciclului putem spune chiar că întreaga intrigă este o paralelă la Hamlet.

Un alt mod de a vedea romanul este ca o antiteză la The Lord of The Rings. Este foarte posibil ca Zelazny să fi citit romanele lui Tolkien (Zelazny avea şaptesprezece ani când The Fellowship of the Ring a fost publicat) şi este evidentă direcţia în care Nine Princes in Amber împinge genul fantastic: toate personajele din Amber sunt complexe şi ambigue din punct de vedere moral, nu există un rău absolut care trebuie învins, armatele imense sunt strânse şi sacrificate într-o secundă, acţiunea nu se petrece pe un singur continent ci într-o miriadă de lumi diferite etc... Totuşi nu pot să văd opera lui Zelazny ca o reacţie opusă la conceptele lui Tolkien, ci mai degrabă ca o continuare, o fantezie mai complexă şi mai atrăgătoare.

Eu mă opresc aici, deşi The Chronicles of Amber de abia au început, şi vă urez lectură plăcută. După cum spune şi Theodore Sturgeon pe spatele ediţiei mele, sunt cu adevărat invidios pe cei care-l citesc pe Zelazny pentru prima oară.

Scrisă de Cristi Mitran